În colecția „Clasici contemporani” a Editurii Litera a apărut, spre sfârșitul săptămânii trecute, o nouă carte a scriitorului australian Richard Flanagan. Ne-am bucurat tare de veste, sperăm că și voi, mai ales că am pus la cale, împreună cu Editura Litera, un concurs în care puteți câștiga 3 exemplare ale volumului cu pricina. Personal, abia aștept să-l (re)citesc pe Flanagan.
Mai jos, câteva detalii despre „Să bați din palme cu o singură mână”, de Richard Flanagan, mecanismul de concurs și câteva mențiuni. Pe locuri, fiți gata… start! 🙂
Update câștigători:
Premiile: 3 exemplare „Să bați din palme cu o singură mână”, de Richard Flanagan
Într-o noapte geroasă din 1954, o femeie coboară treptele barăcii unde spera să înceapă o nouă viață și dispare în iarna australiană, lăsând în memoria Sonjei, fiica ei de trei ani, doar ecoul unui cântec de leagăn. Treizeci și cinci de ani mai târziu, Sonja se întoarce în locurile copilăriei, vrând să înțeleagă motivele acestui abandon. Își întâlnește tatăl, a cărui cumplită furie a alungat-o de acasă, și trebuie să înfrunte demonii trecutului ce i-a bântuit părinții: ororile ocupației naziste din Slovenia, țara ei de origine.
Să bați din palme cu o singură mână zugrăvește barbaria unei lumi vechi și asprimea unei țări noi, unde destine fără speranță caută să se răscumpere prin iubire.
„De la începutul de o stranie frumusețe la finalul impresionant, iată o poveste sfâșietoare, țesută cu măiestrie.” (Literary Review)
„Flanagan insuflă acestei povești australiene o sensibilitate est-europeană à la Milan Kundera… Să bați din palme cu o singură mână este un roman menit să devină clasic.” (Sunday Herald Sun)
„Obsedant și de neuitat.” (The Canberra Times)
Cum câștigi unul dintre cele 3 exemplare
Pentru a participa la concurs, trebuie să ne descrieți pe scurt, într-un comentariu, o amintire memorabilă de-ale voastre din copilărie.
Este permisă o singură participare de persoană (un singur comentariu înscris în concurs), iar câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința acestui concurs, s-au semnat cu numele real și complet și au lăsat o adresă de e-mail validă.
Mențiuni
Prin participarea la concurs vă exprimați acordul de a primi newsletterele Bookaholic și Litera.
Perioada de desfășurare a concursului: 7 – 11 martie, ora 23:59.
Câștigătorii vor fi anunțați pe 14 martie.
Am fost odată la bunici și, fiind multă zăpadă, ne-am decis să facem un trenuleț de sănii, iar apoi să coborâm toți deodată din vârful dealului. A fost foarte distractiv, cu excepția faptului că am reușit să intrăm în gardul unui vecin (pe care de altfel l-am și dărâmat, fiind din lemn). Pe deasupra, eu eram așezată pe prima sanie, așa că, în urma impactului, toți s-au îmbulzit peste mine.
Cea mai draga amintire a mea din copilarie este legata de cainele meu, Tarzan, un maidanez alb, latos, de talie inalta, cu ochi de lup si foarte destept (si destul de rau pe alocuri, cand considera ca este cazul, doar era destept, dupa cum v-am spus). Intr-o buna zi de iarna, cu nameti cum numai in copilarie se pot intampla, a urmarit-o pe mama pana in piata, aflata destul de aproape de casa, de altfel. Si nu degeaba: i-a adus in dinti portofelul care-i alunecase pe drum, in zapada. Nu e singura lui isprava, dar despre altele poate cu alta ocazie. La multe amintiri frumoase tuturor!
O amintire foarte draga din copilarie care semanifesta in mai multe episoade, din fericire si acuma, este acel moment cand tatal meu si al surorii mele venea acasa de la munca din strainatate si dupa ce ne imbratisam primul lucru pe care-l facea e zicea “Hai sa mergem camila!”
Acesta “camila” era el, si se aseza pe covor si lua pozitia de animal patruped si noi ne urcam pe spatele lui si ne ducea asa toata casa cam 3-4 ture.
Pe mine, pe sora mea,si uneori si pe mama, pe toate trei in acelasi timp!! <3
Iar lucrul asta se intampla si acum, cand eu am aproape 22 de ani, iar sora mea 27, insa cand tata vine acasa, noi tot fetele tatei suntem, si tot mergem pe camila!
O amintire haioasa din copilaria mea a fost cand mama m-a lasat sa am grija de sora mea dupa ce se va trezi dar eu am adormit langa ea iar cand m-am trezit ea disparuse.Am cautat-o pangand pana am gasit-o in gradina adormita in tufele de capsuni.
Imi aduc aminte ca intr-o zi de vara, la bunici, am gasit pe terasa un porumbel cu aripa ranita. Eu si surorile mele i-am ingrijit rana, l-am hranit, iar bunicul ne-a ajutat sa-i construim un mic adapost. Au urmat cateva zile in care “mica zburatoare” a constituit centrul universului pentru noi, mai ales ca nu mai avusesem vre-un animal de companie pana atunci. Dar intr-o dimineata nu l-am mai gasit pe porumbelul nostru; aripa i se vindecase si probabil isi luase zborul inapoi de unde venise. In plus, presupun ca se saturase de atata atentie 🙂
O amintire memorabila din copilarie s-a petrecut intr-o zi de final de primavara, cand eu si verisorul meu mai mic am plecat impreuna cu bicicletele prin padurea din apropierea casei. Desi aveam colnic pe unde sa mergem, drumul era totusi “accidentat”. Insa asta nu ne-a deranjat deloc, dimpotriva, mergeam cu viteza si adoram trosnetul ramurelelor sub rotile noastre si adierile calde ale vantului vajaindu-ne pe la urechi! In acea zi ne-am incumetat sa mergem foarte departe, aproape de un lac unde se spunea ca sunt multe vulpi si porci mistreti, zvon care nu ne-a facut aventura decat mult mai palpitanta 🙂 Desi nu am intalnit nicuna dintre aceste vietati, imi amintesc cum padurea ne-a impresionat prin misterul pe care il emana cu fiecare fosnet, cu fiecare strigat de pasare, cu fiecare copac mai ciudat. Cand am pornit inapoi spre casa, iesind din padure, am observat cu spaima ca se stransesera pe cer nori foarte intunecati si grosi. Vantul incepuse sa bata cu intensitate, ridicand praful de pe ulita noastra in adevarate mici tornade. Incepusera si tunetele si fulgerele. Ne-am speriat si am prins o viteza incredibila pe micile noastre biciclete 🙂 Am facut intrecere pana acasa! O zi de neuitat, adrenalina copilariei!
Una din amintirile mele cele mai dragi si mai haioase s-a petrecut in satul bunicului meu. Imi petreceam toate vacantele acolo, iar intr-o seara de vara cand ciurdarul satului aducea vacile acasa de la pascut una din vaci ( care nu era a bunicului ci a unui satean) a pascut iarba verde din fata casei noastre. Eu am considerat ca a mancat iarba vacii noastre si ca trebuie sa fac ceva ca sa nu raman pagubasa.:)))) Asa ca am bagat vaca in curte si am mulso.:P Nu va spun ca am muls o galeata de lapte de la ea. Norocul meu a fost ca bunicul nu m-a certat dupa ce a aflat ce facusem si chiar s-a aratat foarte mandru de mine 🙂
Eram cu doua fete mai mari, vecinele mele si voiam sa ne cumparam inghetata, dar parintii nostri nu ne-au dat bani. Asa ca ne-am gandit sa ne facem un stand la poarta uneia dintre noi si sa punem acolo bratari din papadii, coronite, lantisoare, inele, toate din flori, papadii, iarba si ce mai gasisem noi.
Am spart si cateva pietre stralucitoare si am facut standul sa arate atragator, apoi am scris pe un carton care era scopul nostru: Sa strangem bani de inghetata.
Faza e ca, chiar daca a fost o copilarie, au fost niste adulti care ne-au intrat in joc, s-au oprit cu masinile si-au cumparat. Am fost enorm de fericite. Celelalte produse au fost cumparate de ai nostri si s-au dus si ne-au luat inghetata.
Eu si sora mea nu prea am fost apropiate.In timpul verii am mers cu ea, cu mama si cu un verisor intr-o excursie la munte. In cele trei zile petrecute noi doua am facut glume pe seama verisorului nostru. Intr-o dimineata eu si sora mea ne-am trezit foarte devreme. Eu incercam sa ii dau fesul jos verisorului meu, iar ea l-a machiat. Arata ca o papusa, iar cand s-a trezit s-a dus la baie. Acolo era foarte multa lume, iar el a observat ca toti se uita ciudat. Am fost mandra ca am reusit sa ne apropiem si nu m-am simtit prost, deoarece verisorul meu se simtea in centrul atentiei.
Eu si prietena mea cea mai buna eram destul de nazdravane. Ne plimbam noaptea tarziu si uneori mai urmaream persoane din lipsa de ocupatie. Intr-o noapte mergeam pe langa bicicleta cu ea si am vazut un prieten, m-am urcat pe bicicleta si l-am urmarit cu viteza. Acesta a observat si eu m-am intors repede la prietena mea. Pana la urma baiatul a venit dupa noi si ne-a condus pana acasa.