Editura Frontiera a fost înființată în anul 2009 și a fost prima editură specializată în cărți necesare terapiei de recuperare a copiilor cu autism și alte întârzieri de dezvoltare. În afară de scopul mare, care este aducerea pe piața românească a unor texte fundamentale din domeniul educației speciale și al psihologiei copilului, editura și-a fixat ca standard obligatoriu condiții grafice de calitate pentru toate titlurile publicate.
Puteți afla mai multe despre această editură faină chiar de la Ileana Achim, directorul editorial, dintr-un interviu cu Ana Dragu din revista 2 Elefanți.
Pentru că pe 2 aprilie este Ziua Internațională a Autismului, aducem în atenția voastră trei titluri publicate la Editura Frontiera, după cum urmează: „De ce sar. Însemnările unui băiat de 13 ani cu autism”, de Naoki Higashida, „În zbor barba nu crește”, de Horia Rizea și „Excentricități pe covorul de iarbă”, de Mihaela Maria Rizea.
Punem cele trei titluri în trei pachete și le trimitem către voi, în urma tragerii la sorți, dacă vă înscrieți la concurs printr-un comentariu în care să ne spuneți ce carte dintre cele menționate mai sus v-a atras cel mai mult atenția și de ce.
Update câștigători
(click pe capturile de ecran pentru a le mări)
Așadar, câștigătoarele celor trei pachete de cărți oferite de Editura Frontiera sunt Ramona Faluvegi, Oana Barabas și Roxana. Felicitări!
Mențiuni
Este permisă o singură participare de persoană (un singur comentariu înscris în concurs), iar cei trei câștigători vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința acestui concurs, s-au semnat cu numele real și complet și au lăsat o adresă de e-mail validă.
Prin participarea la concurs vă exprimați acordul de a primi newsletterul Bookaholic.
Perioada de desfășurare a concursului: 2 – 8 aprilie (inclusiv).
Câștigătorii vor fi anunțați pe 9 aprilie.
Detalii despre titlurile din concurs
De ce sar. Însemnările unui băiat de 13 ani cu autism, de Naoki Higashida
Scrisă de un băiat japonez cu autism, cartea este un best-seller internațional care oferă un ghidaj simplu și autentic în lumea mai puțin înțeleasă a comportamentelor persoanelor cu autism. Utilizând un format simplu de întrebări și răspunsuri, Naoki explică cu franchețe și candoare de ce vorbește tare, de ce își flutură mâinile, de ce repetă aceleași întrebări sau de ce îi place să sară.
În zbor barba nu crește, de Horia Rizea
Cartea este un mic jurnal în care autorul, un băiat de 13 ani, povestește câteva întâmplări trăite alături de Kiti, sora sa cu autism.
Cartea, care are o grafică deosebită, este ilustrată cu desene pe tema „Eu și fratele meu” realizate de copiii din mai multe grădinițe bucureștene. Întâlnirea fericită dintre text și ilustrații va fi pe gustul copiilor, dar și al adulților, care vor regăsi în acest neobișnuit jurnal optimismul și umorul atât de necesar celor care trăiesc alături de un copil cu autism. Vârsta autorului conferă textului o prospețime aparte și transformă lectura într-o călătorie plăcută, chiar terapeutică, într-o lume percepută de obicei în tușe dramatice.
Cartea a apărut cu sprijinul Asociației Învingem Autismul.
Excentricități pe covorul de iarbă, de Mihaela Maria Rizea
Mihaela Maria Rizea a studiat matematica și științele medicale în București. A lucrat o perioadă ca medic dentist, dar când Kiti, unul din cei trei copii ai săi, a fost diagnosticată cu autism, a renunțat la profesie și și-a dedicat timpul și energia recuperării lui Kiti. O poveste în care probabil vă regăsiți și care vă va mângâia prin emoția și blândețea cu care a fost scrisă.
Cartea s-a născut punând cap la cap, într-o ordine emoțională și din când în când cronologică, fragmente din blogul-jurnal al autoarei. Despre Kiti a mai scris, vesel și copilărește, Horia, fratele ei mai mare, în cartea ilustrată „În zbor barba nu crește” (Editura Frontiera, 2012).
Povestea lui Kiti, fetița cu autism, este o poveste despre renunțări neașteptate și bucurii simple. Gândul mamei le balansează discret și meditativ, spunând istorii personale despre o copilărie care poate fi excentrică în luminozitatea ei de neînțeles.
“De ce sar.Insemnarile unui baiat de 13 ani cu autism”…poate pentru ca, desi este dureros, mi-as dori sa inteleg aceasta “boala” vazuta prin ochii unui copil afectat.
“De ce sar.Insemnarile unui baiat de 13 ani cu autism” este titlu care ma intereseaza.
“Excentritati pe covorul de iarba”,pentru ca ma regasesc intr-un fel in poveste,fiind parinte al unui copil cu autism,care a renuntat la viata profesionala si personala pentru a-l putea aduce pe el cat mai aproape de lumea noastra.Este un sacrifiu mic,te bucuri inzecit pentru fiecare progres si fiecare realizare a copilului,si mi-a placea sa citesc si din experienta emotionanta a altui parinte!
“În zbor barba nu crește” deoarece sunt curioasa cum e sa traiesti langa o persoana care sufera de autism.
De ce sar. Pentru că a fost scrisă de un băiat de numai 13 ani cu autism iar cartea a ajuns best-seller.
Cel mai mult mi-a atras atentia ” Excentricități pe covorul de iarbă”, de Mihaela Maria Rizea, pentru ca si eu sunt mama…
Sunt o mama “clasica”, iar cand imi este mai dificil cu copiii, ma gandesc automat la ce inseamna sa fie greu cu adevarat,ma gandesc la o astfel de mama ca si autoarea cartii.
Mi-ar place sa pot citi randurile ei , sa patrund putin in atmosfera unei astfel de relatii.
Mi-a atras atentia cartea În zbor barba nu crește, de Horia Rizea, pentru ca e scrisa de un copil.
Mi-ar place ca si fiul meu sa o citeasca, sa descopere un alt univers, sa cunoasca un alt fel de copilarie, un alt fel de realitate, si sa incerce sa redefineasca “normalitatea”
Excentricități pe covorul de iarbă, de Mihaela Maria Rizea mi-a atras cel mai mult atentia din cauza titlului putin neobisnuit si a faptului ca prezinta o poveste destul de emotionanta care cu siguranta imi va placea.
“De ce sar. Însemnările unui băiat de 13 ani cu autism” de Naoki Higashida mi-a atras cel mai mult atentia si mi-ar placea s-o citesc pentru a intrezari o farama din universul perceput de un copil autist.
Gandurile, emotiile, dorintele unei persoane cu autism care nu vorbeste nu pot fi decriptate decat sumar prin comportamente. Avem nevoie de cat mai multe carti autobiografice scrise de autisti pentru a incepe sa intelegem modul in care percep lumea. Cartea lui Naoki Higashida ma atrage cel mai mult.