În fiecare an din 1961 încoace, pe 27 martie sărbătorim Ziua Mondială a Teatrului, un pretext perfect pentru a ne bucura de o artă care nouă, bookaholicilor, ne este foarte dragă. Dacă ieri a fost momentul ideal pentru a participa la manifestări artistice faine organizate de Ziua Teatrului, astăzi te invităm să îți iei doza de teatru prin lectură. Participând la concursul nostru, organizat împreună cu prietenii de la Editura Nemira, poți câștiga un pachet de cărți din colecția Yorick de teatru și arte ale spectacolului, numai bune pentru pauzele dintre piese.

Update câștigător

Felicitări, Julia Salanki!

Premiul: Un pachet cu 3 cărți Yorick

Colecția de teatru și arte ale spectacolului Yorick a apărut din dorința de a oferi cititorilor din România cărți fundamentale despre teatru, dramaturgie, film și artele spectacolului, multe dintre ele traduse pentru prima dată în limba română.

Coordonată de Monica Andronescu (critic de teatru și redactor-șef al revistei de teatru Yorick), colecția cuprinde traduceri ale unor volume esențiale semnate de autori precum Stanislavski, Peter Brook, George Banu, Grotowski, Chaplin, Tarkovski, David Esrig și mulți alții.

În cadrul acest concurs, avem pentru tine un pachet cu 3 cărți din colecția Yorick a Editurii Nemira: Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vișan, Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler, și Japonia, Imperiul teatrului, de George Banu. Din prezentările de pe site-ul editurii, am selectat câteva paragrafe despre fiecare volum din pachet.

Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vișan

Volumul reprezintă o „fotografie” dinamică a artistului Răzvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilanț de carieră, nici o monografie sau lucrare academică, ci o perspectivă caleidoscopică, construită din observațiile și retrospectivele Sandei Vișan, din dialogurile vii cu Răzvan Mazilu, din fragmente de cronici și interviuri, fotografii din spectacole, dar și din mărturiile altor artiști și personalități culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, Dragoș Galgoțiu și mulți alții.

Totul, pentru a surprinde cât mai autentic, personalitatea unui artist polimorf: expresiv dansator , inspirat creator de costume, exigent coregraf şi original creator de spectacol. Un deschizător de drum, cândva pentru teatrul-dans, acum pentru musical, o formula de spectacol complexă, mult prea puţin prezentă în spaţiul teatral românesc. Dar, pentru un creator plin de inspiraţie, care surprinde cu fiecare nouă apariţie scenică, se poate spune că acest portret nu putea fi şi nu s-a dorit decât o fotografie de parcurs, a unui artist aflat în plină forţă creatoare.

Mai multe detalii aici.

Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler

„Eu aparțin marii rase a fanaticilor, a misticilor și în același timp a revoluționarilor. Sunt cel mai mărunt dintre ei, ultimul, cel mai mic, dar sunt din acea rasă. O rasă a visurilor mari, a marilor sfâșieri, a marilor extazuri, fiori și stupori. Nu voi izbuti niciodată să mă schimb” – Giorgio Strehler.

„El a pus sămânța acestui echilibru între rafinamentul scenografiei, al luminii, al muzicii, al cuvântului și al compozițiilor în scenă. Lucruri care, până la Strehler, nu au fost desăvârșite” – Alexandru Darie.

„Daca teatrul și viața – care pot fi scrise, aici, și cu inițială majusculă, și cu majuscule de la început până la sfârșit – s-au contopit vreodată într-o expresie supremă în persoana cuiva, acest cineva a fost, neîndoielnic, Strehler: teoretician în acțiune și practician reflexiv, vulcanic și distant, deopotrivă iubitor de Brecht și de Goldoni, de tragedie și de comedie, italian (italic, cum spune el) până în străfunduri și european prin vocație, majestuos și imprevizibil ca Leul sub a cărui zodie se născuse” – Alice Georgescu.

Alte amănunte, aici.

Japonia, Imperiul teatrului, de George Banu

Întors din Japonia, Roland Barthes se mărturisea fascinat de acest „imperiu al semnelor” recent descoperit. George Banu își pune jurnalul de spectator sub semnul aceleiași seducții. Vizitează și explorează „imperiul teatrului“, ce reunește formele tradiționale, teatrul nô, kabuki sau bunraku, precum și experiențele moderne, de la shingeki la butô. Privește scena japoneză și îi descrie performanțele, dezvăluind și protocolurile sălii, de la forfotă și mâncare la somn și aplauze.

George Banu adopta postura unui spectator european captivat de vizita acestui „imperiu” unic în aspectele sale secrete și scrie o carte de iubitor informat, nu de specialist confirmat, o carte liberă, ce ne permite să pătrundem în intimitatea scenei japoneze și să recunoaștem dialogul cu scena occidentală prezent în marile spectacole semnate de Peter Brook sau Ariane Mnouchkine. Cum să iubim o altă cultură, fără a o abandona pe cea căreia îi aparținem? Iată întrebarea care, dincolo de observații și comentarii, străbate cartea. A asocia uimirea unei revelații cu apartenența la o origine, iată pariul volumului! În el, cititorii vor descoperi și o prezentare riguroasă a principalelor forme tradiționale japoneze, privite din perspectivă istorică.

Despre autor și alte informații legate de carte, aici.

Cum câștigi pachetul cu cele 3 cărți Yorick

Pentru a participa la concurs, trebuie să ne spui pe scurt, într-un comentariu la acest material, care a fost ultima piesă de teatru care ți-a plăcut și de ce 

Este permisă o singură participare de persoană (un singur comentariu înscris în concurs), iar câștigătorul/câștigătoarea va fi ales/aleasă prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința acestui concurs, s-au semnat cu numele real și complet și au lăsat o adresă de e-mail validă.

Mențiuni

Perioada de desfășurare a concursului: 28 martie – 2 aprilie, ora 23:59.

Câștigătorul/câștigătoarea va fi anunțat/-ă pe 3 aprilie.

Prin participarea la concurs, îți exprimi acordul de a primi newsletterul Bookaholic.

Mult succes!

25 comentarii
  1. AvatarAdina Chiripuci

    Ultima piesa de teatru vazuta este D-ale carnavalului, care mi-a fost foarte draga, fiind regizata de o cunostiinta, si care m-a impresionat prin textul foarte bine scris si prin actorii care desi erau tineri, au reusit sa faca spectacol.

    Reply
  2. AvatarCrihan Laura

    Ultima piesă de teatru la care am fost și care m-a fascinat de-a dreptul este Pescărușul, după opera lui Anton Cehov.
    Am admirat încă de la început talentul actorilor. Mereu caut la o piesă să mă facă pentru câteva momente să uit de prezent și să intru în atmosfera aceea poetică, în care până și tristețile sunt frumoase, iar actorii din piesa Pescărușul au reușit să facă asta. Mai mult decât atât, îmbinarea cu muzica rusească și pasajele bine alese care să sublinieze stările personajele fac din această piesă una sensibilă și emoționantă.
    Este o piesă despre vise tinerești ce se confundă cu iluziile, despre așteptări și dezamăgiri, despre iubiri neîmplinite și aduce în prim plan totodată tema creației, făcându-ne să ne punem întrebări despre actul artistic, despre formele în care apare, suscitând de asemenea o polemică despre creația contemporană și cea clasică.
    O piesă frumoasă și care pune pe gânduri.

    Reply
  3. AvatarJulia Salanki

    “Omul care a văzut moartea” este ultima piesă de teatru pe care am văzut-o şi mi-a plăcut foarte mult. Jocul actoricesc de excepție, distribuția, decorul… totul mi-a plăcut! În această piesă l-am revăzut pe actorul Lari Giorgescu, actor extren de talentat şi pe care l-aş mai revedea cu drag şi în alte roluri!

    Reply
  4. AvatarGabriela

    Ultimul spectacol vizionat- “Efectul razelor gamma asupra craitelor lunatice”- Teatrul Metropolis, montat de Mariana Cămărăşan.
    Razele gamma sunt produse atunci cand o stea more si declanseaza energie imensa… Cam la fel de mare ca cea din ochii Matildei, fiica cea mica si geniala. Universul ei umple de lumina existenta lipsita de bucurii a mamei si a surorii ei. Lupta interioara, neputinta. Un dans fragil al sentimentelor contradictorii, in care iubirea leaga si vindeca.
    Remarc jocul minunat al actritelor Oana Pellea, Alexandrina Halic, Florina Gleznea, Cristina Casian.

    Este acel gen de spectacol care te urmareste mult timp dupa ce l-ai vizionat.

    Reply
  5. AvatarDiana Mihai

    Ultima piesă de teatru pe care am văzut-o și mi-a plăcut a fost “Avarul” de Moliere la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești. Piesa mi-a plăcut din două motive: pentru că m-a făcut să râd și pentru că regia piesei m-a făcut să mă gândesc serios să-mi schimb cariera.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *