În fiecare an din 1961 încoace, pe 27 martie sărbătorim Ziua Mondială a Teatrului, un pretext perfect pentru a ne bucura de o artă care nouă, bookaholicilor, ne este foarte dragă. Dacă ieri a fost momentul ideal pentru a participa la manifestări artistice faine organizate de Ziua Teatrului, astăzi te invităm să îți iei doza de teatru prin lectură. Participând la concursul nostru, organizat împreună cu prietenii de la Editura Nemira, poți câștiga un pachet de cărți din colecția Yorick de teatru și arte ale spectacolului, numai bune pentru pauzele dintre piese.

Update câștigător

Felicitări, Julia Salanki!

Premiul: Un pachet cu 3 cărți Yorick

Colecția de teatru și arte ale spectacolului Yorick a apărut din dorința de a oferi cititorilor din România cărți fundamentale despre teatru, dramaturgie, film și artele spectacolului, multe dintre ele traduse pentru prima dată în limba română.

Coordonată de Monica Andronescu (critic de teatru și redactor-șef al revistei de teatru Yorick), colecția cuprinde traduceri ale unor volume esențiale semnate de autori precum Stanislavski, Peter Brook, George Banu, Grotowski, Chaplin, Tarkovski, David Esrig și mulți alții.

În cadrul acest concurs, avem pentru tine un pachet cu 3 cărți din colecția Yorick a Editurii Nemira: Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vișan, Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler, și Japonia, Imperiul teatrului, de George Banu. Din prezentările de pe site-ul editurii, am selectat câteva paragrafe despre fiecare volum din pachet.

Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vișan

Volumul reprezintă o „fotografie” dinamică a artistului Răzvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilanț de carieră, nici o monografie sau lucrare academică, ci o perspectivă caleidoscopică, construită din observațiile și retrospectivele Sandei Vișan, din dialogurile vii cu Răzvan Mazilu, din fragmente de cronici și interviuri, fotografii din spectacole, dar și din mărturiile altor artiști și personalități culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, Dragoș Galgoțiu și mulți alții.

Totul, pentru a surprinde cât mai autentic, personalitatea unui artist polimorf: expresiv dansator , inspirat creator de costume, exigent coregraf şi original creator de spectacol. Un deschizător de drum, cândva pentru teatrul-dans, acum pentru musical, o formula de spectacol complexă, mult prea puţin prezentă în spaţiul teatral românesc. Dar, pentru un creator plin de inspiraţie, care surprinde cu fiecare nouă apariţie scenică, se poate spune că acest portret nu putea fi şi nu s-a dorit decât o fotografie de parcurs, a unui artist aflat în plină forţă creatoare.

Mai multe detalii aici.

Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler

„Eu aparțin marii rase a fanaticilor, a misticilor și în același timp a revoluționarilor. Sunt cel mai mărunt dintre ei, ultimul, cel mai mic, dar sunt din acea rasă. O rasă a visurilor mari, a marilor sfâșieri, a marilor extazuri, fiori și stupori. Nu voi izbuti niciodată să mă schimb” – Giorgio Strehler.

„El a pus sămânța acestui echilibru între rafinamentul scenografiei, al luminii, al muzicii, al cuvântului și al compozițiilor în scenă. Lucruri care, până la Strehler, nu au fost desăvârșite” – Alexandru Darie.

„Daca teatrul și viața – care pot fi scrise, aici, și cu inițială majusculă, și cu majuscule de la început până la sfârșit – s-au contopit vreodată într-o expresie supremă în persoana cuiva, acest cineva a fost, neîndoielnic, Strehler: teoretician în acțiune și practician reflexiv, vulcanic și distant, deopotrivă iubitor de Brecht și de Goldoni, de tragedie și de comedie, italian (italic, cum spune el) până în străfunduri și european prin vocație, majestuos și imprevizibil ca Leul sub a cărui zodie se născuse” – Alice Georgescu.

Alte amănunte, aici.

Japonia, Imperiul teatrului, de George Banu

Întors din Japonia, Roland Barthes se mărturisea fascinat de acest „imperiu al semnelor” recent descoperit. George Banu își pune jurnalul de spectator sub semnul aceleiași seducții. Vizitează și explorează „imperiul teatrului“, ce reunește formele tradiționale, teatrul nô, kabuki sau bunraku, precum și experiențele moderne, de la shingeki la butô. Privește scena japoneză și îi descrie performanțele, dezvăluind și protocolurile sălii, de la forfotă și mâncare la somn și aplauze.

George Banu adopta postura unui spectator european captivat de vizita acestui „imperiu” unic în aspectele sale secrete și scrie o carte de iubitor informat, nu de specialist confirmat, o carte liberă, ce ne permite să pătrundem în intimitatea scenei japoneze și să recunoaștem dialogul cu scena occidentală prezent în marile spectacole semnate de Peter Brook sau Ariane Mnouchkine. Cum să iubim o altă cultură, fără a o abandona pe cea căreia îi aparținem? Iată întrebarea care, dincolo de observații și comentarii, străbate cartea. A asocia uimirea unei revelații cu apartenența la o origine, iată pariul volumului! În el, cititorii vor descoperi și o prezentare riguroasă a principalelor forme tradiționale japoneze, privite din perspectivă istorică.

Despre autor și alte informații legate de carte, aici.

Cum câștigi pachetul cu cele 3 cărți Yorick

Pentru a participa la concurs, trebuie să ne spui pe scurt, într-un comentariu la acest material, care a fost ultima piesă de teatru care ți-a plăcut și de ce 

Este permisă o singură participare de persoană (un singur comentariu înscris în concurs), iar câștigătorul/câștigătoarea va fi ales/aleasă prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința acestui concurs, s-au semnat cu numele real și complet și au lăsat o adresă de e-mail validă.

Mențiuni

Perioada de desfășurare a concursului: 28 martie – 2 aprilie, ora 23:59.

Câștigătorul/câștigătoarea va fi anunțat/-ă pe 3 aprilie.

Prin participarea la concurs, îți exprimi acordul de a primi newsletterul Bookaholic.

Mult succes!

25 comentarii
  1. Natalia Stefanita

    Iubesc teatrul. Am descoperit acest lucru de cand am venit in București.
    Si mai mult iubesc sa vad punerea în scenă a unei carti.
    Am descoperit-o pe Chris Simion de curand si mi-am propus sa ii vad toate piesele pe care le-a regizat.
    Prin urmare, am fost la toate piesele ei si ultima piesa de teatru a carei regie a organizat-o a fost “Domnul Ibrahim si florile din Coran”.
    Mi-a placut atat de mult si a fost exact asa cum mi-am imaginat eu in timp ce citeam carte autorului Schmitt. De cand am devenit mama vad altfel relatia mama-copil si ma sensibilizeaza enorm atunci cand un copil exprima sentimente si nu este inteles de catre adultii care cred ca le stiu pe toate.
    Am plâns atât de mult la această piesa, poate la fel de mult ca la “Oscar si tanti Roz”. Actorii au jucat exceptional, decorul a fost ireprosabil, muzica potrivită pentru a reda atmosfera si domnul Ibrahim (jucat de Marian Ralea) a jucat perfect.
    Cine nu a fost la teatru, cred eu, nu poate intelege la fel de bine profunzimea unor sentimente si pierde atât de multe trăiri pe care oriunde in alta parte nu le poate trai.
    Iubesc sa merg la teatru.

    Reply
  2. Cristina Ionita

    Merg la destul de multe spectacole si toate imi plac intr-o anumita masura. Un spectacol care mi-a atras atentia foarte mult recent este “Molly Sweeney”, o productie Unteatru. Mi-a placut punerea in scena, mi-au placut actorii, m-a impresionat povestea lui Molly (o femeie oarba timp de 40 de ani care isi recapata vederea) si modul in care Mihaela Trofimov a reusit sa transmita publicului toate emotiile personajului si am simtit ca sunt alaturi de Molly si ca traiesc alaturi de ea totul.

    Reply
  3. Dragan Andreea Cristina

    Ultimul spectacol la care am fost este Don Quijote
    după Miguel de Cervantes, regia Dan Puric. Mi-a placut foarte mult, pentru ca piesa este plina de simboluri, actorii au multe miscari grele si observi, pe parcursul piesei de teatru, degradarea mintii. 🙂 A fost geniala.

    Reply
  4. Marilena Aanei- Morariu

    Ultima piesă de teatru care mi-a plăcut foarte mult a fost de fapt Teatru TV *GIRAFE Fabula urbană #1*, după Pau Miró pentru muzica , pentru alternarea momentelor comice cu cele triste

    Reply
  5. Dora Lazăr

    Merg la teatru. De multă vreme. Des. Uneori, revăd același spectacol, numai dintre cele care mi-au plăcut. Regret că i-am văzut prea puțin pe scenă pe Emil Botta, pe George Constantin, pe Gina Patrichi. Sunt fericită că teatrul s-a născut înaintea nașterii mele, că nu mai trebuie să-l inventez. Ultimul spectacol (re)văzut e ” Moscova- Petușki” de la Unteatru, în regia lui Theo Herghelegiu. Text- fabulos, după romanul lui Venedikt Erofeev. Cu un actor fabulos. Pentru că îl cred. ( E, poate, cel mai veridic actor din câți am văzut în ultimii douăzeci de ani, în scena beției). Vă scriu despre acest spectacol fiindcă nu îmi mai vine să zic( așa cum se întâmplă adesea) că e mai bună cartea. Și pentru că spectacolul e rusesc și, deși se întâmplă în veacul al douăzecilea( autorul a murit în 90), miroase a Cehov. Și a Gogol. Și a Dostoievski. Adică a ceea ce mi-e tare drag. Și pentru că suntem conduși de un actor cu o mie de chipuri și cu o mie de nuanțe. Adică, fabulos. Dar asta v-am mai zis-o…:)

    Reply
  6. Iulia-Tabita Conțiș

    Ultima piesă de teatru care mi-a plăcut este SÂNZIANA ȘI PEPELEA. Chiar dacă preocupările mele în legătură cu literatura au depășit de mult scrierile lui Alecsandri (nici când îl citeam nu îmi stârnea o prea mare delectare intelectuală), mi-a plăcut felul în care a fost pusă în scenă acea lume arhaică și arhaizantă creionată de autor (cu modificările inerente).

    Reply
  7. Adriana Filip

    Ultima piesă de teatru care mi-a plăcut este, culmea, și ultima la care am fost  Vorbesc de ”Fazanul” de la Nottara. E o comedie antrenantă, cu personaje bine conturate. Roluri puternic asumate, piesă pe ritm de dans. Decor ingenios, text bine scris. De asta mi-a plăcut. Banii încasați din vânzarea biletelor s-au dus, prin UNITER, către actorii care-au ieșit la pensie. Am contribuit și eu la acțiune, deci. Și de asta mi-a plăcut.

    Reply
  8. Alina Somesan

    Ultima piesa de teatru pe care am vazut-o (impreuna cu copiii) si care ne-a placut a fost “Danila Prepeleac”. A fost amuzanta, a avut iz de poveste veche, insa punerea in scena a fost una moderna, iar actorul principal a jucat exceptional.

    Reply
  9. Jantea Alexandra

    Tic-tacul iubirii nu a sunat niciodata mai frumos!

    “Este o piesă despre dragoste, despre puterea de a fi tu, despre puterea de a visa, un basm pentru adulți și o metaforă foarte frumoasă. Vă las să-l descoperiți la teatru” spunea Marius Manole.
    Un spectacol pe care il recomand din toata inima cu o distributie de exceptie: Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Marian Râlea, Marius Manole, Dana Rogoz, Corina Moise, Şerban Pavlu, Alexandru Bogdan, Cosmin Dominte. Regia: Chris Simion

    Mecanica inimii merita tulburarea ta..spectatorule!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *