În fiecare an din 1961 încoace, pe 27 martie sărbătorim Ziua Mondială a Teatrului, un pretext perfect pentru a ne bucura de o artă care nouă, bookaholicilor, ne este foarte dragă. Dacă ieri a fost momentul ideal pentru a participa la manifestări artistice faine organizate de Ziua Teatrului, astăzi te invităm să îți iei doza de teatru prin lectură. Participând la concursul nostru, organizat împreună cu prietenii de la Editura Nemira, poți câștiga un pachet de cărți din colecția Yorick de teatru și arte ale spectacolului, numai bune pentru pauzele dintre piese.

Update câștigător

Felicitări, Julia Salanki!

Premiul: Un pachet cu 3 cărți Yorick

Colecția de teatru și arte ale spectacolului Yorick a apărut din dorința de a oferi cititorilor din România cărți fundamentale despre teatru, dramaturgie, film și artele spectacolului, multe dintre ele traduse pentru prima dată în limba română.

Coordonată de Monica Andronescu (critic de teatru și redactor-șef al revistei de teatru Yorick), colecția cuprinde traduceri ale unor volume esențiale semnate de autori precum Stanislavski, Peter Brook, George Banu, Grotowski, Chaplin, Tarkovski, David Esrig și mulți alții.

În cadrul acest concurs, avem pentru tine un pachet cu 3 cărți din colecția Yorick a Editurii Nemira: Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vișan, Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler, și Japonia, Imperiul teatrului, de George Banu. Din prezentările de pe site-ul editurii, am selectat câteva paragrafe despre fiecare volum din pachet.

Răzvan Mazilu. De la dans la musical, de Sanda Vișan

Volumul reprezintă o „fotografie” dinamică a artistului Răzvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilanț de carieră, nici o monografie sau lucrare academică, ci o perspectivă caleidoscopică, construită din observațiile și retrospectivele Sandei Vișan, din dialogurile vii cu Răzvan Mazilu, din fragmente de cronici și interviuri, fotografii din spectacole, dar și din mărturiile altor artiști și personalități culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, Dragoș Galgoțiu și mulți alții.

Totul, pentru a surprinde cât mai autentic, personalitatea unui artist polimorf: expresiv dansator , inspirat creator de costume, exigent coregraf şi original creator de spectacol. Un deschizător de drum, cândva pentru teatrul-dans, acum pentru musical, o formula de spectacol complexă, mult prea puţin prezentă în spaţiul teatral românesc. Dar, pentru un creator plin de inspiraţie, care surprinde cu fiecare nouă apariţie scenică, se poate spune că acest portret nu putea fi şi nu s-a dorit decât o fotografie de parcurs, a unui artist aflat în plină forţă creatoare.

Mai multe detalii aici.

Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler

„Eu aparțin marii rase a fanaticilor, a misticilor și în același timp a revoluționarilor. Sunt cel mai mărunt dintre ei, ultimul, cel mai mic, dar sunt din acea rasă. O rasă a visurilor mari, a marilor sfâșieri, a marilor extazuri, fiori și stupori. Nu voi izbuti niciodată să mă schimb” – Giorgio Strehler.

„El a pus sămânța acestui echilibru între rafinamentul scenografiei, al luminii, al muzicii, al cuvântului și al compozițiilor în scenă. Lucruri care, până la Strehler, nu au fost desăvârșite” – Alexandru Darie.

„Daca teatrul și viața – care pot fi scrise, aici, și cu inițială majusculă, și cu majuscule de la început până la sfârșit – s-au contopit vreodată într-o expresie supremă în persoana cuiva, acest cineva a fost, neîndoielnic, Strehler: teoretician în acțiune și practician reflexiv, vulcanic și distant, deopotrivă iubitor de Brecht și de Goldoni, de tragedie și de comedie, italian (italic, cum spune el) până în străfunduri și european prin vocație, majestuos și imprevizibil ca Leul sub a cărui zodie se născuse” – Alice Georgescu.

Alte amănunte, aici.

Japonia, Imperiul teatrului, de George Banu

Întors din Japonia, Roland Barthes se mărturisea fascinat de acest „imperiu al semnelor” recent descoperit. George Banu își pune jurnalul de spectator sub semnul aceleiași seducții. Vizitează și explorează „imperiul teatrului“, ce reunește formele tradiționale, teatrul nô, kabuki sau bunraku, precum și experiențele moderne, de la shingeki la butô. Privește scena japoneză și îi descrie performanțele, dezvăluind și protocolurile sălii, de la forfotă și mâncare la somn și aplauze.

George Banu adopta postura unui spectator european captivat de vizita acestui „imperiu” unic în aspectele sale secrete și scrie o carte de iubitor informat, nu de specialist confirmat, o carte liberă, ce ne permite să pătrundem în intimitatea scenei japoneze și să recunoaștem dialogul cu scena occidentală prezent în marile spectacole semnate de Peter Brook sau Ariane Mnouchkine. Cum să iubim o altă cultură, fără a o abandona pe cea căreia îi aparținem? Iată întrebarea care, dincolo de observații și comentarii, străbate cartea. A asocia uimirea unei revelații cu apartenența la o origine, iată pariul volumului! În el, cititorii vor descoperi și o prezentare riguroasă a principalelor forme tradiționale japoneze, privite din perspectivă istorică.

Despre autor și alte informații legate de carte, aici.

Cum câștigi pachetul cu cele 3 cărți Yorick

Pentru a participa la concurs, trebuie să ne spui pe scurt, într-un comentariu la acest material, care a fost ultima piesă de teatru care ți-a plăcut și de ce 

Este permisă o singură participare de persoană (un singur comentariu înscris în concurs), iar câștigătorul/câștigătoarea va fi ales/aleasă prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința acestui concurs, s-au semnat cu numele real și complet și au lăsat o adresă de e-mail validă.

Mențiuni

Perioada de desfășurare a concursului: 28 martie – 2 aprilie, ora 23:59.

Câștigătorul/câștigătoarea va fi anunțat/-ă pe 3 aprilie.

Prin participarea la concurs, îți exprimi acordul de a primi newsletterul Bookaholic.

Mult succes!

25 comentarii
  1. Epure Alina

    Ultima piesa de teatru a fost pe 8 martie la Teatrul Nottara ” Vizitatorul ” M- impresionat tare, si mult dupa am reflectat asupra ei, la tema piesei ” exista sau nu Dumnezeu” Imi place Freud , i am citit opererele si aceasta piesa mi a oferit inca o viziune despre viata marelui doctor.

    Reply
  2. Carmen Nica

    Iarna dragostei noastre. O poveste rupta din realitate,umana,plina de tristete dar presarata in acelasi timp cu umor fin. O combinatie de forta si fragilitate, iluzii si cinism,o lectie de viata. Fericirea este a noastra, trebuie doar sa avem curaj.

    Reply
  3. Diamantu Petrisor-Cristian

    “Richard al III-lea”, regia T. Ostermeier nu este ultima piesa pe care am vazut-o, dar este ultima care mi-a placut foarte mult. Mi-a placut fiindca mi-a aratat ce inseamna sa te simti liber pe scena, ca actor, atunci cand joci.

    Reply
  4. Silvia Cazacu

    Ultimul spectacol la care am fost şi mi-a plăcut este Blind Spot la teatrul din Ploiesti, în regia lui Radu Afrim. Povestea este seducătoare şi se dezvoltă pe mai multe planuri care converg la final, iar semnătura afrimeană îi oferă o doză de bizar bine punctat şi ceva exotism specific. Actorii întrețin minunat fiecare conflict, deşi unii din ei au tendința să dilueze substanța rolului propriu. Per total, am fost impresionată de un spectacol coerent şi bine susținut, pe care l-aş revedea oricând!

    Reply
  5. Cristiana Ciotaru

    Merg de multi ani la teatru. Am fost indeajuns de norocoasa sa ii vad pe scena pe Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, George Constantin, Horatiu Malaele, Florian Pittis, Marius Manole, Oana Pellea, Olga Tudorache, chiar si pe Silvia Dumitrescu Timica (ea fiind o Grande Dame, din generatie cu Birlic) si multi, multi altii. La piesa “Dureri fantoma”, mi s-a intamplat insa o chestie in premiera absoluta: am plans. Am plans cu muci. De la un punct incolo, am plans aproape fara oprire. Mihaela Popa, George Constantinescu si Rares Andrici dau viata si isi dau viata in piesa asta. As vrea sa pot gasi cuvintele potrivite sa descriu cum e piesa, ce fac oamenii astia pe scena si ce am simtit privindu-i, dar mi-e teama ca nu o sa imi iasa.

    Reply
  6. Teodora Toader

    Ultimul spectacol vizionat a fost Mislea. Camera 4, productie independenta. Piesa are la baza viata a cinci detinunte politice ce impart aceeasi celula inghesuita, camera 4, din inchisoarea de femei Mislea. Spectacolul este dur, prin subiect, limbaj, jocul actorilor. Sunt prezentate doua lumi ce coexista: opresiunea si victimele. Nedreptatea la care sunt supuse, violenta, nu le poate dezumaniza.
    Ce m-a marcat este moralitatea acestor detinute care pun pret pe valorile morale dintre ele, etica.
    Pentru ca este tot ce au. Un exemplu perfect care demonstreaza perisabilitatea lumii acesteia exterioare, ilozorie. Ele nu au nimic material, ci doar moralul.
    Emotionant, o pagina adevarata din acea istorie care nu se invata la scoala, destine de eroi in spatele oamenilor simplii.
    Inchisorile comuniste, subiect serios, sensibil, tabu as putea spune.

    Reply
  7. Lazar Adrian

    Piesa “Ce caut eu aici? după romanul “Hell” de Lolita Pille la Godot. CE CAUT EU AICI? este un spectacol de teatru care cauta raspuns la dileme. Nu-ti spune ce e bine sau rau…iti da libertatea sa alegi.
    Multumim pentru concurs!

    Reply
  8. Gabriel Muncuş

    Ultima piesa pe care am vazut-o a fost “Felii”, la Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu. Un one woman show fascinant in care Ofelia Popii creeaza niste personaje puternice, vii si pline de culoare.

    Reply
  9. Rus Daiana Adriana

    Noah și floarea de tun, în regia lui Viorel Rata , jucata la Teatrul Național Sibiu este printre piesele mele de suflet. Poate orașul a adăugat un plus de farmec piesei ..poate distribuția impecabila…poate spectatorii sibieni indragostiti de teatru…

    Reply
  10. Traian todut

    Rosmersholm, premiera, Teatrul Maghiar din Cluj, 24 măr 2017.
    Mi-a placut aceasta piesa pentru gravitatea și densitatea ei dar și pentru jocul excelent al actorilor, in special al Evei Imre.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *