Confidentul de Hélène Grémillon este un roman centrat pe o poveste cu secrete dezgropate din trecut, o carte cu fundal istoric (cel de Al Doilea Război Mondial) captivant, cu mult suspans şi tensiune psihologică, genul de roman pe care ți-l imaginezi ecranizat după primele zece pagini.
Întreaga istorie se construieşte pe două niveluri: unul e localizat în Paris, în 1975, cel de al doilea acoperă perioada de dinainte şi de după cel de Al Doilea Război Mondial şi aduce în prezentul povestirii evenimente tulburi, care s-au petrecut şi în Paris, şi într-un sătuc din apropiere.
Povestea începe cu o convenţie mai veche, pe care Hélène Grémillon o resuscitează sub o formă derivată. Este vorba de convenţia manuscrisului găsit. Eroina ei, Camille Werner este o editoare, iar începutul cărţii o surprinde în însărcinată, pe punctul de a se despărţi de tatăl copilului şi în doliu după mama ei. În acest moment de cumpănă, începe să primească, prin poştă, nişte texte despre care nu ştie ce să creadă: sunt bucăţi dintr-un manuscris pe care cineva i-l livrează anonim, pentru a-i stârni interesul de editor? Sunt scrisori care şi-au greşit destinatarul? Sunt, în fine, pagini care se referă, de fapt la ea şi la lucruri din trecut despre care habar nu are?
Toate aceste întrebări au, fireşte, rolul de a capta imaginaţia şi atenţia cititorului, cu atât mai mult cu cât intîmplările la care fac referire scrisorile dezvăluie, cum ziceam, poveşti de familie, secrete, drame ascunse, toate petrecute într-un moment sulfuros, care înconjoară, ca un halou, izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial.
Primele scrisori aparţin unui bărbat, Louis, care povesteşte despre o veche poveste de dragoste dintre el şi Annie, pe când amândoi erau adolescenţi şi trăiau netulburaţi într-un sătuc căruia iniţial nu i se dă decât iniţiala, N. Apoi, în sat apar doi soţi, M., care se instalează într-un conac impunător şi, treptat-treptat o atrag pe Annie, o adolescentă curioasă, prietenoasă şi pasionată de pictură, care abia așteaptă să picteze scene pitoreşti sau decoruri sofisticate. Aşa se face că între Annie şi Elisabeth, locatara tînără şi interesantă a castelului, se leagă o prietenie stranie, şi din scrisoarea lui Louis reiese că Annie ar fi acceptat să poarte copilul lui Elisabeth, care nu reuşea să rămână însărcinată. Elisabeth îşi convinge soţul să conceapă cu mai tînăra ei prietenă un copil, iar întreaga relaţie în care intră cei trei şi copilul care se va naşte în urma aranjamentului, e un carusel care se opreşte tragic.
După ce relatările din epistolele lui Louis încetează, Camille primeşte un alt plic, în care, caligrafiat cursiv, e un caiet umplut de confesiunile unui alt personaj al dramei, şi anume Elisabeth, ocazie cu care povestea e răsturnată sub un cu totul alt unghi, nu mai puţin dramatic.
Chiar dacă accentul în carte pică pe ce se povesteşte, prozatoarea încearcă să dea adâncime faptelor de care se ocupă folosind alternanţa a trei unghiuri de raportare la poveste. Este o strategie care relativizează adevărul fiecărei versiuni, punând accent pe partizanatul implicit al fiecărei relatări, dar mizând, în acelaşi timp, şi pe surprizele pe care versiunile diferite ale aceloraşi întâmplări le pot aduce.
E foarte interesant de urmărit, în carte, cât de mult spun omisiunile celor care povestesc şi în ce raport intră aceste omisiuni ale fiecăruia dintre protagonişti unele cu altele. E o carte a cărei miză se construieşte, aparent, în jurul interesului pentru ce urmează să se mai întîmple, dar adâncimea psihologică se generează tacit, chiar dacă nu e neapărat discutată direct.
E o poveste care are de-a face cu triunghiuri amoroase, cu maternitatea (şi cu presiunea politicilor pro-nataliste din Franţa anilor ’30 ) şi cu raporturile mereu dramatice dintre protagonişti care aparţin unor clase sociale complet diferite. Faptul că scriitoarea a ales să pună în oglindă vocea fiecăreia dintre protagoniste, fără să introducă un narator băgăcios care să dea verdicte morale sau să împartă judecăţi, e o soluţie prin care limitările şi adevărul fiecărei voci ies singure, prin comparaţie şi contrast la suprafaţă.
E interesant de urmărit modul în care se colorează, prin alăturări contrastante – facilitate de convenția romanului epistolar – portretele fiecăruia dintre actorii acestei tragedii, asta în afară de interesul direct pentru ce urmează să se întâmple mai departe. Miza care ţine strict de lanţul acţiunii şi de dozarea suspansului (care e menținut literalmente până la ultimul rând din carte) a şi transformat acest roman de debut într-un bestseller, mai întâi în spațiul literaturii franceze și apoi cu traduceri-record şi tot ce derivă din asta.
Confidentul de Hélène Grémillon a apărut de câteva zile și la noi, publicat de Editura Humanitas Fiction, in colecția Raftul Denisei, în traducerea Marianei Piroteală.
Cartea Confidentul poate fi comandată din librăria online Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.
