Tag: literatura franceza

Spectacol gastronomic pe patul morții. „O delicatesă”, un roman de Muriel Barbery

Ce moment mai bun să citești o carte eminamente senzorială, un spectacol gastronomic, presărat cu gusturi și mirosuri, decât o răceală zdravănă, în care până și banalul ceai cu lămâie seamănă la gust cu o zeamă sălcie, uitată-n soare? Moment cât se poate de potrivit, zic, fiindcă, lipsit de celelalte simțuri, adică cumva izolat sub un clopot de sticlă, îți mai rămâne doar văzul (mă rog, și auzul, dar el nu ne interesează atât de tare) cu care să explorezi nu doar ce ai în farfurie (bleah!), ci și, firește, ceea ce citești. Și, nu întâmplător, limba (limbile, fiindcă nu e vorba doar de-a noastră) a marcat legătura puternică dintre aceste două simțuri - văzul și gustul - inventând o frazeologie pe măsură: „a mânca din ochi”, „a mânca cu ochii”, „mânca-ți-aș ochii” (conform DEX, se spune pentru a exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează, căutând să-i câștige bunăvoința) etc. Citeşte tot articolul


Free spirit. Viața – dincolo de inerție, frică și clișee, Catherine Poulain, „Marele marinar”

Catherine Poulain (n. 1960), scriitoare franceză recent tradusă la Polirom, a avut o viață senzațională, devenind unul dintre rarii și fascinanții călători-scriitori. Fiică de pastor, la 18 ani hotărăște că nu vrea să fie un intelectual, ci un muncitor. Își întrerupe studiile pentru bac și se înscrie la mecanică. Și începe să cutreiere lumea, muncind din greu: a sortat pește într-o fabrică de conserve din Islanda, a muncit pe un șantier naval în America, a fost barmaniță în Hong-Kong, a cules mere în Canada, 10 ani a pescuit în Alaska (a fost expulzată în 2003 de serviciile de imigrări americane pentru muncă ilegală). A mai fost și ciobăniță, și culegătoare de struguri, de lavandă ori de măsline. Prin Sri Lanka, India și Nepal. Citeşte tot articolul


Interviu cu David Foenkinos: „Charlotte este o biografie emoțională care îmbracă o formă foarte personală”

La sfârșitul lunii trecute, pe 29 și 30 octombrie, scriitorul francez David Foenkinos s-a aflat în România la invitația Institutului Francez. Acesta a participat la lansarea romanului Charlotte (traducere de Cristina Nan, colecția „Babel”, Editura Nemira; apărut la Gallimard în 2014), la o masă rotundă la Institutul Francez din București, despre cărțile sale traduse în limba română, alături de o parte dintre editorii și traducătorii săi în limba română și la decernarea Premiului Liste Goncourt – Le choix roumain.  Citeşte tot articolul

Cum contenesc țipetele – „Tangou pentru Lisandra”, de Hélène Grémillon

Al doilea roman al scriitoarei franceze Hélène Grémillon – Tangou pentru Lisandra – este o carte complexă, cu multă tensiune, deopotrivă roman psihologic, istoric, erotic (dramă conjugală) și polițist. Însă, dincolo de toate acestea, este o carte în care se ridică acut problema recâștigării sinelui și a timpului prin povești. Cartea pune în prim-plan, alături de răsfrângerea unor evenimente traumatizante din istoria recentă a Argentinei, nevoia omului de a se (re)găsi pe sine spunând și ascultând povești, de a-și limpezi propria poveste întunecată. Citeşte tot articolul

Orizontul, de Patrick Modiano – prezentul locuit de trecut

Citindu-l din ce în ce mai mult pe Patrick Modiano, la distanțe considerabile de timp (o carte la trei-patru luni), îmi dau seama că este unul dintre scriitorii aceia pe care vreau să-i citesc în întregime, fără rest, pentru frumusețea frazelor, pentru abilitatea lui extraordinară de a jongla cu spațiul și cu timpul, pentru fugile personajelor sale, pentru atmosfera aceea misterioasă, încărcată, uneori greu de respirat, alteori savuroasă, pentru vagul intrigilor sale subțiri, pentru Parisul regăsirilor, sau, pe scurt, pentru literatura sa de calitate. Citeşte tot articolul

Războiul sexelor: ce cred ei, ce cred ele, în două cărți de Karine Lambert și Fernanda Torres

În apropierea Bookfestului au apărut la Editura Trei două romane care inițial nu m-au atras: Femeile care au renunțat la bărbați de Karine Lambert, și Final, de Fernanda Torres. Mi-am schimbat părerea după ce am citit prezentările, gândindu-mă că pot fi interesante ca lecturi în paralel: în primul aveam cinci femei care renunțaseră la iubire și trăiau într-o clădire unde bărbații nici măcar nu aveau voie să intre, iar în al doilea aveam perspectiva a cinci bărbați asupra iubirii, sexului sau căsătoriei. Citeşte tot articolul

Georges Bataille în singurul său interviu video (1958)

Sigur v-ați intersectat, măcar o dată-n viață, cu excentricul scriitor francez Georges Bataille - eu am făcut-o spre sfârșitul liceului pentru prima dată și mi-amintesc că Madame Edwarda, Mortul, Istoria ochiului m-au năucit atunci, nu credeam că se poate scrie literatură în felul acela, de un erotism atât de straniu, de extrem, îmbinat cu macabru din plin; parcă voiam și nu voiam să continuu lectura :). Pe Georges Bataille încă îl văd uneori cu ochii de atunci și mă amuz când realizez acest lucru.  Citeşte tot articolul

Eric-Emmanuel Schmitt și Elixirul dragostei, un roman epistolar

Seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt de la editura Humanitas Fiction tocmai s-a îmbogățit cu un nou titlu, Elixirul dragostei, un roman epistolar foarte interesant, din mai multe puncte de vedere. Cartea a fost lansată cu două săptămâni în urmă, în preajma Zilei Îndrăgostiților. Traducerea din franceză a fost realizată de Doru Mareș, iar volumul, în original, a apărut în 2014, la editura Albin Michel din Paris. Rapiditatea cu care se traduce Schmitt - iată, chiar și la noi - este datorată, bineînțeles, popularității sale. Citeşte tot articolul

O fereastră către lumea de ieri a Europei, despre „Neînțelegerea”, de Irène Némirovsky

Acum două zile, în timp ce scriam recenzia pentru Cântecul păsărilor, de Sebastian Faulks, mă gândeam că era cel de-al treilea roman despre Primul Război Mondial pe care l-am citit în ultimul an (după Lumina dintre oceane de M.L. Stedman și La revedere acolo sus de Pierre Lemaitre). Ei bine, ieri am mai citit unul. Un roman mic, aparent despre o iubire adulterină, dar, practic, mult mai complex, Neînțelegerea, de Irène Némirovsky. Citeşte tot articolul

Filozofie și cotidian – Întâmplări dintr-o viață, de Sylvie Germain

Născută în 1954, autoarea franceză Sylvie Germain a absolvit în 1976 filozofia la Sorbona și în 1981 și-a luat doctoratul în filozofie și estetică la Universitatea Parix X-Nanterre. A fost studenta lui Emmanuel Levinas și s-a specializat în studiul ascetismului în misticismul creștin. Motivul pentru care am menționat toate aceste date, pe care nu le cunoșteam când am început să citesc micul ei roman Întâmplări dintr-o viață (orig. fr. Petites Scènes capitales), se datorează faptului că formația sa filozofică se simte în fiecare rând al cărții. Citeşte tot articolul