Catherine Poulain (n. 1960), scriitoare franceză recent tradusă la Polirom, a avut o viață senzațională, devenind unul dintre rarii și fascinanții călători-scriitori. Fiică de pastor, la 18 ani hotărăște că nu vrea să fie un intelectual, ci un muncitor. Își întrerupe studiile pentru bac și se înscrie la mecanică. Și începe să cutreiere lumea, muncind din greu: a sortat pește într-o fabrică de conserve din Islanda, a muncit pe un șantier naval în America, a fost barmaniță în Hong-Kong, a cules mere în Canada, 10 ani a pescuit în Alaska (a fost expulzată în 2003 de serviciile de imigrări americane pentru muncă ilegală). A mai fost și ciobăniță, și culegătoare de struguri, de lavandă ori de măsline. Prin Sri Lanka, India și Nepal.
Catherine Poulain are mereu cu ea carnețele pe care scrie (tot o formă a libertății) și preferă literatura americană, o literatură a imediatului, cu frazele ei seci, lipsite de zorzoane. Influența este evidentă. Și-a dorit mereu să scrie, dar a preferat să trăiască povestea ce urma să fie scrisă. Nevoia de a scrie și de a simți fizic viața s-au împăcat până la urmă, iernile oferindu-i adesea răgazul necesar scrierii experiențelor trăite. Într-un interviu, scriitoarea declara că nu contează că va muri înainte de batrânețe, atâta timp cât și-a trăit cartea scrisă. Ori cărțile, căci se pare că mai are materie primă pentru cel puțin alte cinci cărți.
Catherine Poulain – sursa
Locuiește într-o rulotă și îi place viața în mișcare, declarând că are o nevoie organică de a pleca, că nu suportă să stea inertă într-un pat, într-o casă. Literatura sa e una alertă și sinestezică, scrisă și resimțită cu toate simțurile, ca și viața-i.
Marele marinar e romanul autobiografic publicat în 2016 (recompensat deja cu multe premii, finalist al Premiului Goncourt), inspirat din experiența celor 10 ani de pescuit în Alaska. E o carte care te face să simți că una e să trăiești intens astfel de experiențe și să scrii cu talent literar despre ele și alta e să fii un scriitor talentat care doar își imaginează astfel de vieți, așezat în fața computerului sau a foii de hârtie. Lili, protagonista poveștii, e o tânără care, fără acte și fără a cunoaște pe cineva, se avântă în lumea dură a bărbaților plecați pe mări, să prindă pește.
Catherine Poulain – sursa
„Ar trebui să fiu încă pe drum către Alaska. Dar la ce bun să ajungi acolo? Mi-am făcut bagajul. E noapte. Într-o zi plec din Monasque-les-Plateaux, Monasque-les-Couteaux, e februarie, barurile nu se golesc, fumul și berea, plec, capătul lumii, pe Marea cea Albastră, spre cristal și pericol, plec. Nu vreau să mai mor de plictiseală, de bere, de-un glonț rătăcit. De nefericire. Plec. Ești nebună. Fac mișto de mine. Fac mereu mișto de mine – singurică pe vapoare cu hoarde de bărbați, ești nebună… Râd ei”.
Nu știe nimic despre această meserie, știe doar că vrea să scape de lumea cu contururi fixe, de regulile sufocante ale uscatului. Experința trăită pe marea Bering e extrem de dură, suferințele sunt extreme. Dar e locul în care reușește să își depășească limitele fizice și mentale și să câștige lupta cu sine, cu fricile, cu neîncrederea. Și asta e tot ce mai contează. E pe cale să moară, din cauza unei înțepături în aripa unui pește otrăvitor (septicemia fiind pentru ea o amenințare a locului de pe vapor, nu a vieții). E singură între bărbați necunoscuți, adaptarea la stilul de viață al acestora fiind o altă experiență dificilă, dar merită, atâta timp cât sunt lăsate în urmă constrângerile sociale.
Catherine Poulain – sursa
Toți cei aflați pe mare sunt niște nonconformiști, însetați de libertate, dependenți de voluptatea pericolului și a extenuării, în numele libertății sălbatice, a plăcerii de a te simți „free spirit”. Frig, oboseală, înfometare, furtuni, dureri fizice anesteziante, sarcini absurde, umilințe – nimic nu o face să renunțe și își câștigă repede respectul celorlalți, care nu o mai privesc ca pe o femeie, una dintre marile ei plăceri fiind să vopsească orașul în roșu, adică să meargă cu bărbații la chefuit, atunci când ating uscatul. Dar știe să rămână femeie, e un model de feminitate care nu are legătură cu aparențele, cu obișnuințele sociale (haine, coafură, manichiură). E o feminitate a curajului, a determinării, a voinței, a onoarei, a sufletului care știe ce e bucuria și blândețea, dincolo de asperitățile vieții.
Pe acest vapor, Rebel, se găsește și marele marinar, mai precis Jude, cel de care Lili se va îndrăgosti. Privirea tinerei va descoperi nu doar un bărbat încărcat cu suferințe și alcool, ci o ființă aparte, cu aură mitică, un bărbat-leu, ultima parte a romanului fiind o poveste de dragoste, și ea dincolo de obișnuit. Totul e intens în acest roman, inclusiv lupta dintre iubire și nevoia de libertate.
Catherine Poulain – sursa
„În cameră mi se face dintr-o dată frig. Brațele cele mari se încleștează în jurul meu. Palmele aspre îmi cuprind chipul. Peretele e rece în spatele meu. Runaway a fost prinsă. Mai că mă apucă plânsul. Îmi trage puloverul, îmi scoate tee-shirt-ul. Îi înșfac capul, coama zbârlită, ceafa puternică. Îl privesc. Îmi rețin un oftat. Mă împinge cu blândețe spre pat. E foarte cald și bun”.
Primul roman scris de Catherine Poulin surprinde prin bogăția nuanțelor, a detaliilor și a capacității de a crea atmosferă în jurul unor personaje vii, neobișnuite, dar verosimile și tare frumoase în sălbăticia lor integrată într-o natură aprigă.
Catherine Poulain, Marele marinar, traducere din limba franceză de Mădălin Roșioru, Polirom, 2017
Cumpără cartea din librăria online Cărturești!
