scoala literatura

În mai puțin de două săptămâni va începe un nou an școlar. În momentul acesta, probabil că toți elevii încearcă să profite de ultimele zile de vacanță sau să-și pregătească temele pe care le-au avut peste vară, iar profesorii își termină planificările de lecții și toată birocrația aferentă. Debutul anului școlar este greu de ambele părți ale baricadei, vă spun din proprie experiență :).

Iar învățământul de stat are multe hibe – profesori din ce în ce mai nepregătiți pentru posturile pe care le ocupă, elevi din ce în ce mai distrași de noile tehnologii, programe școlare anapoda, rezultate slabe la examene, schimbări peste schimbări an de an, fără temei, în funcție de cine conduce ministerul, instituții cariate de sistem, salarii mult prea mici pentru profesori, șpăgi peste șpăgi ș.a.m.d. Le știți pe toate, fie că v-ați lovit de ele, fie că urmăriți știrile zilnice.

Însă una dintre problemele majore, din punctul meu de vedere, rămâne modalitatea (învechită) în care se predau orele. Nu-mi doresc să generalizez și să fac o nedreptate excepțiilor, dar, în mare parte, orele arată cam la fel: un profesor vine la clasă, verifică tema, apoi deschide manualul și trece la o lecție nouă, folosindu-se de ceea ce este scris în carte; în funcție de materia predată, se mai fac, poate, câteva exerciții, se mai pun întrebări pe marginea unui text sau al altuia, se mai arată câteva ceva pe o hartă etc. Ceea ce este complet insuficient și extrem de plictisitor pentru orice elev, nu numai cei de astăzi.

Haideți să aplicăm pe o oră de literatură română. Cum poți să susciți interesul pentru o carte, un autor, o temă anume dacă citezi sau dictezi comentarii literare? Cum ai pretenția ca cineva să citească o carte, dacă singurele informații pe care i le dai elevului sunt cele bătătorite, rigide? Și cum te aștepți ca cineva să vadă cu ochi buni literatura dacă nu faci nici cel mai mic efort pentru a i-o prezenta dintr-o perspectivă pe care să o înțeleagă, care să-i fie familiară? Asta așa, niște dileme la prima mână.

o ora ideala de literatura romana la scoala 1

Sursa

Din fericire, eu am avut mai mulți profesori de limba și literatura română pasionați de meseria lor și, implicit, de literatură, profesori care nu s-au blazat, oricât de mulți ani aveau în învățământ, și au ieșit din tiparele propuse de învățământul nostru. Am spus-o și cu alte ocazii, profii mei erau cei mai mișto din toată școala 🙂 – respectau programa, dar aduceau ceva nou de fiecare dată:

– ne rupeau paginile de comentarii sau ne puneau să le lipim cu scotch;

– ne „antrenau” să gândim textele pe care le citeam;

– ne duceau la teatru – făceam periodic excursii în București pentru a vedea piese faine, inspirate din cărți sau din operele de dramaturgie;

– urmăream, în timpul orelor, ecranizări românești – apoi le comentam, ne spuneam opinia;

– ne dădeau lecturi suplimentare din autorii români contemporani – așa i-am descoperit, destul de devreme, prin clasa a noua, pe Ovidiu Verdeș, Ioana Baetica, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ștefănescu, Adriana BittelAngela Marinescu, Florin Iaru, Mircea Diaconu, Ion Vianu și mulți, mulți alții;

– ne puneau să citim piese de teatru pe roluri;

– ne dădeau de scris nu numai compuneri și eseuri, ci și poezii, proze, articole – mi-aduc și acum aminte că proful meu de română din liceu ne-a cerut, la prima oră din clasa a noua, caietele cu poezii, pe care era sigur că le avem într-un cotlon din camerele noastre; toată lumea a executat cererea (din treizeci de fete, mai bine de jumătate aveam poezele prin sertare) și proful a luat caietele acasă; a scris pe ele ce-i plăcea, ce nu-i plăcea, unde să mai lucrăm, ne-a dat sugestii atât de stil, cât și de compoziție, teme, și sfaturi de lectură. A dedicat o oră întreagă feedback-ului și ne-a înapoiat caietele, sfătuindu-ne să continuăm să scriem. Ne-a cucerit :). Cât despre articole, tot profesorul respectiv ne-a dat, la un moment dat, ca temă, să facem o revistă a clasei, cu un fel de „cronici” literare. Ne-am super stresat, dar și distrat, am simțit că ceea ce gândim contează. Altă dată ne-a împărțit pe echipe, am scris câte un material, iar el le-a publicat pe toate într-un ziar local.

o ora ideala de literatura romana la scoala 2

Sursa

Sigur că mai erau și altele, dar acestea merită, cu siguranță, menționate. Cred cu tărie că, dacă toți profesorii din țara asta ar aplica măcar 50% dintre aceste metode la clasă, elevii ar privi cu alți ochi literatura română.

Cu toate acestea, poate astăzi ar fi nevoie de puțin mai mult. Din când în când, visez că lucrurile se vor schimba. Pentru mine, o oră ideală de literatură română la școală ar arăta cam așa:

1. Integrarea tehnologiei în procesul de predare și aprofundare a materiei – power point-uri drăguțe cu date amuzante despre un scriitor sau altul, anecdote, informații esențiale strecurate, imagini din filme, clipulețe simpatice cu sau despre scriitorii respectivi (poate chiar realizate în echipe, de către elevi), video-uri, documentare, pagini de Facebook (cum am făcut noi, de exemplu 🙂 ), meme, bloguri (pentru cei de la filologie) sau site-uri (pentru cei de la informatică, de exemplu) ale clasei, pe teme creative, personale, sau conținut în legătură cu punctele din programe. Ați înțeles, în mare, care este ideea. Copiii și adolescenții sunt, pe testate, super încântați atunci când le dai un proiect care implică tehnologia. Și sunt mult mai implicați când le predai folosind metode interactive.

o ora ideala de literatura romana la scoala 3

Sursa

2. Întâlniri cu scriitorii contemporani – chiar nu e greu de realizat, scriitorii noștri sunt, în mare parte, dispuși să participe la întâlniri cu elevii. Pot face minuni dacă sunt lăsați să discute liber cu cei mici :). Am asistat la întâlnirile scriitorilor români cu liceenii de la Iași, evenimente din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, și am plecat de acolo încărcată de energie și speranță în cititorii de mâine. Așa, poate nu vor mai fi surprize la următoarea evaluare națională.

IMG_0216

3. Vizite la muzee, ieșiri la bibliotecă sau în aer liber, participări la lansări de carte, la târguri de carte etc. Sunt convinsă că, dacă ieșim puțin dintr-o clasă, nu va face rău nimănui, dimpotrivă. Și nu doar în cadrul Zilelor Altfel.

4. Mai puține comentarii literare, mai multă încurajare în a gândi, pe cont propriu, textele respective. Și a le gusta. Cum fac asta, e treaba profesorilor. Important este să se ajungă acolo.

5. Puțină scriere creativă este de preferat, altfel vom întâlni din ce în ce mai multe perle la BAC și un limbaj de lemn răspândit în proporție de 90%. Jocuri (Cadavrul fermecător, Ghicește personajul, poezii dadaiste sau orice altceva) și exerciții ingenioase de scris, e prea mult ceea ce cer?

Peste aceste propuneri, trebuie presărate cu grijă informațiile „vitale”, ce-a spus X și ce-a răspuns Y, curente și genuri literare, autori canonici și necanonici, școli și toate celelalte, pe care le știți prea bine.

Ziceți și voi, visez prea mult? 🙂 Pentru voi cum ar arăta o oră ideală de literatură română la școală? Ce-ați vrea să păstrați, ce-ați vrea să adăugați?

 

Sursă imagine principală

14 comentarii
  1. AvatarAlexandra

    Ce vizite la muzeu si intalniri cu scriitorii faci la Cucuietii din Deal sau chiar la Pascani si Vaslui?
    Ce tehnologie au la dispozitie profesorii din scolile noastre?
    Daca tot vrei sa faci sugestii, poti incerca si unele mai realiste.

    Reply
  2. Eli BădicăEli Bădică Post author

    Îmi pare rău, nu cred că propunerile mele nu sunt realiste. Și la Cucuieții din Deal, la Pașcani sau la Vaslui se pot organiza excursii (uite, niște muzee de prin preajmă, dacă nu mă crezi – http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/), iar de întâlniri cu scriitorii nu mai zic. Dacă se alocă un buget ok pentru învățământ, nu e mare lucru să dai niște bani pentru deplasările scriitorilor și, eventual, plata acestora. Se cheltuiesc enorm de mulți bani pe autostrăzi, oare chiar nu ar exista o sumă infimă pentru ceva de genul ăsta?

    Cât despre tehnologie, chiar nu cred că este o problemă. Din câte știu eu, peste tot în țara asta se dau planuri de lecții, de exemplu, scrise la calculator. Unde le scriu profesorii, au și posibilitatea să pună un film, să facă o prezentare power point etc.

    Însă sunt curioasă, ce sugestii mai realiste ai avea tu?

    Reply
  3. Avatarzincabeiu

    Sunt multe de spus.In primul rand, profesorul trebuie sa aiba vocatie, nu numai vocatie pedagogica, ci si mare drag de literatura. Sa creada ca literatura este o punte spre eternitate. Si, de aici, purcedem la treaba :
    1.ora de literatura ar trebui predata in biblioteca scolii, cu rafturi pline de carti si cu portrete ale scriitorilor( nu cele rigide alb-negru, ci cele artistice facute de Ion Cucu si, mai nou, de fiul sau, pentru autorii contemporani);
    2.prezentarea unui autor nou sau a unul curent literar trebuie facuta ca si cum ai incepe o calatorie, distanta pupitru-catedra fiind minimalizata obligatoriu, mai bine spus, profa sa fie in mijlocul elevilor, pa proptri;
    3.saptamanal as aduce la ora o revista literara din care as recomanda unele articole iar pe altele le-am citi impreuna, pr loc
    4. elevii ar trebui obisnuiti sa imprumute carti de la biblioteca, chiar daca au si acasa propria biblioteca( biblioteca Metropolitana cu filialele , pt Bucuresti si toate bibliotecile orasesesti, care mai exista, credeti-ma;
    lectura obligatorie, controlata temeinic, cu toate recomandarile de care elevul are nevoie;
    5.invitati in scoala scriitori in carne si oase care vor citi fragmente din opera lor, elevii constatand ca scriitorul nu este un personaj prafuit cu studierea caruia esti chinuit zilnic;
    Case memoriale, Targuri de carte, ecranizari dupa marile romane sunt actiuni firesti pentru orice profesor de limba si literatura romana.
    6.Elevii trebuie incurajati sa scrie poezie, proza, teatru, dupa cum le este vocatia;
    7.In Programa “personala ” a profesorului trebuie sa nu lipseasca infiintarea unui cenaclu literar; si poate si o revista literara( cu tehnologia de azi, n-ar fi o problema).
    Si daca la toate acestea adaugam si o mare iubire de oameni, memoria ne va inregistra definitiv, fie ca suntem profesori, fie ca suntem elevi.

    Reply
  4. AvatarAndreea

    Da, si eu am gandit ca tine si am pus in practica o parte dintre idei: am mers la teatru, am interpretat opere pe roluri, le-am dat lista de lectura cu opere din literatura universala, i-am stimulat sa-si exprime propria opinie, le-am pus melodii pe versuri de Bacovia si Stanescu etc. Rezultatul? Vreo doi-trei interesati, restul…Nu-i pasioneaza mai nimic, in afara de facebook, messenger si jocuri video.

    Reply
  5. Avatarzincabeiu

    Pentru cei doi-trei interesati merita sa mergi inainte.Ei nu vor uita. Ceilalti vor ramane saraci, caci avem liber-arbitru.
    Succes la catedra,Andreea.

    Reply
  6. AvatarAnda Laura Silea

    Pus in practica… platforma e-learning. Nu au sarit in sus de bucurie, dar la sfarsitul anului unii au recunoscut ca macar au invatat sa faca un PPT corect, altii au descoperit ca e-bookul e la fel de placut (daca nu, mai placut) decat statul pe Facebook, iar cititul nu dauneaza grav imaginii sociale. In rest, multe discutii la ora, multe legaturi cu “viata lor de azi”, comentariul/eseul/interpretarea se serveste la sfarsitul saptamanii pe platforma. Trebuie sa la vorbim pe limba lor, ca altfel pierim pe limba noastra.

    Reply
  7. Avatarmamma mia let me go

    Văd că toată lumea se pricepe la învăţământ ! Voi, ăştia care daţi sfaturi, dacă sunteţi atât de deştepţi , de ce nu treceţi la catedră ?

    Reply
  8. Eli BădicăEli Bădică Post author

    @mamma mia let me go: păi tocmai asta e, cei care dau „sfaturi”, adică cei care își exprimă părerea, știu despre ce vorbesc. eu am predat, de exemplu. iar în comentariile de mai sus vei vedea că și acolo există experiență la catedră.

    Reply
  9. AvatarCrina

    Draga Eli, ca profesor (din cand in cand si de literatura), vreau sa iti spun ca ai perfecta dreptate, asa ar trebui sa arate orele de literatura. Nu ne trebuie decat putin curaj sa infruntam ingustimea unui sistem depasit si multa pasiune.
    Este minunat ce faci tu (si ceilalti din echipa) aici. Continuati sa motivati profesorii! Din pacate sunt prea multi cei care au obosit si si-au pierdut din pasiune sau au ajuns la catedra intamplator si nepregatiti. Dar exista speranta!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *