Dacă nu te-ai antrenat până acum cu Motanov Motanul Mov, nu e timpul pierdut. Motanul te aşteaptă mereu în formă, ca orice felină care ştie foarte bine ce vrea de la tine 🙂 Ce vrea? Nişte exerciţii de imaginaţie, câteva antrenamente de povestit, ceva fantezie la desert. Da, lui Motanov nu-i place în cutie, el vrea să zburde prin gândurile ca ghemele deşirate ale proaspeţilor recruţi. Când nu-şi ţine antrenamentele pe facebook, e de găsit la Revista de Povestiri, acolo e acasă 🙂
Întâi şi-ntâi: de ce eşti mov? Ţi se trage de la amicul de Cheshire?
Știi cum e când te naști. (!) Ai toate trăsăturile dintr-odată. La fel și eu, m-am trezit și mov, și Motanov, și antrenor de imaginație și locatar în rev de pov.
De Chesire trebuie să fi avut vreo influență, pentru mine e așaaa, ca un rockstar.
Dormi cu burta pe cărţi, te rezemi de cotoare sau torci întins pe coperte? Ai preferinţe: glossy, mat, sau titluri pe care se întâmplă să torci mai bine?
Când sunt acasă la mine, în Revista de Povestiri, mă poziționez în funcție de text, sau cum aș spune eu, de cameră. În primul număr ba zbor, ba hipnotizez, ba jonglez cu ochi, fac tot felul de lucruri.
Când sunt în vizită, îmi place să fac așa: deschid cartea la mijloc și mă tolănesc pe spate, chiar pe șanț. Apoi adorm și toate literele cad pe mine și mă acoperă, dorm amestecat cu povestea, ia să-ncerci și tu.
Îmi place mai mult să torc în cărțile de povestiri, pentru că pot să dorm de fiecare dată într-o poveste nouă. Cortazar e unul dintre culcușurile mele preferate.
Mesajul lui Motanov pentru gaşca motanilor celebri din literatură?
Vă salut, Motani, dacă nu vă e lene să ieșiți din cărțile voastre poate facem o excursie împreună. Îmi vin idei.
Vreo afinitate ori vreo idilă cu care dintre felinele literare te-ar încerca?
Mă tem că va trebui să o inventez. Sau să o transcriu din realitate, există o felină pe Facebook, eu îi spun Strălucitoarea, dar ea nu vrea decât papionul meu, face pe înalta.
Pe unde te plimbi, Motanov: torci pe rafturi de bibliotecă, îţi place mai mult la aer, pe unde te antrenezi în afara vitrinei Facebook?
Dacă n-aș fi atât de ocupat cu Revista de Povestiri și cu antrenamentele, aș sta într-un hamac (am!) între două magnolii, citind sau uitându-mă la lume. Asta fac și când mă plimb cu metroul, mă uit la oameni și îmi imaginez cine ar citi rev de pov și cine nu.
Îmi place să ies în oraș la o prăjitură, la un ceai, la un vin, la un coniac și aș putea să mă opresc aici. Nu-mi place să alerg. Îmi place să mă întind dimineața atârnând de spătarul fotoliului.
Un antrenament instant pentru bookaholici. La ce exerciţiu de imaginaţie i-ai supune?
Dacă ai fi personajul principal dintr-o carte, care ar fi titlul ei?
Visezi de dimineaţă, la prânz şi seara. Şi când dormi la ce mai visezi? Despre visele astea când ne povesteşti?
Din păcate, nu visez. Ca orice personaj, am și eu dorul meu. Într-o noapte, mi-am pierdut visele și nu le-am mai găsit. Poate vă povestesc despre asta cândva.
Ne paşte în curând vreo lansare motănească, vreun autograf zgârâiat mov? 🙂
O să vă tot pască, din lună în lună, când se lansează numerele Revistei de Povestiri. Eu nu pot să dau autograf în direct, pentru că nu pot să mă dezvălui, sunt ascuns, nu mă vede nimeni. Dar aș putea să dau pe exemplarele trimise prin poștă. Și ca să-ți spun un secret, săptămâna trecută am căutat un pix cu pastă mov, am și încercat unul la Diverta în Unirii, găsești autograful meu acolo.
