Degeaba, adică pe gratis. Insă după experimentul ratat al instalației urbane cu 3000 de cărți luminate, noi vom folosi cu parcimonie cuvântul “gratuit”, care, după părerea noastră, este cel care a dat tonul fiasco-ului de aseară.
Așa cum vă povesteam ieri dimineață (și mai că aveam mustrări de conștiință că poate am fost prea aspri), cu ocazia Zilei Cărții, Editura Litera și Ziarul Ring au organizat o mică instalație urbană din 3000 de cărți deschise și luminate. Am spus mică, deoarece prima dată când a fost făcut acest lucru (și ne supăram ieri că nu s-a menționat sursa ideii și numele artiștilor originali) s-au folosit 10.000 de cărți.
De pe la 8 seara începeau să apară postările pe rețelele de socializare “sunt la coadă la cărți”. Inocenți și naivi, am zâmbit, dar nu ne-am mișcat mai repejor, ci am ajuns la 9 seara, numai bine pentru un întuneric uniform în care să se vadă frumos aleile dintre cărți, și să facem poze cu oameni frumoși care răsfoiesc cu chipurile și mințile luminate cărțile expuse în instalația urbană.
Mic fotoreportaj cu ce am găsit:
Lipscaniul noaptea, combinație fatală între Sf. Gheorghe și “veniți de luați cărți gratis”
Trotuarul era plin de vouchere care promiteau o carte cadou când cumpărai una de la librăria Litera. Nefiind vorba de ceva gratis, ci de cumpărat, voucherele au rămas pe jos.
Ajungând aici ne-am scărpinat în cap și ne-am întrebat ce s-a întâmplat cu instalația urbană. Unde sunt culoarele de cărți luminate care trebuia să reprezinte o chemare spre cultură, spre cuvântul scris, spre literă și literatură? Am bătut pe umăr pe cineva care purta un tricou cu însemnele Litera și Ring și de la el am aflat ce se întâmplase arătându-ne câteva poze pe telefon (vezi mai jos).
Amabil de felul său, ne-a lăsat să vedem și o filmare cu grotescul spectacol. După plimbarea oficială a primarului de sector printre cărți, s-a tăiat panglica și atunci a intervenit haosul. Exponatul luminos s-a transformat într-o grămadă de cărți DEGEABA, spre care publicul, care făcea zâmbre pe margine, s-a năpustit că o gloată de găini lacome. După ce s-a dat drumul răpitoarelor, a durat un minut-două până când n-a mai fost pe jos nici o carte.
Iubitorii de cultură au plecat cu una, doua, cinci bucăți de MOCANGEALĂ la subraț, amintindu-mi trist de felul în care sărăcimea română, strivită de 45 de ani de comunism, a năvălit după revoluție în vilele lui Ceaușescu, furând sau stricând tot, ca un stol de lăcuste.
Ce am învățat de aici:
Dacă marketăm un eveniment drept “Vino să iei o carte gratis”, poți pune luminițe și în cartea cărților, tot o să ți-o smulgă careva de sub nas.
Dacă marketăm un eveniment drept ocazie la GRATUITATE, poți încerca să transmiți cel mai elevat și spiritual mesaj, gloata va veni pentru GRATIS.
Dacă suntem în România și evenimentul se organizează aci, în Carpathian Garden, știm lucrurile de mai sus, în afară de cazul în care trăim într-o peșteră. În România omul a fost obișnuit (poate tot ca reflex al lipsurilor din comunism?) cu delicioasa plăcere a lucrului gratis, indiferent despre ce este vorba, și cu atât mai mult cu cât, dacă e gratis, poate lua DOUĂ.
Cum? Cum, întreb, să îți imaginezi că miile de oameni de pe Lipscani, chemați să ia o carte gratis, vor percepe intenția ta artistică altfel decât o grămadă de cărți din care se pot înfrupta, dacă tu, organizator, așa ai marketat-o?
Dacă, în schimb, evenimentul se anunța drept expoziție luminoasă, omul venea, se plimba, făcea poze, pleca acasă fericit, mulțumit, zâmbind și cu o amintire plăcută, nu frustrat și dezgustat de spectacolul meschin al hrăpărețului după mocangeli. Și, ca să fim altruiști, surpriză! De la ora 12 seara, în loc să dezasamblăm noi instalația, cărțile se pot lua și acasă! Dar abia atunci să le dai voie să le ia. După ce ești sigur că mesajul tău s-a transmis.
Dar nu, a trebuit să chemăm o populație de atârnători la un exponat artistic fluturând cuvântul GRATIS. Așa v-ați așternut, așa coșmar ați avut.
Deși, cine știe, poate ăsta a fost scopul, caz în care idealiștii cu capul în nori sunt fraierii de noi.
Cum noi, veniți la 9 seara fix, am găsit doar locul gol (de cărți, nu de oameni) și câțiva organizatori amuzați de ce se întâmplase, împrumutăm câteva imagini de la cei care au stat toata ziua să le înșire pe jos cu lanternuțe în ele, ca să le vadă dispărând în sub cinci minute.
Foto de pe albumul de Facebook al Editurii Litera. Așteptăm și video-ul, e bun de dat pe Animal Planet…
Și câteva imagini de la Ziarul Ring, făcute nu chiar cu telefonul, dar care tot nu surprind vreo urmă de magie.
Păreri? Ați fost și voi degeaba (adică gratis) la evenimentul numit ironic Noaptea Cărților Deschise?
Imi place copilul “rroman verde”, ala care “calcacartea” 😉
Pai acum totul are sens! Cartile au fost doar pretextul de a aduna dat mai multe lanterne! Eu sunt sigura ca in uichend baietii “cu parcarea” din centrul vechi or sa aiba la oferta ori o lanterna ori o carte – “tot ce vrei, sefu’ “
@Tina, problema nu e ca se imbulzesc si se calca in picioare ca chiorii pentru niste carti, ci ca nu le deschid, nu le citesc, nu le respecta. daca nu crezi ca e asa, uita-te care sunt emisiunile cu cea mai mare audienta de la TV, uita-te cat de putini au ramas cei care mai stiu sa puna o cratima, uita-te la nivelul cultural al romanilor, in general.
Dacă tot mi-ai explicat chestii, explic și eu câteva 🙂
Evenimente de felul ăsta nu se fac pentru cei care sunt pasionați de cărți. Poate că e și unul dintre motivele pentru care sunt mai degrabă neorganizate decât organizate.
Organizatorii probabil sunt și ei plini de dispreț pentru cei pe care îi invită (în momentul în care faci un eveniment ai și un profil al publicului-țintă, nu?) și nu-și bat capul să facă ceva mai de doamne-ajută. În cazul ăsta, cred că și-au făcut mai multă reclamă lor și de cărți sau de participanți le-a păsat mai puțin. Asta mi se pare ceva mai grav decât faptul că există mulți oameni care „nu respectă cărțile” – unele nici nu trebuie respectate, să fim serioși 🙂 – sau care sunt destul de amărâți cât să se bucure de câteva cărți gratis. Există librării și edituri care „nu respectă cărțile”. De la „oameni”, așa, în genere, nu am pretenții. Disprețul față de o categorie generică mi se pare o strategie de autoincludere într-un fel de elită și poate cei care practică asta în mod constant se simt ceva mai bine cu ei proiectând niște „alții” care sunt inferiori. Dar nu ajută pe nimeni și nici nu explică nimic să crezi că există oameni proști. Dacă există prostie (și există, da), hai să ne uităm la cauze. Așa cum fac romancierii atunci când încearcă să arate motivațiile și scopurile unor personaje. Și să nu-mi spui că nu te-a interesat niciodată un personaj care era altfel decât frumos, deștept și plin de virtuți 🙂
Cred că trebuie să existe o cultură întreagă care să promoveze cartea așa cum se cuvine și abia apoi o să existe și un public.
Altceva o să te rog să-mi explici: de unde știi că oamenii ăia sau copiii lor sau frații lor nu o să deschidă acele cărți și că nu o să le citească?!
Excelent articol.
Cum sa-i numim pe cei care au cules cate 8-10 exemplare? Am vazut studente care ieseau din gloata cu cate 3,5,8, le scapau pe jos,,,langa mine era un reporter Digi care lua intervi la o domnitza…cate carti avea dudua in mana????
S-a specificat clar- o (1) carte gratis……..
Cartile nu au ce cauta pe jos
Cartile nu au ce cauta pe jos!
Poate a fost ceva tipic romanesc in evenimentul asta.
Dar mie mi se pare amuzant ca acest articol contine o alta atitudine romanesca. Unii fac si alti stau pe margine si desfac. Comenteaza cat de mult mai bine ar fi putut fi facut. De altii.
Hai sa nu ne mai dam unii la alti la temelie, ci sa invatam din fiecare actiune pe care ceilalti o fac cum sa facem noi ceva mai bine. Sa construim peste nu in locul. Hai sa incurajam initiativele – asa cum vin ele cu greseli si lectii de invatat.
Cred ca sunt repercursiuni directe al pamfletului de pe youtube cu ‘CARTI – Te fac neprost!’ 🙂
Asta e nivelul. Am incetat sa mai sper ca se destepta careva pe la noi.
In Romania toata lumea vrea sa munceasca pe bani multi si sa primesca lucruri gratis. Deja sunt dezgustat de oamenii din tara asta.
Toti se dau flamanzi de cultura dar satui de bun simt.
Gloata ramanesca, se aduna sa se dea culta in oras iar acasa folosesc cartile pe post de bibelouri si stau cu ochii in televizor, traind cu convingeri rezultate din parerile altora.
Suntem o tara in care bunul simt este calcat in picioare de fiecare daca cand sunt reduceri, promotii, moaste de sarutat si lucruri “moca”.