Dacă te-ai plimbat vreodată prin Istanbul adulmecând parfumul exotic al orientului și așteptând să îți răsară în față de după vreun colț un djin în șalvari, un tâlhar cu iataganul în dinți sau vreun calif ascuns sub straie de cerșetor, să te împiedici de vreun chiup cu galbeni sau să te înșface în zbor pasărea Roc, Atlasul continentelor încețoșate o să devină noua ta carte preferată.
Ruptă parcă din 1001 de nopți, povestea fantastică – pe care o închipuie cu o ușurință de necrezut profesorul de filosofie Ihsan Oktay Anar, aflat atunci (în 1995) la prima carte – are loc în Constantinopol, în floarea epocii otomane (1681), când orașul era un nod comercial internațional, iar populația un ghiveci de nații, de la pirați arabi la politicieni florentini, negustori olandezi și funcționari frânci, musulmani, evrei și creștini, care zornăie pe tarabe buluc cosmopolit de monede: “țechini venețieni, șahi și eșrefi, galbeni ungurești, scuzi germani, esedi, kuruși de Sevilla, zolota, sumuni, aspri și mangâri.”
În forfota de bazar a Bizanțului, prin aroma de cafeluțe (cafenelele erau din nou legale, ca și opiul, de altfel), poveștile curg din desaga lui Anar precum vinul din ulcele (si el legal pe vremea aceea), ca și el amețindu-te mai mult cu fiecare pahar, cu fiecare întorsătură de condei. În spirala fantastică și colorată a istorisirilor se disting câteva personaje, care ne vor duce până la capătul acestei aventuri fabuloase: İhsan Efendi cel Lung, autorul unui atlas, care nu a ieșit niciodată din oraș să vadă lumea, fiul său, Bünyamin, pentru care lumea se va întoarce cu totul pe dos, un mai-mare al cerșetorilor din oraș și un bogătaș cu aspirații SF, alături de acoliții săi uneltitori.
Chiar SF am zis – intriga ne duce prin locuri nebănuite, din cărțile lui Rendekar (René Descartes) în laboratoare oculte de alchimiști, printre mașinării necrezute, care pot prevesti viitorul sau pot face timpul să o ia înapoi, iar pe om să călătorească instantaneu în spațiu.
Nu e nici o urmă de ridicol în firul poveștii, pentru că odată deschis Atlasul continentelor încețoșate, ai căzut la învoială cu birjarul covorului ăstuia fermecat că o să crezi tot ce o să vezi și nu te vei îndoi de autenticitatea acestei nebunii fabuloase orientale, chit că te va duce pe sub pământ sub zidurile unei cetăți inamice sau că te va arunca într-un tripou, la un joc de barbut printre “cârciumari, trișori și fătălăi vestiți din Konstantiniye”, că îți va ține teoria vidului și a increatului sau că te ve pune la masă cu Halește-Râtani, șeful isnafului cerșetorilor, care se îndoapă, în ciuda interdicției religioase, cu porc.
Nu doar personajele pestrițe fac din Atlasul lui Anar o lectură atât de captivantă, ci și firul narativ, înșelător ca un labirint cu oglinzi, efemer ca un castel de cărți de joc, șugubăț acum, straniu după ce dai fila, mistic și rațional în același timp.
Un ingredient tare important al istorisirilor este vocabularul, condimentat delicios cu arhaisme și turcisme – în această privință trebuie menționată cu osanale doamna Luminița Munteanu, traducătoare a mai tuturor romanelor lui Pamuk, profesor de turcă și lector la facultatea de Limbi Străine, care ne aduce aminte că un traducător de literatură este responsabil cu rescrierea cărții ca și cum ar fi condeiul autorului original; iar traducerea Atlasului lui Anar este într-adevăr o bijuterie lingvistică. Mai vrem.
Că avem și de unde – autorul Ihsan Oktay Anar, deosebit de apreciat în țara lui natală, mai este responsabil și pentru titlurile: Cartea mecanicii, 1996; Poveștile lui Efrasiyab, 1998; Amat, 2005; Taciturnii, 2007; A șaptea zi, 2012 și Eroul Galiza, 2014. Atlasul continentelor încețoșate a fost scris în 1995 (prima carte a lui Anar) și publicat în limba română în 2009 (editura Leda). Nici o altă carte a lui Anar nu a mai fost tradusă deocamdată în română, dar nu putem decât să ne asumăm o parte din vina lipsei de interes a publicului, deoarece abia am descoperit-o și noi. Dar mai vrem Ihsan Oktay Anar! Că nici în engleză nu prea a fost tradus…
