Bookaholic

La Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost lansată cartea Jocul Ripper de Isabel Allende, tipărită de editura Humanitas Fiction, volumul făcând parte din Seria de Autor. La eveniment, au luat cuvântul Andreea Răsuceanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Elisabeta Lăsconi, Iuliana Alexa, dar și Cornelia Rădulescu, traducătoarea volumului. 

Andreea Răsuceanu, critic literar și editor Humanitas Fiction: Isabel Allende, în primul rând are un atribut extrem de important pentru un mare scriitor și anume consecvența. E autoare care publică în mod constant o dată la 2-3 ani de zile câte o carte. Știu că există prejudecata conform căreia cantitatea nu este la fel importantă precum calitatea. Dar în cazul acesta, al unui prozator de cursă lungă, cantitatea e un lucru esențial. E o autoare care a obținut în același timp laudele publicului, orice carte a sa devine un best-seller, dar e în același timp o scriitoare apreciată de public.

Ioana Bâldea Constantinescu, jurnalist cultural și scriitor: Am citit și eu acest roman în cheia palierelor de lectură și a unei subtitlități teribile. Isabel Allende vine din mediul latin, în care figura patriarhală este foarte bine conturată. Isabel Allende a reușit ceea ce foarte puțini reușesc: a construit această trecere din secolul XX în secolul XXI. Fără discuție a avut de partea ei atuul unei longevități dublate de o forță creativă extremă. A avut parte și de foarte multă critică, pentru că ea susține această figură feminină pe care i-o opune unui tată Jungian. Este o autoare care a fost legată de Marquez și a fost legată de acest realism magic.

Elisabeta Lăsconi, critic literar: Mai regăsim un lucru constant în literatura lui Isabel Allende și anume fascinația pentru vârsta adolescenței, care în sine este o vârstă miraculoasă în cărțile ei. Aici însă adolescenții au cumva o altă tentă, cumva apăsați de prea multă inteligență. de dificultatea sau refuzul comunicării cu adulții, de o singurătate a ființei lor, care-i determină să evadeze în virtual. Ei nu renunță la joc, se joacă, dar se joacă în lumea virtuală.

Iuliana Alexa, redactor-șef Revista Psychologies: Isabel Allende este o creatoare excepțională de personaje, pe care le creionează în două-trei tușe cu un umor nebun, uneori cu o ironie, care ai spune că le anihilează cu o tușă pe care nu o uiți. Mie mi se pare un talent real al ei faptul că poate creiona un pion în tot acest șah din două trei fraze.

Cornelia Rădulescu, traducător: Aceasta este a 15-a carte pe care o traduc de Isabel Allende și este certamente cea mai americănească poveste a ei. Trauma soldatului american care se întoarce din război este o temă majoră, pe care ea a descris-o cel mai bine în planul infinit, care este povestea soțului ei american, realmente un veteran de război în Vietnam. O altă temă ar fi tinerii geniali, gașca participanților la jocul Ripper, imigrația latino în spate. Din fericire, se simte amprenta uriașei povestitoare care este Isabel Allende și care nu se repetă niciodată de la o carte la alta. Asta îmi place la ea și de aceea o traduc de atâția ani. Sunt tare curioasă de cum o să fie următoarea ei carte.