În 2013, la Editura Art a apărut al doilea volum al unei cărţi de referinţă din filosofia poststructuralistă şi deconstructivistă: Gilles Deleuze, Félix Guattari, Mii de platouri. Capitalism şi schizofrenie 2 (Mille plateaux. Capitalisme et schizophrénie 2), în traducerea lui Bogdan Ghiu. De altfel, cunoscutul traducător, eseist şi poet (din generaţia ’80) a făcut – prin traducerea celor două volume, cel dintâi apărut în 2008, la Editura Paralela 45, cu titlul Anti-Oedip. Capitalism şi schizofrenie) – o muncă titanică, recompensată anul acesta cu trofeul Observator cultural pentru traducere.

După faza polemică şi critică reprezentată de Anti-Oedip (1972), Deleuze şi Guattari publică în 1980 volumul al doilea al cărţii monumentale despre capitalism şi schizofrenie, volum ce reprezintă partea constructivă, pozitivă a demersului lor teoretico-filosofic. Având peste 600 de pagini, Mii de platouri. Capitalism şi schizofrenie 2 este o carte-lume şi o carte-şantier, propunând, aşa cum spune Bogdan Ghiu, o serie de noi concepte filosofice şi operaţionale, revoluţionare, antisistem, şi în acelaşi timp în continuă mişcare – concepte în continuă formare, ce refuză să devină rigide, fixate, recte supuse puterii, statu quo-ului.

Mii de platouri este – scrie Bogdan Ghiu pe coperta a patra – „o carte-epocă, adică o carte în curs, în desfăşurare, în devenire, o carte care nu încetează să devină realitate mondială, principala carte cultă, icon şi chiar fetiş a epocii actuale. Mii de platouri este o carte derutantă, cu concepte cu atât mai înşelătoare şi mai expuse contrasensurilor din toate direcţiile cu cât realizează o intolerabilă «rescriere a istoriei» din perspectiva unor ştiinţe «nomade» reprimate de apariţia statului şi, în felul acesta, o repolitizare a cunoaşterii şi o resubiectivare a politicului pentru vremurile noastre ambigue. Mii de platouri nu este Capitalul sau Manifestul vreunui partid, ci un toolbox anti-sistem care propune nu numai noi concepte filosofice şi operaţionale (precum deja atât de celebrele platou, asamblaj, teritoriu-deteritorializare-reteritorializare, deveniri, linii de fugă, nomadism, spaţiu neted/striat, maşină de război/aparat de stat etc.), ci şi noi modalităţi şi categorii alternative de formare a conceptelor înseşi. După atâtea decenii de Capitalism şi schizofrenie, lumea contemporană se transformă tot mai mult într-un arhipelag mişcător de mii de platouri de «ocupare». Mii de platouri reface legătura dintre Mai 68 şi actualele mişcări «Occupy», trecând prin «autonomismul» italian din anii ’70 ai secolului trecut şi prin teoriile «capitalismului cognitiv»”.

Gilles Deleuze (1925-1995) a fost unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi francezi din a doua jumătate a secolului al XX-lea; opera sa include studii de filosofie, politică, artă, cinematografie și literatură. Félix Guattari (1930-1992) a fost un activist politic francez, (anti)psihiatru, psihanalist, filosof și semiolog. Împreună au semnat mai multe cărţi, cele două de mai sus reprezentând opera lor cea mai importantă şi mai influentă.

Vă invit să vă luaţi inima în dinţi şi să le citiţi/ consultaţi (limbajul utilizat de cei doi are, într-adevăr, o anumită dificultate), pentru că ele vă înarmează cu o anume „vigilenţă” împotriva manipulărilor de tot felul (politice, economice, sociale  etc.). Şi închei dând cuvântul, din nou, traducătorului:

Mii de platouri este o carte în curs, în desfăşurare, în devenire. Dacă ar fi să vorbesc despre ea ca despre un film, ori un disc, ori un grup muzical, ori chiar, mai nou, un gadget electronic, altfel spus ca despre un erou de piaţă (…), în termeni de cultură pop postliterară, despre Mii de platouri s-ar putea spune fără teamă de a greşi că este principala carte cultă, hiperfilosofemul icon şi chiar fetiş al unei epoci care, însă, nu încetează să se anunţe, să încerce să vină. Deleuze însuşi ar fi apreciat, probabil, o astfel de evaluare, el chiar spunea că, mai ales azi, evenimentele filosofice, evenimentele de gândire nu mai trec, obligatoriu, prin cărţi, prin texte şi încă prin unele aparţinând unui gen strict, cu protocoale aparte. Deleuze vorbea, în acest sens, de pop filosofie”. (am citat din postfaţa cărţii)

 

Gilles Deleuze, Félix Guattari, Mii de platouri. Capitalism şi schizofrenie 2, traducere din limba franceză de Bogdan Ghiu, Editura Art, Bucureşti, 2013, 694 p.

Adina Diniţoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *