Cautare dupa "acasa"
Acasă la scriitorii mei preferaţi – Virginia Woolf, Cehov, Thomas Mann, Simone de Beauvoir, Doris Lessing
Îmi place să mă plimb seara prin oraş şi să mă uit pe ferestre, în casele oamenilor. Ştiu că nu e frumos, dar e un obicei prea plăcut ca să renunţ la el. Vizitând Delftul acum câteva săptămâni, m-am simţit în al nouălea cer: acolo perdelele nu sunt la modă. Am văzut oameni lenevind pe canapea şi uitându-se la fotbal, familii aşezate la cină în saloane cu lumină galbenă şi pendule pe pereţi, şi biblioteci cu pisici şi veioze în geam. Dacă aş fi putut să-mi bag nasul în acelaşi fel şi în spaţiul cotidian al scriitorilor mei preferaţi, n-aş fi pierdut ocazia! Dimpotrivă! Citeşte tot articolul
Acasă la Sartre și la Simone de Beauvoir – Video
Acasă la Dada – Cabaret Voltaire acum, ce-au avut și ce-am pierdut
Poveşti din Newfoundland – Știri de acasă de Anie Proulx
Dacă aveţi chef de o poveste cu ţinuturi nordice, atlantice, cu vânt rece şi mări agitate, recomand Ştiri de acasă (The Shipping News), de Annie Proulx, carte câştigătoare de Pulitzer şi alte premii şi foarte bine tradusă în româneşte de Ana Constantinescu. Se întâmplă în Newfoundland, un loc al apelor, umezelii şi putreziciunii, al vorbelor care circulă pe distanţe mari, distorsionate de vântul puternic, un loc al oamenilor care ştiu totul despre bărci, stânci şi aisberguri. Un loc al morţii pe mare. Citeşte tot articolul
15 feluri în care ar putea arăta biblioteca ta de acasă
Cu ce a plecat lumea acasă de la Gaudeamus? Cele mai vândute cărţi
14 personaje masculine pe care n-ai vrea să i le duci maică-tii acasă
Imagine publică și viață privată în autobiografie. Intimitate. Rușinea și rememorarea
„Ce n’est pas ce qui est criminel qui coute le plus a dire, c’est ce qui est ridicule et honteux”. (1) Rousseau, Confessions
Eseu de Maria Ioana Oancea
Una dintre principalele probleme pe care le pune autobiografia este raportarea la adevăr - nu neapărat la un adevăr absolut, dar cel puțin la adevărul subiectiv, ceea ce consideră adevărat cel care scrie. Rousseau promite cititorului său că va încerca să spună mereu adevărul și, dacă se va întâmpla să spună un neadevăr, cu siguranță nu va fi unul despre care el știe că nu e adevărat. Totodată, ceea ce este chiar mai semnificativ, Rousseau se angajează să nu treacă nimic cu vederea.
Citeşte tot articolul10 cărți de citit în iunie 2019
Barbu Cioculescu: „Înaintez vesel către centenar” (interviu)
A fost o plăcere să discut cu Barbu Cioculescu despre promoții literare și povești din culisele vieții culturale din anii '40, de la prietenia lui cu cei din așa-numita „generație a războiului”, până la strânsa prietenie dintre Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu.
Am pornind de la cărțile de memorii scrise de Barbu Cioculescu, așa ca Povestind despre atunci sau Amintirile unui uituc, ajungând să închegăm o discuție cât se poate de liberă și degajată, tema centrală rămânând, desigur, literatura.
A Man on the Moon: The Voyages of the Apollo Astronauts, de Andrew Chaikin
România la Livre Paris 2019 – a doua zi
Pierre Moscovici, comisarul european pentru comerţ, afaceri economice şi financiare, a vizitat standul României de la Livre Paris.
Om politic cu origini româneşti, Pierre Moscovici, comisarul european pentru comerţ, afaceri economice şi financiare, a vizitat vineri, 15 martie, împreună cu ambasadorul României în Franţa, Luca Niculescu, standul românesc de la Livre Paris 2019. Citeşte tot articolul
10 cărți de citit în martie 2019
Prima lună de primăvară a dat și startul lecturilor în aer liber. Ne ținem în continuare gecile pe noi, dar, atâta timp cât e soare, ne dezghețăm citind pe o bancă sau la terasă. Citeşte tot articolul
Cecilia Mizrahy: „Dan Mizrahy putea explica de ce interpretează un Concert Brandenburgic într-o anume manieră. Dar, la Gershwin, nu putea da asemenea explicații”
Numele pianistul Dan Mizrahy rămâne, pentru cunoscătorii de muzică clasică, legat de cel al lui George Gershwin. La 9 ani, cu dispensă de vârstă, a fost admis la clasa Aureliei Cionca, din cadrul Academiei de Muzică din București, dar în ’41, din cauza legilor rasiale, a fost nevoit să se refugieze în Palestina. Totuși, printr-o suită de conjuncturi favorabile, a reușit să-și continue studiile la Conservatorul din Ierusalim. Întors, după câțiva ani, în România, va deveni elevul lui Mihail Jora, cu care studiază, pe rând, armonia, formele, orchestrația, contrapunctul și compoziția. Cariera solistică s-a conjugat apoi cu cea didactică, iar numele lui va fi adesea pronunțat în continuarea celui al lui Gershwin. Citeşte tot articolul