În micul oraş La Gloria din Columbia, trăieşte un om cu suflet mare, ale cărui fapte sunt menite să schimbe mentalităţi şi destine. Este vorba despre Luis Soriano Bohórquez, un profesor hotărât să îmbogăţească mintea şi sufletul copiilor defavorizaţi, cu ajutorul cărţilor. De zece ani încoace, Luis conduce – sau mai bine spus, călăreşte – o bibliotecă mobilă: cei doi măgari ai săi, Alfa şi Beto, cărăuşii cutiilor cu cărţi. La fiecare sfârşit de săptămână, profesorul îşi încarcă tovarăşii de aventură cu cărţi, îsi ia semnul cu “Biblioburro” şi porneşte către zonele sărace şi pline de violenţă, unde copiii îl aşteaptă nerăbdători. Lecţiile şi lectura au loc în aer liber, de cele mai multe ori sub coroana bogata a pomilor. Copiii citesc, desenează lumea imaginară descrisă în paginile cărţilor, uitând pentru o clipă de realitatea tristă ce-i înconjoară.
Deşi a întâmpinat diverse probleme, de la atacurile bandelor înarmate până la arşiţă şi şerpi, Luis a perseverat, convins că numai educaţia poate schimba în bine soarta încercatei sale ţări.
Începutul acestei iniţiative nu a fost uşor. Aflat într-o zonă cu o situaţie tensionată, marcată de lupte de gherilă, Luis a trebuit să facă o atentă selecţie a cărţilor, pentru ca mesajul lor să nu fie considerat material de propagandă al guvernului. O altă problemă a constituit-o reacţia comunităţii, care, văzându-l călare pe măgar în încercarea de a aduna cât mai mulţi copii cărora să le citească, l-a catalogat ca fiind nebun. Însă copiii au fost repede entuziasmaţi de poveştile profesorului cu măgăruşi, iar părinţii lor au ajuns să înteleagă importanţa cititului în educaţia şi dezvoltarea copiilor lor.
Povestea lui Luis Soriano a devenit cunoscută şi imitată în diverse colţuri ale lumii şi graţie documentarului “Biblioburro:The Donkey Library” al lui Carlos Rendon Zipagauta. Impresionaţi, oameni de pretutindeni au făcut donaţii, astfel că acum, în La Gloria, s-a deschis o bibliotecă adevărată, la care au acces peste 250 de copii ce locuiesc în zonă. Luis îşi continuă însă obiceiul şi sâmbetele porneşte pe spinarea măgăruşilor săi către cei care încă mai au nevoie de el şi cărţile lui.
sursa fotografiilor – http://www.nytimes.com/2008/10/20/world/americas/20burro.html
Excelent articol, asa ceva nu vezi in uraciunile de ziare care apar pe piata … e o oaza cu apa limpede acest blog, keep going like that!