Vrând să aducă un tribut basmelor clasice, în care magia se pogoară asupra personajelor pentru a ajuta binele să iasă învingător, Neil Gaiman scrie fantasy-ul Pulbere de stele, roman de o surprinzătoare sensibilitate. Acesta este volumul de debut al scriitorului Neil Gaiman, unul dintre cei mai importanţi scriitori britanici în viaţă, care a câştigat de mai multe ori, de-a lungul carierei sale de până acum, premii prestigioase precum Hugo, Nebula, Locus, Newbery sau World Fantasy Award.

Vă puteţi convinge şi singuri de ce este Neil Gaiman considerat unul dintre cei mai importanţi autori din domeniul fantasy-ului din lume citind Pulbere de stele, roman recent reeditat la Editura Arthur. Spre deosebire de ediţia anterioară, volumul are şi ilustraţii realizate de Irina Dobrescu.

Cadrul în care are loc acţiunea romanului este unul magic, căci satul Zidului este locul în care se amestecă două lumi: cea a muritorilor şi cea a zânelor. Desigur, cele două spaţii sunt separate printr-un zid care are o singură spărtură prin care se poate trece, însă doar de pe tărâmul zânelor către cel al muritorilor, nu şi invers, căci magia care stăpâneşte acel spaţiu fantastic este atât de puternică, încât îl poate năuci imediat pe muritorul de rând. Cum în fiecare an are loc un festival în care lumile se reunesc, se mai întâmplă ca muritorii să se îndrăgostească de zâne şi invers, aceasta fiind, de fapt, povestea naşterii lui Tristan Thorn, eroul volumului.

Crescut de tatăl natural împreună cu soţia sa muritoare, Tristan nu află că se trage pe jumătate din Ţinutul Zânelor decât în momentul în care, îndrăgostit de Victoria Forester, îi promite acesteia să-i aducă steaua pe care au vazut-o căzând într-o seară în care erau împreună. Cum steaua căzuse în Ţinutul Zânelor, Tristan se pregăteşte de călătorie, descoperind, în ziua de dinaintea plecării, adevărul despre naşterea sa de la tatăl lui. Mai mult, odată ajuns în acea lume magică, Tristan descoperă că are un talent despre care nu ştia, acela de a descrie cu precizie drumul către un loc din Ţinutul Zânelor, chiar dacă nici măcar nu auzise vreodată acel nume.

Odată intraţi, împreună cu Tristan în Ţărâmul Zânelor, descoperim o lume magică, în care legile umane se suspendă, lăsând la iveală un univers amuzant, în care pădurile te pot face să uiţi totul, în care vrăjitoarele trebuie să mănânce inimi de stele pentru a rămâne mereu tinere, în care stelele sunt fete tinere şi extrem de frumoase, care-şi pot rupe piciorul în momentul în care cad din cer, lovite de însemul regatului pe care regele l-a aruncat înainte să moară pe geam pentru ca acesta să fie găsit de singurul dintre fiii săi care va fi demn să poarte coroana.

Convins de dragostea sa pentru Victoria, Tristan nici măcar nu observă frumuseţea stelei şi nici nu reuşeşte să o convingă pe aceasta să-l urmeze de bună voie. În drumul lor înapoi către satul Zidului, cei doi se văd confruntaţi cu o altă problemă, aceea că steaua poartă medalionul regatului, neştiind importanţa acestuia, ceea ce-i face pe protagonişti să fie urmăriţi şi de cavalerii sumbri, fiii regelui Stormhold, dar şi de vrăjitoarele care râvnesc la inima stelei.

Cei doi reuşesc însă să cucerească încrederea celuilalt şi, prin cinste şi curaj, reuşesc să scape nevătămaţi din toate capcanele. Ajunşi înapoi la Zid, Tristan se întâlneşte cu Victoria, care îi mărturiseşte dragostea pentru un alt bărbat şi-i cere acestuia s-o ierte pentru nesăbuinţa cu care i-a promis că va face cum vrea el dacă îi aduce steaua. Revăzând-o pe aceasta, şi Tristan realizează că, de fapt, nu mai este îndrăgostit de ea, ci de stea, motiv pentru care se întoarce în Ţinutul Zânelor, unde află şi cine este mama lui, adevărata moştenitoare a regatului. Ca într-un basm clasic, lucrurile se sfârşesc cu bine, deşi cei doi protagonişti trec încă printr-o sumedenie de întâmplări din cele mai amuzante.

Pulbere de stele este un basm al transformărilor, al pragurilor şi al trecerilor. Fie că este vorba despre transgresarea dintr-o lume în alta, dintre real către fantastic şi invers, fie că este vorba de trecerea de la adolescenţă la viaţa de adult, fie că este vorba de trecerile prin episoadele din alte volume, cu care Neil Gaiman îşi presară naraţiunea, amintindu-ne de alte cărţi preferate ale copilăriei noastre, cum ar fi Alice în Ţara din Oglindă, este sigur că această poveste are atâta farmec şi de umor, încât li se potriveşte atât copiilor, cât şi adulţilor.

Povestea a fost şi ecranizată, filmul devenind repede la fel de celebru precum cartea, lucru care nu a fost foarte greu având în vedere faptul că are în distribuţie nume precum cel al lui Robert de Niro sau al lui Michelle Pfeiffer.

 

6 comentarii
  1. AvatarLaurentiu

    Mie mi s-a parut slabuta cartea. Un fantasy foarte “light”, de citit din plictiseala in gradina bunicii. Multe clisee si personaje banale.

    La capitolul fantasy exista autori mai buni si carti mai bune decat Neil Gaiman si Stardust.

    Pe de alta parte mie nu mi-a placut nici American Gods… Mult tam tam pentru nimic. Gaiman pentru mine e in lista aceea de autori “overrated” alaturi de Stephen King sau Dan Brown.

    Reply
  2. Pingback: Personalitatea zilei - Neil Richard MacKinnon Gaiman - ScrieLiber

  3. Avatarnike running shoes uk

    COVERGIRL Simply Ageless Sculpting Blush in Plush Peach, then set with COVERGIRL Classic Colors Blush in Natural Glow. Eyes: COVERGIRL Queen Collection 1-Kit Eyeshadow in Hot Toffee (in the crease of the eye)

    Reply
  4. Pingback: Serie de autor: Pulbere de stele – Neil Gaiman | Colț Firesc de refugiu

  5. AvatarGeorgiana

    Acum am citit-o pentru prima oară si nu sunt sigura de anumite lucruri. Cate pagini are?
    Si pur si simplu asta-i tot, s-a indragostit a vrut sa-i aduca o stea cand defept ea era indragostita de alt cineva (fara detalii).
    Asta-i tot?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *