Bookaholic

„Cartea mea este despre căutarea de sine, despre iubire şi ură, acel amo et odi al cuplurilor dintotdeauna, despre a crede şi a nu crede în acelaşi timp, despre decrepitudine şi demnitate în acelaşi timp, despre laşitate şi eroism în acelaşi timp, despre una, despre alta, ba chiar despre un gîndăcel cu elitrele verzi-smaragdii sau despre floarea galbenă de dovleac, deschisă ca pîlnia unui gramofon.” (O. Nimigean)

„E de trei ori mai dihai decît Moartea domnului Lăzărescu, spunea Dan C. Mihăilescu. Aşa e. A judeca însă Rădăcina de bucsau drept un roman strictamente realist înseamnă a-i rata complet planul de adîncime; care e, nu mă sfiesc s-o spun, acela al unui mare roman mistic. Liviu, personajul-narator, e un hibrid între Alioşa şi Ivan Karamazov; iar romanul devine eposul unei conştiinţe care nu poate să iubească lumea pe care vrea s-o iubească. Dar neputinţa de a iubi e iadul, ne învaţă acelaşi Dostoievski; aşa încît Rădăcina de bucsau e romanul unei iniţieri în infern. Cum care infern? Acesta al nostru, al tuturor. Chiar şi al domnului Lăzărescu, cum bine spunea D.C.M. Nu mai puţin însă şi romanul unei nostalgii a paradisului.” (Radu Vancu)

Rădăcină de bucsau, de O. Nimigean – fragment

Ediţia a II‑a, revăzută
Colecţie: Top 10+
Editura Polirom
Carte publicată şi în ediţie digitală
512 p.

Am cumpărat în drum ciorapi de la „38“, trei perechi. Cu treizeci şi opt de mii. Şi o pastă de dinţi chinezească. Unghieră – nu. Începe să se‑ntunece. Măcar nu mai plouă şi, faţă de ieri, s‑a încălzit. Chiar miroase a primăvară. S‑au umflat mugurii pe ramuri. Dacă nu se răceşte iarăşi, în cîteva zile explodează. Mă urmăreşte mesajul de la yahoo. De amorul artei… ce‑ar însemna opt sute de mii de lire sterline ? Calculăm la un curs rotund de cincizeci şi şase de mii. Vine… cît vine ? Patruzeci şi patru de miliarde şi opt sute de milioane de lei ? Nu se poate ! Să mai tai un zero ? Nu, aşa e, patruzeci şi patru de miliarde. Milioanele nu le mai pun la socoteală. Totuşi, nu se poate, e prea mult. O să refac pe hîrtie, cu creionul. Dar să acceptăm că sînt patruzeci şi patru de miliarde. Şi patru ar fi bine… Ce fac cu banii ? Îmi cumpăr de toţi îngheţată, ca Stan ? Chiar, ce‑aş face cu atîta bănet ? În euro cît vine ? Care e cursul, ajunge la 1,5 ? Nu cred… 1,3 ? Adică… Să vedem, da, un milion patruzeci de mii. Patruzeci de mii nu mă interesează. Le vrea cineva ? Patruzeci de mii o dată ! Patruzeci de mii de două ori ! Domnul din dreapta ? Nu mai vrea nimeni ? OK, adjudecat ! Un milion de euro. Slăbuţ. Ţiriac are un miliard, tipul de la cablu, Teszari, are vreo nouă sute de milioane, escrocul de SOV bate tot pe‑acolo, Drăgan, tracomanul drag lui Ceauşescu, aşijderea. Cred că şi Gigi, cam la fel. Oare securistul de Voiculescu ? Probabil peste cinci sute de mii. Ia să caut eu topul de la Adevărul ! Să‑i luăm la bani mărunţi ! Patriciu, cu petrolul ? Verestoy, cu pădurile ? Mai cine ? Nu m‑au interesat pînă azi, dacă mă pui să‑i enumăr… Dar acum, că am devenit colegi… Unul, Ţînţăreanu, un libidinos bătrîn care mai apare pe la televizor, pupă stripteuzele pe buric şi le linge frişca din pizdă ? Prigoană, cu gunoiul ? Mai zi ! George Păunescu, cu… pianul, l‑a pomenit Artemiu aseară. Copos ? Ăştia care se distrează cu fotbalul, şi‑au cumpărat jucărie. Gigi, Copos, Nicolae, Penescu, Borcea, Turcu, Iancu, Gigi Neţoiu. Ăştia la ce loterie au cîştigat ? Îţi spun io, la „Loteria ’89“ ! La concursul „Numa’ eu şi neamu’ meu !“. Ce erau ăştia, mai puţin Ţiriac, pe vremea lui Ceauşescu ? În general, bişniţari şi securişti. Dar şi Ţiriac juca tenis cu Maurer… E bun Artemiu cu Acciduzzu lui, caută de unde vin banii ! Şi pe ce se duc ! Şi, mai ales, unde se duc !… Şi unde rămîn ! Cu cîţi bani morţi, scoşi din circuit, au merdliardarii români în conturile personale, s‑ar tripla PIB‑ul. Ăştia te fac marxist fără să vrei ! Punem de‑o revoluţie, o naţionalizare, ceva ? N‑ar fi nevoie decît de‑o justiţie adevărată, de‑o politică adevărată, adică de tot ce nu se poate la Românica. Să mă‑ntorc la milionul meu ! Ă ?… Parcă nu prea se mai vede !… Ă ?… Mi l‑ar sufla ăştia cît ai zice peşte ? Ce‑aş face cu el ? M‑aş zăpăci, aş deveni un metronic şi un epikratic ? Cum i‑a zis tînărului bogat ? „Du‑te, vinde‑ţi averea şi dă‑o săracilor şi vei avea comoară în ceruri. Şi hai, urmează‑Mă !“ Aş avea putere ? Şi eu sînt unul dintre săraci. Un mîncător de rădăcină. Păi cu un milion de euro nu mai eşti sărac !… Cinstit, ce‑aş face ? Zi primul gînd care‑ţi vine‑n minte ! Aş duce‑o pe mama la cel mai bun doctor. În Europa, în America, în Asia, oriunde. Altceva ! Aş cere‑o pe Zelda de soţie. Da, am face nuntă adevărată. Ne‑ar cununa Şincai. Altceva ! Am călători amîndoi pe glob, ca să vedem şi noi lumea. Mai zi ! Ne‑am construi o casă. Cu curte, grădină, piscină, copaci. Mai zi ! Aş dezvolta un program pen­tru îngrijirea bătrînilor singuri ! Atît ? Aş avea grijă de prieteni. Atît ? Pe moment. Mă mai gîndesc. Ştii a ce seamănă ? A ce ? A Stan Laurel, care şi‑a cumpărat îngheţată de toţi banii ! Poate că nu. Banu‑i ochiul dracului, orice s‑ar spune…

Copilul în rochiţă mă ia în primire imediat după colţ. Se ţine după mine pînă la pod şi se‑ntoarce cu femeia care venea din sens invers. Între parabola tînărului bogat şi aceea a talanţilor, aş alege‑o, de ce să mint, pe cea a talanţilor.

Despre O. Nimigean

Credit foto: Mircea Struțeanu

O. Nimigean (n. 19 iulie 1962, Năsăud) a publicat poezie (Scrieri alese, 1992; Week-end printre mutanţi, 1993; Adio, adio, dragi poezii, 1999; Planeta zero, 2001; Nicolina Blues, 2007, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Mişcarea literară, nominalizare la Premiul revistei Cuvîntul şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Nanabozo, 2014, Premiul USR Sibiu, Premiul Cenaclului „Republica” Chişinău; Nu-ţi garantează nimeni nimic, 2014, antologie), proză (Mortido, ed. I, 2003, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, ed. a II-a, 2013), critică şi publicistică (Inerţii de tranziţie, altruisme & bahluviuni literare, feat. Flori Stănescu, 2006).

Este coautor la Cartea roz a comunismului (2004) şi la Dicţionarul limbajului poetic eminescian (2005). A fost selectat în antologiile Grenzverkehr. Literarische Streifzüge zwischen Ost und West (2006), O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (2007), New European Poets (2008), The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry (2011), Moods&women&men&once again moods (2015). Prima ediţie a romanului Rădăcina de bucsau (2010) a primit Premiul USR Sibiu, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Tiuk! şi Premiul Naţional pentru Roman, acordat în cadrul Colocviilor romanului românesc contemporan de la Alba Iulia.