Artistul islandez face din cărţi cuvinte într-un mare poem vizual. Proiectele lui, Sculptural Poems, Visual Poetry sau Art work, brodează pe jocul suprarealiştilor, al frumosului cadavru, şi constuiesc sensuri care acţionează asupra ta vizual sau, de ce nu, tactil. Mi-ar plăcea să-mi trec mâna pe făşiile ca nişte fulgi de zăpadă (că tot ninge) ce ies dintre copertele cărţilor şi pare că te trag spre paginile lor.
Felul în care îşi aranjează decupajele e unul aleator studiat – totul se transformă în evantaie şi franjuri pline de cuvinte, al căror sens se descifrează altfel – poetic vizual. Nu mai contează cuvintele, nu mai contează pagina ori cartea, ci mesajul pe care ţi-l pot trasmite în noua lor formă. Da, este un statement poetic despre cărţi, lectură, viitorul cărţilor tipărite, dar şi istoria lor.
O altfel de bibliotecă
Mă declar pierdută în pădurea narativă
Frumos ar fi să ningă cu rânduri de carte 🙂
Constructe livreşti
Aş pune cel puţin o astfel de carte pe perete 🙂
Despre Ragnhildur Johanns am citit şi pe Experimentalist.ro.
