Fulgi de iubire (orig. Let It Snow), scris la trei mâini (autori sunt John Green, Maureen Johnson și Laureen Myracle), este o carte ușurică, ce poate fi citită într-o după-amiază și în care găsești tot ce se presupune că aduce luna lui Moș Crăciun: oameni binevoitori și calzi, case primitoare, troiene imense de zăpadă (care fac statul la căldurică și mai plăcut), povești siropoase de dragoste, aventuri cu prietenii în ajun de Crăciun și, evident, „happy-end fericit”. Cum ar veni, o carte bună de citit la gura sobei…

Este o carte cu adolescenți și pentru adolescenți, cu teme specifice: hărțuirea în școală, părinți pisălogi, prietenii pe viață și eterna problemă a prieteniei dintre băieți și fete (se poate, nu se poate? în adolescență încă te întrebi și spui că da, mai târziu știi sigur că, de fapt, it’s complicated, ca toate lucrurile pe care le descoperi ca adult), zile în care „nașpometrul” e la maxim, drame neînțelese și tragedii trăite la maxim, despărțiri și împăcări spectaculoase.

Dulcege și amuzante, cele trei povești sunt pline de sfaturi părintești ascunse sub întâmplări haioase (nu sta cu cineva care nu te apreciază pentru ceea ce ești, nu lăsa filmele de la Hollywood să-ți construiască imaginea despre cel mai bun fel de a fi fericit, nu-ți dezamăgi prietenii cei mai buni și ține-ți promisiunile etc.).

– Eu… eu vreau doar ca tu să mă urmezi într-un avion și să-mi cânți o serenadă în cabina de la clasa întâi, așa cum Robbie a făcut-o pentru Julie în Nuntă cu cântec, am spus eu. Vreau să-mi construiești o casă, așa cum Noah a făcut pentru Allie în Jurnalul. Vreau să traversăm împreună oceanul la prora unui vas de croazieră! Ca tipul din Titanic, îți amintești?
Jeb s-a întors spre mine.
– Tipul care s-a înecat?
– Păi, evident, că nu vreau să te îneci. Nu e vorba de înec. E faptul că mă iubești suficient încât să fii dispus să te îneci în cazul în care ar trebui s-o faci, am spus eu, fiind pe punctul de a izbucni în plâns. Vreau… vreau gestul eroic.

O chestie interesantă pe care am aflat-o citind cartea a fost că s-au inventat (că altfel nu pot să zic), ca animale de companie, niște mini-porcușori atât de mici încât pot încăpea într-o ceașcă pentru cafea… Mie mi s-a părut puțin sinistru, am căutat poze pe net (pe wikipedia îi găsiți la articolul Miniature pig), și sunt drăguți, nimic de spus, dar parcă prea par ieșiți dintr-un laborator. Bine, tot citind am aflat că, de fapt, la început erau folosiți pentru experimente medicale (erau mai comozi decât porcii obișnuiți pentru că ăia erau prea mari) și m-am întristat și mai tare. Dar, în fine, asta e o chestie complet subiectivă și n-are legătură cu cartea.

Revenind, așadar, la carte, Fulgi de iubire e un volum relaxant și facil, dar nu mai mult de-atât. De fapt, nici nu-și propune. Un Crăciun american veritabil, plin de clișee, dar, deh, e luna colindelor și a fericirii obligatorii, așa că se justifică. O scriitură lejeră, situații și replici previzibile, dar nu foarte plictisitoare. Un volum potrivit pentru vârsta protagoniștilor (15-17 ani) pentru care e, de fapt, și scrisă.

Cel mai interesant mi s-a părut felul în care cei trei scriitori pasează textul de la unul la altul, un scriitor începe o poveste, altul o continuă dintr-un alt punct decât cel în care s-a terminat prima poveste și al treilea o termină aducând toate personajele laolaltă pentru a se bucura cu toții de miracolele de Crăciun. Mi-a plăcut felul ăsta în care o poveste ce pare a se fi terminat (fericit, evident), este reluată din perspectiva altui personaj care-și trăiește, la rândul lui, propria poveste. Astfel că un moment insignifiant din prima poveste devine motiv principal în cea de-a doua, pentru a se transforma într-o întâmplare de care parcă abia ai auzit în cea de-a treia. Și peste toate astea, zăpada care cade într-una, făcând drumurile impracticabile și transformând casele în refugii pline de luminițe și mâncăruri gustoase. Așadar, Let It Snow, Let It Snow, pentru că It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas

Fulgi de iubire, de John Green, Maureen Johnson și Laureen Myracle, Ed. Trei, 2014, trad. Shauki Al-Gareeb, col. „Young Fiction Connection”

Avatar

Blogger literar, absolventă de filologie și studii vizuale, doctor în filologie al Universității din București din anul 2012, autoare a volumului „A juca sau a fi jucat. Ingmar Bergman și șahul cu moartea” (Ed. Universității din București, 2014).


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *