Tag: literatură americana contemporana

10 cărți de citit în septembrie 2017

Gata, vacanța de vară și cititul pe șezlong la plajă au rămas în amintire și în pozele de pe Instagram și Facebook. Iar înainte de toamna editorială mai avem doar un scurt răgaz pentru a verifica dacă n-am ratat nimic important în august. Mai jos, o listă cu 10 cărți interesante apărute în ultima lună și care ar merita măcar ocazia de a le citi prezentarea. Puțin neobișnuit, poate, dar vara asta a fost o vară a cărților de non-ficțiune, așa cum poate s-a văzut și în lista celor 10 cărți de citit în august 2017 și cum se poate vedea și în cele ce urmează. Iar pentru asta eu nu pot decât să mă bucur. Citeşte tot articolul


Urzeală și semințe de măr, despre „La marginea livezii”, de Tracy Chevalier

Îmi plac mult romanele lui Tracy Chevalier. Sunt romane istorice, scrise într-un stil lejer care nu lasă să se întrevadă imensa muncă de documentare din spatele poveștii. Cel mai mult îmi place felul în care scriitoarea americană recreează atmosfera istorică a cărților sale: Delft-ul medieval al lui Vermeer (Fata cu cercel de perlă), Parisul medieval al tapiserilor și vopsitorilor (Doamna și licornul), Londra de secol XVIII - în pragul iluminismului, dar ducând după sine moștenirile moravurilor medievale, noroiul și mirosurile pestilențiale puse alături de poezia și pictura lui William Blake (Simetria de temut) - sau nașterea timpurilor moderne - discuții despre evoluția și apariția omului apărute în febra vânătorii de fosile de la finalul secolului XIX (Făpturi uluitoare) - și noile moravuri sociale schimbate de feminismul în ascensiune (Îngeri căzători). Dincolo de personaje și povești, din romanele lui Tracy Chevalier îmi rămâne mereu în minte o anumită atmosferă specifică, un sentiment foarte precis al timpului descris. Citeşte tot articolul

Un roman al apusului și al nostalgiei – despre „Ora de aur”, de Ann Leary

Ora de aur, de Ann Leary, este un roman al apusului și al nostalgiei. Al apusului în care razele soarelui se oglindesc în valurile mării, al apusului în care lumina se filtrează prin culorile toamnei, al apusului unei lumi și al unei iubiri ce la apus renaște. Un roman al nostalgiei după vremuri apuse (că e vorba de copilărie, de libertatea și revolta adolescenței sau de vremuri mult mai îndepărtate, vremuri aparținând unor strămoși enigmatici și uitați), după oameni care au fost sau după viața care-ar-fi-putut-să-fie. Citeşte tot articolul

Viața trăită și viața visată, despre „Frumoasele ruine”, de Jess Walter

Fără a exagera, s-ar putea spune că Frumoasele ruine de Jess Walter este un roman care te ajută să înțelegi într-un fel foarte practic de ce lumea a evoluat așa cum a făcut-o în ultimii 50 de ani. Pendulând între Europa și America, între Al Doilea Război Mondial și noua industrie media de la Hollywood, între vis (e vorba de visele pe care ni le facem, nu de cele care ne umplu nopțile) și prozaicitatea vieții cotidiene, mi se pare că ideea principală pe care o dezvoltă este faptul că deși viața noastră nu e niciodată viața visată, viața de poveste din filmele pe care le urmărim și cu care ne identificăm, ea trebuie prețuită tocmai din acest motiv: e a noastră. Propria noastră poveste ne aparține și asta e cea mai mare bogăție pe care o avem. Citeşte tot articolul

Important nu este faptul că un om a murit, ci că un om a trăit, despre „Povestea lui Orișicine”, de Philip Roth

Romanul lui Philip Roth, Povestea lui Orișicine, este construit după modelul unei piese moralizatoare medievale englezești (morality play, o specie literară specifică dramaturgiei medievale și care urmărea răspândirea învățăturilor creștine; personajele erau generice, iar alegoria folosită intens), Everyman (sau, după titlul complet The Summoning of Everyman). Apărută în perioada Tudorilor, pe la finalul secolului XV (nu se știe dacă mai întâi în Anglia sau în Țările de Jos), piesa a ajuns repede foarte populară, întrucât dezvolta unul dintre subiectele preferate ale medievalilor: caracterul muritor al tuturor oamenilor. Citeşte tot articolul

Crăciun în stil american și mini-porcușori, despre „Fulgi de iubire”, de John Green, Maureen Johnson și Laureen Myracle

Fulgi de iubire (orig. Let It Snow), scris la trei mâini (autori sunt John Green, Maureen Johnson și Laureen Myracle), este o carte ușurică, ce poate fi citită într-o după-amiază și în care găsești tot ce se presupune că aduce luna lui Moș Crăciun: oameni binevoitori și calzi, case primitoare, troiene imense de zăpadă (care fac statul la căldurică și mai plăcut), povești siropoase de dragoste, aventuri cu prietenii în ajun de Crăciun și, evident, „happy-end fericit”. Cum ar veni, o carte bună de citit la gura sobei... Citeşte tot articolul

Viața trăită și viața visată, despre „Povestea doamnei Murasaki”, de Liza Dalby

Prima străină devenită gheișă, cu un doctorat în antropologie și cu o mare pasiune pentru cultura japoneză, scriitoarea americană Liza Dalby reconstituie în Povestea doamnei Murasaki atât povestea unei epoci (sfârșitul epocii Heian), cât și povestea unei cărți (Povestea Prințului Genji, primul roman al literaturii japoneze și, se pare, al lumii, cu mult înaintea lui Don Quijote). Romanul urmărește atât viața scriitoarei Shikibu Murasaki, pe care Liza Dalby o reconstituie din puținele mărturii rămase și din fragmentele păstrate din jurnalul său, cât și viața Prințului Genji, protagonistul romanului său foileton devenit repede foarte popular. Citeşte tot articolul