Vă spune ceva arta simplităţii? Ca atâtea alte metode de a alege un stil de viaţă – de care sunt pline cărţile de self help în ziua de azi –, şi aceasta e una posibilă. În ce mă priveşte, mi se pare cea mai bună. Într-o lume a hiperconsumului, opţiunea pentru simplitate – sau pentru „dietetică”, cum ne îndemna altădată Alex. Leo Şerban – este esenţială. Să înlături surplusul, să te fixezi pe elementele bazice, esenţiale echivalează şi cu un soi de purificare – fizică şi spirituală –, ca să nu mai vorbesc de confortul asigurat.

Arta simplităţii e o carte scrisă de Dominique Loreau şi apărută la Editura Baroque Books & Arts. Stabilită de peste douăzeci de ani în Japonia, autoarea a adoptat şi adaptat principiile de viaţă japoneze, adică o filozofie de viaţă orientală, în care simplitatea înseamnă, mai presus de toate, rafinament şi disciplină de viaţă; cu alte cuvinte, o combinaţie aparte a eticii cu estetica. Dictonul de bază este „Less is more” şi el e aplicat în toate domeniile care ţin de stilul de viaţă, de la corp şi vestimentaţie pînă la locuinţă şi ambient: „Purifică-ţi sufletul, goleşte-ţi şifonierul, renunţă la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijeşte-ţi corpul şi numai atunci îţi vei bucura şi spiritul” – ni se spune pe coperta a patra a cărţii.

Dacă vorbim de arta simplității, să începem cu locuinţa. Dominique Loreau ne sfătuieşte să ne amenajăm spaţiul în care locuim – indiferent de dimensiunile lui – ţinând cont de criteriul practic, al funcţionalităţii, al confortului, dar şi de o estetică minimalistă: cât mai puţine obiecte, acestea funcţionale şi de bună calitate (lemn, textile, plută).

 

casa-japoneza-1-640x240

 

Iată: „A trăi fără efort e ţelul suprem. Confortul depinde adesea de spaţiu. Spaţii adecvate, spaţii eliberatoare, spaţii generoase… a trăi «condensat» poate fi, în ceea ce priveşte habitatul, o adevărată virtute. Japonezii, în parte datorită necesităţii, în parte datorită religiei şi ideilor lor etice, au creat de multă vreme o estetică a supremului, în care detaliile minuscule contează, inclusiv spaţiile cele mai mici care, dacă sunt bine amenajate, te fac să uiţi de dimensiunea lor.

Un mic colţ desăvârşit, o carte bună şi o ceaşcă de ceai pot produce o satisfacţie de nedescris. În sine, asta e arta simplității!

A trăi cu foarte puţin poate fi un ideal; dar trebuie să adoptăm o anumită stare de spirit pentru a reuşi: să preferăm vidul opulenţei, tăcerea cacofoniei, elementele clasice şi durabile în detrimentul a tot ce este la modă. Scopul? Să lăsăm suficient spaţiu în care să ne putem mişca, să facem în aşa fel încât toate obstacolele care nu sunt percepute, în majoritatea timpului, decât în mod inconştient şi care ne provoacă un sentiment de clasutrofobie să fie eliminate. O încăpere goală, nudă, poate deveni foarte călduroasă dacă include materiale calde şi prietenoase, cum ar fi lemnul, textilele, pluta, paiele”.

Şi să ajungem acum la propriul corp. Dominique Loreau recomandă hrană dietetică şi puţină, după principiul calităţii, nu al cantităţii. Deşi spune că regimul alimentar – însoţit de unul de exerciţii fizice, yoga etc. – presupune o anumită disciplină, ea îşi relaxează, în acelaşi timp, discursul, recomandându-ne să mâncăm doar atunci când ne este foame, de preferat mai des şi mai puţin, iar nu de trei ori pe zi, nu la ore fixe, aşa cum ni s-a spus dintotdeauna. La acest capitol, ea propune diverse liste de sfaturi practice. Transcriu câteva, ele par simpatice şi prietenoase 🙂

„Nu ţin regim. Mănânc puţin, şi atâta tot.

Am o relaţie bună cu mâncarea. Ea îmi îmbogăţeşte viaţa. (…)

Mintea mea utilizează în primul rând imagini (mâncare, siluetă, haine, viitor…).

Pierdem în greutate atunci când încetăm să mai fim obsedaţi de cifrele de pe cântar.

A-ţi pregăti singur mâncarea înseamnă să ai grijă de sănătatea şi de frumuseţea ta.

Calitatea mă hrăneşte în toate domeniile.

Pantalonii îmi sunt cei mai cinstiţi judecători.

Ca să slăbesc trebuie să mă organizez. (…)

Ceea ce-mi hrăneşte gândurile e la fel de important ca tot ceea ce-mi hrăneşte corpul.

Alegând ceea ce-mi cere corpul voi fi în armonie cu mine însumi”.

Frumuseţea – spune autoarea – are o bază solidă: o piele frumoasă, un păr sănătos, muşchi tonifiaţi şi energie. Şi pentru toate acestea, autoarea recomandă… simplificarea, adică renunţarea la produsele cosmetice şi chimice. Ce spuneţi, aveţi curajul s-o faceţi? 🙂

„Cele mai bune tratamente pentru piele sunt o alimentaţie sănătoasă, un somn satisfăcător, apă curată şi… fericire. Restul e secundar. Tratamentele şi cosmeticele scumpe nu sunt necesare. Îngrijirea pielii ar trebui să se limiteze la o curăţare în profunzime, la hrănirea ei şi la multă protecţie.

Bineînţeles că simplificarea nu e un lucru uşor, căci pare a fi în acelaşi timp o falsificare. Suntem condiţionate de spălarea pe creier pe care revistele şi publicitatea o experimentează pe noi, suntem înşelate de idei preconcepute despre tratamentele corporale şi estetice pe care se presupune că ar trebui să le aplicăm, manipulate pentru a crede că dacă un produs e scump, musai dă rezultate bune, şi culpabilizate dacă nu utilizăm acele produse. Dacă întrebaţi însă o femeie frumoasă ce foloseşte pentru îngrijirea cotidiană, vă va răspunde probabil: «A, o nimica toată!»”. De citit şi de meditat.

Dominique Loreau, Arta simplităţii, traducere din limba franceză de Luiza Vasiliu, Baroque Books & Arts, 2012, 248 p. Puteți comanda cartea din librăria Cărturești de aiciDacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici

Avatar

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *