Tag: feminism

De ce avem încă nevoie de feminism. „O femeie singură” de Dario Fo şi Franca Rame, regia Véronique Widock

La baza companiei italiene de teatru Fo-Rame, înfiinţată de Dario Fo – câştigător, în 1997, al Premiului Nobel pentru Literatură (cu motivaţia că, „în tradiţia măscăricilor medievali, a pedepsit puterea şi a restaurat demnitatea celor umiliţi”), şi Franca Rame, actriţă şi scriitoare, în 2006 şi senatoare a Piemontului, stă un proiect ambiţios, iar  pentru Italia anilor ’60-70’ extrem de controversat, acela de a zgudui o serie de atitudini înrădăcinate adânc în societate, precum lipsa evidentă de drepturi egale între femei şi bărbaţi, tirania Bisericii în aspecte legate de căsătorie şi divorţ, în general un conformism sufocant, care pentru multe femei însemna o pierdere totală a identităţii. Citeşte tot articolul

O psihanalistă despre psihologia femeii – Karen Horney

Karen Horney (n. 1885, Hamburg-1952) a fost medic psihiatru şi psihanalist de orientare neofreudiană. Autoare a mai multor cărţi (Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcţii în psihanaliză, Autoanaliza), ea a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin, Institutul Psihanalitic din Chicago şi la cel din New York. Psihologia femeii, apărută anul acesta la Editura Trei – traducere din engleză de Sofia Manuela Nicolae – cuprinde o serie de texte şi comunicări scrise/prezentate în anii ’20-’30, în descendenţa psihanalizei freudiene, însă adesea critice la adresa ipotezelor formulate de Freud: iată câteva titluri, în ordinea apariţiei în volum: „Despre originea complexului de castrare la femei”, „Fuga din feminitate. Complexul masculinităţii la femei, din perspectiva bărbaţilor şi a femeilor”, „Feminitate inhibată. O contribuţie psihanalitică la problema frigidităţii”, „Problema idealului monogamiei” ş.a.m.d. Citeşte tot articolul

The Year of the Flood și tristele femei ale lui Margaret Atwood

S-a discutat peste tot - iar afirmația e susținută chiar de autoare - cum că Margaret Atwood n-ar scrie SF. Că ea scrie ficțiune speculativă. Mă rog. Nu sunt de acord, nici alți autori încadrați în aceeași categorie nu sunt de acord. Dar granițele dintre genurile astea mi se par destul de greu de trasat și, mai important, sunt de părere că discuția asta ar trebui lăsată pe mâna teoreticienilor. Pentru mine, ca cititor, are relevanță zero în ce gen se încadrează scriitura lui Atwood. Case closed. A doua chestie care care se leagă destul de strâns de autoarea canadiană este feminismul. Margaret Atwood este scriitoare feministă. Ei bine, permiteți-mi să nu fiu de acord nici cu asta. Iar The Year of the Flood este un foarte bun punct de pornire în demonstraţia mea. Citeşte tot articolul

Istoria, poveste a femeilor. Purificare.

„Cheia pentru înțelegerea istoriei femeilor constă în acceptarea –oricât de dureroasă ar fi- a faptului că este una și aceeași cu istoria majorității rasei umane.” Gerda Lerner

PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

Citeşte tot articolul

“Poveşti nerostite există în orice cultură”: despre întâlnirea cu autoarea finlandeză Sofi Oksanen

Am participat ieri la dezbaterea despre „Istoria scrisă pe trupurile femeilor”, de la Cafe Boheme, unde invitată specială a fost scriitoarea finlandeză Sofi Oksanen, autoarea romanului Purificare, publicat de curând de editura Polirom. (Prezentarea romanului şi câteva fragmente aici.) De fapt, întâlnirea s-a desfăşurat mai degrabă sub forma întrebări-răspunsuri, din care am aflat mai puţine despre corpurile femeilor şi mai multe despre faimoasa Sofi. Citeşte tot articolul


Neaveniții din Piața Universității: Andreea Molocea, doctorandă Științe Politice

Andreea Molocea a devenit cunoscută atunci când pancarta ei cu Iubesc democrația a început să circule pe ecranele televizoarelor sau prin presa scrisă. Un mesaj atât de simplu și sincer a impresionat și i-a făcut pe mulți să-și reconsidere părerea față de ce se întâmplă în piață. Andreea este doctorandă la Științe Politice, știe foarte bine ce vorbește și aduce o perspectivă feministă și fresh asupra protestelor. Citeşte tot articolul

Carnetul auriu de Doris Lessing

În Carnetul auriu al lui Doris Lessing vezi o altfel de lume. Una în care citeşti despre gândurile tale reale, în care spaţiul cărţii nu le mai aparţine altora, iar tu nu trebuie să te transformi în altceva ca să ai acces la el. E spaţiul gândurilor şi al vieţii tale. Cele două există, în sfârşit, simultan, în acelaşi loc. Citeşte tot articolul


Dincoace de granița cu ficțiunea – Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În urmă cu o lună vă povesteam că am fost la o discuţie cu Bianca Burța-Cernat care la momentul respectiv lansase nu demult Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Încă de atunci ne anunţam entuziasmul pe care ni l-a creat prezentarea acestei noi apariţii publicistice şi ne-a intrigat suficient încât să o lecturam şi noi.

Nu este un loc comun publicarea unei teze de doctorat care să prindă atât de bine la marele public. De altfel, precum anunţam şi în noiembrie, această cercetare a fost gândită de autoare încă din studenţie, din pasiunea pentru perioada interbelică, dar şi din curiozitate şi intrigă, întrucât nu puține din scriitoarele vremii au intrat de-a lungul secolului trecut, în anonimat. Citeşte tot articolul


Călătorie prin zăpezile de pe Gethen: Mâna stângă a întunericului

Am tot vorbit despre Ursula K. le Guin și sunt convinsă că nu e o străină nici pentru voi. Există o mână de autori de science fiction și fantasy care ar trebui citiți de oricine, fani ai SF-ului sau nu, pentru că romanele lor au valoare și dincolo de granițele genului, iar autoarea americană cu siguranță face parte din ei. Și din tot ce-a scris, sunt două cărți pe care trebuie neapărat să le citiți: despre una vorbim azi, cealaltă este Deposedații. Ambele, ca și Lumea lui Rocannon, de care am vorbit deja, fac parte din Ciclul Hainish. Citeşte tot articolul

Femeia eunuc, de Germaine Greer

Cartea Germainei Greer, care a făcut furori în Occidentul anilor ’70, este o colecţie de eseuri scurte, grupate în cinci secţiuni (Corpul, Sufletul, Iubirea, Ura şi Revoluţia), în care este vorba despre o anumită mutilare pe care femeile o suferă prin educaţia primită în copilărie şi care, ulterior, de-a lungul vieţii lor, le împiedică să fie libere. Cartea este haotică, prea puţin organizată, neacademică, foarte amuzantă şi sinceră. E plină de expresii licenţioase, afirmaţii îndoielnice, idei care n-au fost duse până la capăt. Dar sub toate stă întrebarea simplă şi de bun simţ: de ce nu sunt liberă şi cum aş putea deveni?

Citeşte tot articolul