Tag: istorie

”Hotel Universal”, de Simona Sora – sau dare de seamă despre Babel

În timp ce fierbe trandafiri pentru dulceaţă într-o cratiţă imensă, Maria îi povesteşte Maiei, nepoata ei, ce s-a petrecut în jurul hanului construit de Hagi Tudorache în inima Bucureştiului acum mai bine de 100 de ani. Cam ăsta ar fi punctul de pornire al poveştii care se desfăşoară, cu sinuozităţi şi multe detalii de atmosferă, în Hotel Universal (editura Polirom), urmărind două direcţii mari şi late: secolul XIX la vremea în care Vasile Capşa învaţă să facă cele mai bune cofeturi din Bucureşti şi centrul vechi al aceluiaşi Bucureşti, imediat după Revoluţie. Citeşte tot articolul

Despre eroi şi morminte

Despre eroi şi morminte este unul dintre acele romane grave, tenebroase, dense şi halucinante care au forţa de a se impune cititorului afin cu trăirile din acest registru drept lecturi fondatoare. Cărţi de căpătîi. Cărţi care marchează un prag şi care apoi rămîn acolo.

Uneori, peste ani,  astfel de cărţi stîrnesc teamă celui care s-a lăsat copleşit de ele la prima lectură, celui care şi le-a introdus, aproape drogat de ele, în sistem, eventual la vîrste mai necoapte: dacă n-or să mai fie la fel? Dacă n-or să reziste la a doua citire? Citeşte tot articolul


Lista lui David Bowie – 100 de cărți pe care trebuie să le citim

David Bowie chiar nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind un muzician atât de cunoscut și apreciat în toată lumea. Iar celui care a revoluționat lumea muzicii rock încă din anii '70 i se dedică zilele acestea o expoziție: David Bowie Is. Expoziția a avut un real succes în Londra, la muzeul Victoria and Albert și poposește până pe 27 noiembrie în Ontario, Canada. Printre cele peste 300 de obiecte din arhiva personală a legendei în viață se numără și o listă de 100 de cărți pe care David Bowie le consideră necesare oricărui cititor. Chiar dacă nu sunt aranjate în ordinea preferințelor sale, ci în ordine cronologică, noi tot credem că este fain că această listă există și o putem consulta. Citeşte tot articolul

O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois

O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois (trad. de Emanoil Marcu, Editura Humanitas) propune un fascicul de istorie pasionant, palpitant şi plin de curiozităţi, care urmăreşte înţelegerea modului în care o carte ajunge să fie dorită masiv de cititori şi să aibă vănzări în valuri. Citeşte tot articolul

Despre istorie, cu emoţie şi patimă. Stefan Zweig, „Orele astrale ale omenirii”

Este greu să vorbeşti despre evenimente istorice fără să cazi într-un limbaj mai scorţos, dar cartea lui Stefan Zweig, Orele astrale ale omenirii. Miniaturi istorice (Editura Humanitas) este un text de graniţă, reuşind să facă istoria la fel de atractivă ca o poveste pe care ai citi-o într-un roman. Vorbind pătimaş despre câte un personaj sau un eveniment, Stefan Zweig, scriitor austriac, realizează un fel puzzle istoric, reunind în cărţulia Orele astrale ale omenirii, câteva dintre momentele cruciale ale istoriei umanităţii. Cu adevărat miniaturi istorice, capitolele din carte sunt o încântare şi pentru iubitorii de literaturii. La fel cum Daniel Arasse făcea literatură din artă, în Nu vedeţi nimic, la fel Stefan Zweig aduce stilul literar în relatări istorice. Citeşte tot articolul

Viaţa lui Anne Frank şi istorie, într-o carte ilustrată pentru copii

Istoria mi s-a părut mereu un domeniu fascinant, a fost una dintre materiile pe care le-am studiat cu drag şi interes la şcoală (spre deosebire de chimie, dar asta e altă poveste). Stilul de viaţă al celor care au trăit în epoca bronzului, expansiunea imperiilor antice, bătălii celebre, conducători de stat demni şi viteji au fost elemente care mi-au aprins imaginaţia şi au constituit inspiraţie pentru unele jocuri ale copilăriei. La această pasiune a contribuit şi faptul că m-am născut şi am crescut în Târgovişte, fostă capitală a Ţării Româneşti, prin a cărei curte domnescă s-au perindat domnitori de seamă. Să vă mai spun despre săpăturile arheologice din curtea bunicilor, făcute în speranţa descopririi unor importante vestigii sau despre cărţile din colecţia „Povestiri istorice” pe care le devoram?

 Mi-ar plăcea să cred că şi copiii de azi sunt dornici să afle cât mai multe despre trecut, strămoşi şi întâmplări eroice. Citeşte tot articolul


Clădirea plină cu cărți din Șcheii Brașovului: Prima școală românească

Cele mai frumoase călătorii sunt, pentru mine, cele spontane, pe care nu le planifici, nu ai un traseu prestabilit, mergi și te orientezi acolo, în mijlocul locului, ce vrei să faci. Așa a început vacanța mea. Am vrut să merg trei zile undeva la munte și am aterizat în Brașov (mai fusesem de câteva ori, în copilărie, dar nu-mi aminteam decât Piața Sfatului și Biserica Neagră).

O prietenă mi-a spus să merg la Prima școală românească. Întâmplarea face să nu mă fi dus imediat, ci cu câteva ore înainte să plec din Brașov, într-o zi de duminică. Și, cum clădirea - muzeu se află în incinta unei biserici (Biserica ”Sfântul Nicolae”), a trebuit să aștept o oră jumătate pentru ca slujba să se încheie și să pot vizita clădirea. Dar zău că a meritat așteptarea! Citeşte tot articolul


„Memoriile lui Hadrian” sau istoria altfel – Marguerite Yourcenar

„Să refaci dinlăuntru ceea ce arheologii secolului al XIX-lea au făcut din afară.” Marguerite Yourcenar, Carnet de note la Memoriile lui Hadrian Romanul Memoriile lui Hadrian, deşi publicat în 1951, a fost conceput, după cum recunoaşte autoarea, Marguerite Yourcenar, în Carnetul de note la acest roman, între 1924 şi 1929. Între 1934 şi 1937 proiectul acestui roman a fost reluat şi abandonat de mai multe ori. Din nou, între 1937 şi 1939, proiectul a fost abandonat. De fapt, de-abia din 1948 proiectul acestei cărţi va fi reluat cu adevărat. Deşi Memoriile lui Hadrian are la bază o temeinică cunoaştere a lumii greco-romane, ceea ce impresionează nu este deloc atmosfera istorică – bine reconstituită, de altfel –, ci umanul degajat de protagonist, de împăratul Hadrian, un uman universal valabil şi nu caracteristic doar unei anume perioade istorice. Inteligent, empatic, atent la cei din jurul său, atent la el însuşi, perseverent în efortul său de autodisciplinare emoţională şi intelectuală, Hadrian, aşa cum îl înfăţişează Marguerite Yourcenar, constituie un adevărat model paideic. Citeşte tot articolul

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri de Neagu Djuvara (citită pe Samsung Readers Hub)

Recunosc cu o anumită rușine că nu mi-a plăcut niciodată prea mult istoria. Mi se părea suspect faptul că românii au fost mereu ăia buni, de treabă, care n-au cotropit pe nimeni, la locul lor, modești dar mândri, viteji, stând drept în fața invadatorilor cei răi. Apoi, mă plictisea teribil înșiruirea de date pe care teoretic ar fi trebuit s-o țin minte pentru lucrările de control. De fapt, ce i-a lipsit istoriei mele din școală a fost povestea. Nu înțelegeam lucrurile în context, nu erau legături între perioade, zone geografice, nu erau detalii semnificative și nici nu erau mai multe perspective. Toate aceste probleme vrea și reușește într-o mare măsură să le rezolve Neagu Djuvara în O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri. Citeşte tot articolul

Paul Bailey citește din The Prince’s Boy la Bastilia

Ne bucrăm să auzim că Paul Bailey, un autor englez care nu doar că a scris despre România, dar a mărturisit că țara noastră l-a schimbat iremediabil. Pregătește un nou roman acum, Prince's boy, cu acțiunea plasată în interbelic și inspirat din viața unor personaje reale din istoria României (suntem foarte curioși despre cine e vorba!). Citeşte tot articolul

O distopie de secol XXI. „Un om în întuneric” de Paul Auster

Printre cele mai recente distopii se numără romanul Un om în întuneric (Man in the Dark, 2008) de Paul Auster, care, ca mulţi scriitori  (asemenea, de pildă, lui Martin Amis sau Don DeLillo), a simţit nevoia să transpună în plan literar tragedii precum războiul din Irak sau prăbuşirea turnurilor gemene din 2001, nu neapărat ca semn al procesului de vindecare, favorizat de actul scrierii, ci mai degrabă ca pe o datorie morală. Auster nu inserează însă nici o notă optimistă în literatura sa dedicată evenimentelor de la WTC, căci consideră că astfel de tragedii au făcut incompatibilă literatura cu mesajele de optimism. Citeşte tot articolul

Despre naivitate şi alte iluzii pierdute. „Cărarea cuiburilor de păianjen” de Italo Calvino

Literatura universală nu duce lipsă de cărţi despre cel de-al Doilea Război Mondial, dar puţine sunt scrise din perspectiva unui copil, aşa cum este Il sentiero dei nidi di ragno, din 1947, romanul de debut al lui Italo Calvino, scris când avea 23 de ani. Într-un stil total diferit de cel prin care Calvino a devenit celebru (din Dacă într-o noapte de iarnă un călător), Cărarea cuiburilor de păianjen, o carte ancorată în realism şi nicidecum bazată pe un nivel metatextual, direcţie pe care avea să se concentreze mai târziu Calvino, este povestea unui copil care încearcă să facă faţă evenimentelor istorice prin umor şi printr-o atitudine voit arogantă şi sfidătoare, necesară pentru a supravieţui într-o lume a adulţilor pe care nu reuşeşte s-o înţeleagă. Citeşte tot articolul

Istoria ca un dans de tango

În fluxul de cărţi despre comunism care au tot apărut în ultimii 10-15 ani, puţine sunt cele care reuşesc să impresioneze – asta pentru că a cam devenit o regulă nescrisă că trebuie să arăţi cât de rău era pe vremea de tristă amintire, iar esteticul trece în subsidiar, căci povestea nu trebuie să exceleze neapărat prin construcţie sau prin conturarea de personaje, ci prin mesaj, obligatoriu anticomunist. Cam supralicitată această temă (şi în literatură, şi în film), dar şi obosită înainte de vreme, căci din ea s-ar fi putut scoate producţii cu mai multă substanţă, aşa cum s-a întâmplat în cazul dramei Holocaustului sau chiar în cazul tragediei de la 11 septembrie (dacă e să amintim doar cartea lui Jonathan Safran Foer, Extremely Loud and Incredibly Close). Astfel că, deşi cu un titlu atractiv şi cu o copertă ce trimite la filmele poliţiste din anii ’50 sau poate la clasicul Casablanca, nu am sperat ca în cel mai recent roman al lui Stelian Tănase, Moartea unui dansator de tango, să întâlnesc în sfârşit o scriitură eliberată de obsesia de a evidenţia ororile sistemului, o carte ce nu îţi mai pune în faţă o pancartă pe care scrie „aşa trebuie să gândeşti şi să simţi despre ce a fost înainte de ’89”. Citeşte tot articolul