Tag: t.s. eliot

Octavian Soviany: „Arcadia e întunericul”

„Manierist până în vârful unghiilor, încă de la volumul de debut, «Ucenicia bătrânului alchimist»(1983), în 2005, Soviany publică o carte atipică, în care renunță în bună măsură la artificiile obișnuite, lăsând locul unei autenticități bine temperate, în care ontologicul, cu adâncile sale implicații, ține cu succes locul jongleriilor tehnice (...). «Scrisori din arcadia» reprezintă nu numai o schimbare a formulei, ci consemnează, totodată, o experiență-limită a autorului, pe care acesta a știut să o convertească în poezie de cea mai bună calitate”, scria Bogdan Crețu despre volumul „Scrisori din arcadia”. În 2017, volumul este reeditat la Editura Tracus Arte și readus în atenția cititorilor.

Citeşte tot articolul


10 cărți pentru copii de pus lângă ghetuțe de Moș Nicolae

Am în biblioteca din birou rafturi speciale de cărți pentru copii în așteptare. Așa că, în mini-vacanța de 1 decembrie, am simțit nevoia să dau în mintea copiilor și, prin urmare, să mai citesc câteva (zeci de) cărți scrise pentru aceștia. Din tot ceea ce am citit, am întocmit o listă de 10 cărți pentru copii de pus lângă ghetuțe de Moș Nicolae, doar cărțile sunt cel mai fain cadou, nu-i așa? :) Bine, dacă nu vedeți listuța aceasta la timp, cred că volumașele de mai jos sunt numai bune de dat în dar de sărbători, în general.  Citeşte tot articolul

Ceva clasic, din Brazilia: ”Maşina lumii şi alte poeme”, Carlos Drummond de Andrade

E cît se poate de adevărat că poezia făcută din concret şi tranzitoriu poate eşua într-un reţetar plictisitor, cum se întîmplă şi cu minimalismul tras în serie în nenumărate încercări în proză, cum se întîmplă, de fapt, cu orice formulă împrumutată şi prost ajustată. În poezie, formulele de împrumut sînt parcă şi mai vizibile, acolo e greu să trişezi fără să se vadă şi din motivul ăsta oamenii încep să caşte cînd aud, din nou, despre o aşa numită poezie a concretului. Citeşte tot articolul

Cu rănile la vedere – memorie, biografism și autenticitate în ”pe datorie” de t.s. khasis

pe datorie este un volum de poezie semnat de t.s. khasis și apărut la cochetul arici, Editura Casa de Pariuri Literare, în 2011, cu o prefață de Oana Cătălina Ninu, 116 pagini. Am citit volumul cu înfrigurare, cu emoție și tensiune, cu simțurile acaparate. Poezia lui t.s. khasis (pseudonimul lui Sergiu-Tudor Cașiș - inversarea inițialelor nu e de formă, să sune bine, ci face o trimitere clară la filonul biografist al lui T.S. Eliot, așa cum ni se precizează și în prefață) te lovește în moalele capului, se prinde de tine ca scaiul și nu te lasă până când nu te trezești cu pagina albă de la sfârșitul volumului. Citeşte tot articolul

Cărţi mai lungi decît o vară

Cititul pe răcoare nu e totuna cu cititul pe căldură. Citim cu toţii fel de fel de lucruri, nu toate la fel de intense, la fel de solicitante sau la fel de interesante. Mă uit în jur şi ce văd, nu de puţine ori, e un fel de citit-sincron: ceva dintr-un interes specific, altceva de plăcere, altceva din necesităţi de ordin practic, ori pentru o documentare , ori pentru că tocmai am cumpărat (primit, descoperit, regăsit) cartea asta pe care doar o răsfoim. Printre toate astea rămîn cîteva companioane constante, cărţi din care citim şi atunci cînd recitim, şi cînd doar răsfoim sau cînd citim pur şi simplu altceva. Citeşte tot articolul

Gisele Freund şi feţele literaturii occidentale din secolul trecut

Gisele Freund, fotografă născută în Germania, într-o familie evreiască înstărită, a semnat portretele unora dintre cei mai celebri scriitori şi scriitoare din secolul XX. A fost ea însăşi un personaj aparte: interesată de sociologie, dar şi de literatură şi de istoria artei, a studiat mai întâi la Freiburg, apoi la Frankfurt, unde, printre alţii, l-a avut profesor pe Theodor Adorno. Citeşte tot articolul


Înainte de week-end. Emergency kit de buzunar

A stat Beigbeder ce-a stat, a cîrtit ce-a mai cîrtit pe seama iubirii, a literaturii şi a înţelepciunii, şi pentru că a ajuns la maturitate, (după cum anunţă în interviuri) şi-a spus probabil că  nu i-ar sta deloc rău sub foarte multe blitzuri. Aşa că s-a gîndit la mutarea clasică: un film, de ce nu? O ecranizare, mai precis, că tot a scandalizat cu cartea. Dragostea durează trei ani e de acum film, cu Gaspard Proust („notre Hugh Grant“) şi Louise Bourgoin. Despre întreaga poveste găsiţi cîte ceva aici, iar despre ce-a ieşit vom auzi cu siguranţă în curînd, pentru că din 18 ianuarie filmul va fi în cinematografele din Franţa. Citeşte tot articolul