Visez cu ochii deschişi la o bibliotecă până sus în tavan şi dintr-un colţ în altul al camerei. Ba nu, mint, visez la o întreagă cameră tapetată cu biblioteci mari, pline de cărţi. Nu se vede nimic în afară de o fereastră unde mă retrag să citesc pe pervazul masiv de lemn. În rest, nici măcar o uşă nu se întrezăreşte printre bibliotecile uriaşe din această cameră de lectură de vis. Fiindcă, bineînţeles, o astfel de cameră are o uşă secretă, nu se poate altfel.
Acesta e însă un vis care se îndeplineşte treptat. Cărţile se cumpără una câte una sau făcându-ne câte un moft şi cumpărând o listă întreagă. Titlurile sunt vânate din timp, notate prin carneţele, jurnale, post-it-uri, pe oriunde, doar să nu uităm de ele. Coperţile sunt aşteptate cu entuziasm şi adulmecate prin librării, imediat ce cărţile, ieşite de sub tipar, îşi găsesc locul binemeritat pe rafturi.
Iar în tot acest timp, bibliotecile noastre se construiesc, continuă să crească aproape ca nişte creaturi imaginare cu multe capete şi multe perechi de ochelari. Înghesuim bietele cărţi, dar totuşi cu grijă, în colţuri prin care nu ne-am fi gândit până atunci că ar fi putut exista o mini-librărie.
Construim turnuleţe, în funcţie de edituri sau de genuri, până la tavan. Scaunele devin biblioteci în miniatură sau chiar mobile când le tragem cu totul lângă pat. Deasupra uşii mai încape un raft şi parcă am renunţa la perdele şi draperii doar ca să eliberăm spaţiul acela gol în care, iată, ar avea loc atât de multe cărţi.
Unde mai pui că autorii preferaţi au nevoie de rafturi numai şi numai ale lor, eventual încununate de obiecte care ne amintesc de personajele sau fragmentele preferate din carte. Peste ochiul cititorului înrăit, în căutare de biblioteci mari, coboară un filtru: ţinta e orice bucăţică de spaţiu rămas liber, neacoperit. Misiunea e construirea unor rafturi noi, cât mai subţiri şi aproape invizibile. În cei câţiva centimetri de care unui tâmplar nu i-ar păsa, noi ştim deja câteva cărţi care ar încăpea la fix.
Tocmai de aceea, fiindcă ştiu cât de importantă e organizarea cărţilor, dar şi cât de mare e plăcerea reorganizării lor, am căutat pe îndelete, ba chiar am făcut o cercetare ca la carte, şi am găsit câteva idei minunate de bilioteci mari pentru spaţii mici şi… foarte mici.
Vom vedea că o canapea poate supravieţui foarte bine şi în faţa bibliotecii şi că va fi la fel de confortabilă cu noul decor în spate. Vom scăpa de convingerea că peretele cu ferestre trebuie să rămână cât mai liber. O fereastră încadrată de bibliotecă ne va da prilej să avem întotdeauna un colţ cu lumină ideală pentru citit.
Bibliotecile făcute pe comandă şi pe înălţime sunt cele care ne permit să încadrăm atât uşile, cât şi alte piese de mobilier din casă pe care nu vrem să le mutăm. Un perete despărţitor care ne oferă o bibliotecă pe ambele părţi rămâne în topul ideilor mele preferate. O găselniţă nouă pe care o veţi descoperi mai jos o reprezintă uşile biblioteci pentru dulap. Sigur că se recomandă un dulap pe care nu-l deschidem chiar zilnic, aşa că o debara ar putea fi mascată cu succes şi cu gust de o astfel de bibliotecă. Bibliotecile rotunde sunt o altă idee minunată, mai ales dacă aţi avut prilejul să rotiţi o astfel de bibliotecă minunându-vă de cât de multe cărţi poate cuprinde.
Spaţiul de sub pat nu scapă, iar dacă până acum vă gândeaţi că nu ar fi comodă o astfel de bibliotecă orizontală, doar imaginaţi-vă că veţi putea lua orice carte doriţi fără să vă mai daţi jos din pat.
Şi, bineînţeles, bibliotecile înguste, cât un toc de uşă şi înalte cât un brad mai măricel, sunt preferatele mele şi vă aşteaptă să le descoperiţi tocmai la final. Iar eu, sper, desigur, ca treptat să aveţi ocazia să vă construiţi toate aceste biblioteci minunate.
