Cautare dupa "taximetrist"
Taximetristul care citea Sven Hassel
Iulian Ciocan, „Dama de cupă” – „Republica Moldova era un soi de basm!”
Îmi face o plăcere aparte să citesc proză în care mustesc umorul inteligent și ironia fină. Ele se strecoară năstrușnic dincolo de inerțiile existențiale și surprind prin subtilitate și imprevizibil. Ștefan Agopian, Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Cristian Teodorescu, Bogdan Munteanu, Paul Țanicui, Ciprian Măceșaru sau Iulian Ciocan sunt câțiva dintre scriitorii zilelor noastre care mizează pe puterea subtilă a comicului de a mijloci între realitate și artă, de a sparge automatismele vieții în care ne trezim imun-instalați, de a străpunge „rigiditatea inertă a hainei”, cum zicea Bergson în eseurile sale despre râs. Citeşte tot articolul
Anchetă: Cinci poeți despre tatuajele lor și legătura pe care o au ele cu scrisul
O formă de artă astăzi, o modalitate de a marca rolul indivizilor într-un trib sau condamnații în vremurile moderne, tatuajul rămâne un semn distinctiv, cu justificări și conotații multiple. Dacă acum câteva mii de ani, când apărea pentru prima dată, avea o funcție strict practică, de-a lungul timpului a căpătat semnificații mai degrabă estetice sau terapeutice. Nu doar un mod de a-ți înfrumuseța corpul, ci și o cartografiere transcrisă pe viu a unor momente existențiale, tatuajele vorbesc despre evenimente, gânduri, obsesii, traume sau mari bucurii pe care cei care și le fac vor să le înscrie, să le fixeze, dar și să le exorcizeze, închizându-le în straturile epidermei. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Bogdan Munteanu: „Am o bibliotecă micuță, pot s-o iau în brațe, uite!”
Pe Bogdan Munteanu l-am întâlnit prima oară la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, când încă nu publicase volumul său de proză scurtă, Ai uitat să râzi. Un tip vesel și deschis, mereu zâmbitor, căruia îi plac oamenii – iar asta se observă atât pe viu, cât și în povestirile lui, scrise într-un stil foarte natural, cu o oralitate care m-a uimit. Ajunsă din nou la Timișoara, prin aprilie, n-am scăpat ocazia și i-am făcut o vizită lui Bogdan pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul
Saloanele literare de la SAD 2017, elementul inedit al festivalului arădean
Acum două săptămâni mă întorceam de la Arad, de la Festivalul Zile și Seri de Literatură Doinaș (SAD, pe scurt), care avusese loc la sfârșitul lunii aprilie (27-30), pentru al treilea an consecutiv. În ceea ce mă privește, aceasta fusese atât prima vizită în Arad, cât și prima oară la acest festival, dedicat memoriei poetului arădean Ștefan Augustin Doinaș, un festival inventat și organizat de scriitoarea Lia Faur în 2015, când orașul candida la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru 2021. SAD a continuat apoi și are toate șansele să devină, în timp, marca literară a frumosului oraș din vestul țării. Citeşte tot articolul
Part-time printre oameni #9
*** Mă-ndrept spre casă, butonez pe fb, îmi îngheață mâna, n-are importanță, bag pe chat în continuare, o tipă îmi zice cât de nașpa e la ea la lucru, eu o dau pe glumițe, prind un smiley, hihi, ce bine, hai că-i mai zic una, una și-atât, să nu forțăm, totuși. Și-odată aud din spate o voce arțăgoasă: neșimcitu' dracului! Mă-ntorc, da, așa-i, e o babă. Alături de ea, un copil, hm, oare care-i faza? Împucitule, zbiară baba din nou. Înțepenesc, băi, asta la mine urlă, și cum mi-a zis, frate, împuțit, ce torpilă de cuvânt, mi s-a ridicat părul! Mă pomenesc că strig: eeu? Și iar, mai domol, un pic speriat c-am răcnit în halul ăla: eu? Nu tu, zice baba, ăla, și arată cu degetul undeva, în spatele meu. Privesc peste umăr. Wtf, nu e nimeni! Mă uit nedumerit la bătrână, habar n-am ce să fac, aș putea să-i zic să se ducă acasă, că e ok, ceva de genu’. Hai să mergem, buni, spune copilul. O prinde de mână și o trage încet după el. Bătrâna îl ascultă. Îi urmăresc o vreme, apoi mă reîntorc la tipa de pe fb, cea cu job nasol – na, să vezi fază, ai timp să-ți pove? Îmi răspunde imediat – scz, am intrat la oră. Citeşte tot articolul