Dacă săptămâna trecută aminteam câțiva scriitori cunoscuți pentru plăcerea lor de a fuma pipă, iată că de data asta am făcut o listă cu scriitori americani băutori de cocteiluri. Cei care vor să afle istorioare și despre alți autori și cocteilurie lor preferate, pot răsfoi cartea “Hemingway & Bailey’s Bartending“, scrisă de Mark Bailey și ilustrată de Edward Hemingway, nepotul lui Papa Hemingway. Iar cei care nu au încercat încă nici un cocteil dintre cele amintite mai jos, poate o vor face acum știind că au fost preferatele unor scriitori importanți:)
Se știe că lui Ernest Hemingway îi plăceau nu doar femeile, vânătoarea, boxul și bărcile, ci și băuturile, în special cocteilurile. Iar unul dintre preferatele lui era Mojito, pe care-l bea cu nesaț chiar acolo unde se spune că a fost inventat, în La Bodeguita del Medio, Havana – pe care am vizitat-o și noi când am fost în Cuba. Un bar-restaurant înființat, se pare, prin 1942 și îndrăgit nu doar de Hemingway, ci și de alte personalități gen scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, poetul chilian Pablo Neruda sau jazzistul american Nat King Cole.
“Mojito îl beau în La Bodeguita del Medio iar daiquiri în Floridita”, stă și acum scris cu semnătura Ernest Hemingway pe unul din pereții La Bodeguita del Medio.
F. Scott Fitzgerald era și el un pasionat băutor de cocteiluri, în special gin Rickey, o băutură mixtă pe bază de whiskey bourbon, lămâie, apă minerală, care a devenit însă cunsocută peste tot în lume atunci când a început să fie preparată cu gin. Se spune că Fitzgerald o prefera din convingerea că ginul nu se simte în respirație.
Sunt destule povești despre cheflii Scott Fitzgerald și soția lui, Zelda, care erau nelipsiți de la petreceri și mereu puși pe șotii: faptul că s-ar fi aruncat în fântâna unui hotel sau că s-au dus la o petrecere în pijamale sunt doar două din aceste povești.
Truman Capote, pentru care profesia de scriitor era “un lung drum printre băuturi”, adora gustul de Screwdriver, un amestec de votcă, suc și felii de portocale.
Pentru Jack Kerouac, ale cărui spuse au devenit proverbiale – “Nu bea ca să te îmbeți, bea ca să te bucuri de viață” – nici un gust nu se compara cu cel de Margarita de care s-a îndrăgostit, se pare, într-una din călătoriile lui prin Mexic, țară pe care o îndrăgea foarte mult.
Tennessee Williams era nu doar un om cu minte creativă, ci și cu gusturi rafinate. Printre băuturile sale preferate se număra Ramos Gin Fizz, un cocteil inventat pe la 1888 de către un anume Henry C. Ramos din New Orleans, și care are ca ingrediente gin, suc de lamâie, sirop de zahăr, apă carbogazoasă, albuș de ou. Locuitorii din New Orleans îl beau și astăzi în cinstea scriitorului care a amintit de Ramos Gin Fizz în multe din scrierile sale.
William Faulkner bea aproape întotdeauna în timp ce scria. “Eu scriu de regulă noaptea. Țin tot timpul mereu aproape o sticlă de whisky”, mărturisea el. Și nu bea orice, ci numai băuturi tari. Așa se explică de ce prefera Mint Julep, un cocteil pe bază de wiskey, cu apă, zahăr, frunze de mentă.
Un amestec de ceai şi sherry numit Long Island Iced Tea, aceasta era băutura preferată a scriitoarei Carson McCullers care pretindea deseori că ceea ce bea din termos (“sonnie boy”, așa botezase ea acest cocteil) este doar ceai
Charles Bukowski nu se complica cu amestecuri fine, ci se mulțumea întotdeauna cu un Boilermaker, un cocteil pentru care sunt necesare doar o halbă de bere și un pahar de wiskey.
“Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiți; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătorești; iar dacă nu se întâmplă nimic, bei pentru a face să se întâmple ceva”, scrie el în romanul “Women“.
Surse foto: hungrylikeawolfe.wordpress.com, lamiki.com/tag/mojito, thefuturistiswriting.blogspot.ro,
theboweryboys.blogspot.ro, heeyeoffaith.com, queenslandtheatre.com.au, vintageanchor.tumblr.com,
secondshelfdown.wordpress.com, aplethoraofpostcards.blogspot.ro
