Bookaholic

„După mai mult de 9 ani de activitate, librăria Anthony Frost îşi închide la 1 martie 2017 porţile. Mulţumim din suflet tuturor oamenilor care au lucrat în librăria noastră, celor care ne-au fost alături: prieteni, autori, artişti, edituri şi reprezentanţii lor, distribuitori. Nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte nevoia noastră de dialog şi de cunoaştere. Suntem încrezători că vor mai exista spaţii care să le încurajeze, aşa cum ne dorim să fi fost librăria engleză Anthony Frost”. E mesajul scris pe pagina sa de Facebook de Vlad Niculescu, cel care în 2007, alături de alţi doi asociaţi, a înfiinţat librăria engleză.

Și așa s-a întâmplat. După 9 ani de activitate, librăria Anthony Frost s-a închis la 1 martie 2017. În cea dintâi zi de primăvară, pentru mulţi cititori, Bucureştiul a devenit un oraş mai trist, mai gri. Sunt mulţi cei care mergeau în librăria plină de noutăţi în limba engleză, de romane pe care nu le găseau în nicio altă librărie, de autori români traduşi în străinătate (Mihail Sebastian e exemplul care-mi vine în minte) şi aşezaţi, cu mândrie, pe rafturile unei librării care a schimbat, ani de-a rândul, traseul celor care se plimbau pe Calea Victoriei. Pentru că nu trebuie să uităm acest loc şi pentru că acum simţim, fiecare în parte, că am fi putut face mult mai multe, încercăm prin mărturisirile de mai jos să oferim o dovadă de apreciere celor care s-au îngrijit cu atâta dragoste de lumea cărţilor.

Au fost mai multe întrebări la care câţiva cititori pasionaţi şi oameni care au avut bucuria de a păşi în librăria Anthony Frost au ales să răspundă. De la cea mai plăcută amintire şi cărţile descoperite acolo până la lucrurile pe care le-am putea face azi pentru a ajuta librăriile independente să se susţină pe piaţa de carte, toate răspunsurile au avut ca numitor comun bucuria de a fi fost parte din ceea ce însemna o vizită la Anthony Frost.

Ioana Bîrdu

Iniţiatoarea proiectelor Oameni şi cărţi, Poveşti din sertar şi Conexiuni

Ce te atrăgea cel mai mult la librăria Anthony Frost?

Cărțile în engleză pe care nu le găseam altundeva la noi.

Care e cea mai plăcută amintire de acolo?

E mai degraba una amuzantă. Căutam On photography de Susan Sontag și i-am întrebat periodic, timp de o lună, dacă au primit-o, până ce au comandat-o special, apoi m-au sunat să îmi spună că în sfârșit o au și pot merge să o cumpăr.

Ce cărţi ţi-ai luat de acolo şi care au fost cele mai frumoase descoperiri?

Am luat preponderent eseuri pe diferite teme. Cred că de fiecare dată descopeream ceva fain şi interesant, dar cea mai faină a fost o colecţie cu toate jurnalele Sylviei Plath.

Ce îţi plăcea cel mai mult din atmosfera librăriei?

Ca orice librărie, era un spațiu magic. Țin minte că prima dată când am descoperit-o mi-am spus că îmi iau sacul de dormit și acolo îmi petrec noaptea. Era cozy, colorată și cu oameni prietenoși.

Ce avea unic această librărie?

Cărțile.

Ce crezi că ar putea face, în prezent, librăriile independente pentru a se susţine pe piaţa de carte?

Nu știu, nu cred că există o rețetă. Poate prin efortul librăriilor de a crea comunități în jurul lor. Prin programe pentru copii, seri de lectură publică, cercuri de carte, workshop-uri pentru adulți.

Ana Şerban

Specialist marketing în cadrul librăriei online Books-Express.ro

Numai amintiri plăcute pentru colțul acela de lume, amintiri care sper să nu rămână în sertar, cât mai degrabă să primească speranța că se vor îmbogăți curând cu multe alte instantanee pline de drag și grijă, recomandări pe care le-aș urma oricând chiar și blind-folded.

Selecția de ficțiune contemporană, poezie sau carte de artă, cât și pentru copii, sunt rafturile de care mă despart cu greu, dar nu numai. Librarii au îmbogățit sute de biblioteci bănuiesc, și cred că asta e cheia prin care librăriile independente pot să rămână relevante: să păstreze nota de autentic, să se dăruiască ca semn de carte în fiecare carte vândută.

Raisa Beicu

Specialist în Comunicare şi PR

Ce te atrăgea cel mai mult la librăria Anthony Frost?

Măsuța de-afară, unde-l găseam pe Aurel citind, raftul din dreapta cum intri, apoi raftul din stânga, apoi:
– Unde e Vlad?
– Bună, Vlad!
– Ce ai mai adus nou?
Apoi restul librăriei.

Care e cea mai plăcută amintire de acolo? Ce cărţi ţi-ai luat de acolo şi care au fost cele mai frumoase descoperiri?

De la Anthony Frost mi-am luat mult Julian Barnes, apoi mult Paul Auster, apoi Jonathan Franzen, apoi l-am descoperit pe Akhil Sharma – pe raftul din dreapta am dat peste cartea Family Life. Mi-a plăcut coperta, am luat-o acasă, am citit-o, am intrat în legătură cu autorul și i-am luat un interviu.

Ce avea unic această librărie?

Selecția foarte bună de cărți. Există o librărie mică în Bacău – Glissando – ca o sufragerie dintr-o casă boierească. Acolo am găsit tot liceul orice carte am căutat. Apoi, m-am mutat în București și Anthony Frost a devenit un Glissando la next level.

Ce crezi că ar putea face, în prezent, librăriile independente pentru a se susţine pe piaţa de carte?

Habar nu am, din păcate. Dacă știam soluția salvatoare, le-aș fi dat-o băieților de la Anthony Frost.

Mihaela Pîrvulescu

Cititoare îndrăgostită de librăria Anthony Frost

Nu țin minte nici prima vizită, nici prima carte răsfoită, nici măcar prima oră petrecută printre rafturile librăriei. Îmi scapă detaliile logistice, memoria se curăță singură de ele asemenea unui tren impersonal care își coboară pasagerii grăbiți pe peroane obscure. De ce scriu aceste rânduri atunci?

Da, îmi pare rău pentru dependența spațiilor independente, pentru cusururile cititorului român, pentru confortul de a cumpăra o carte ca pe un Big Mac, în regim de fast food for thought, la preț mai mic și calitate mai îndoielnică, dar cu ștampilă de mare supermarket de librării. Și da, îmi pare rău că mulți dintre noi nu își permit mai mult.

Scriu însă acum despre Anthony Frost pentru că așa se onorează un lăcaș cu cărți. Aici se aprind cuvinte așa cum, în lăcașul cu sfinți din piațeta vecină, ard lumânări zi de zi.

Aici m-am minunat pentru prima oară de colecția de literatură în engleză. L-am tras de mână și pe tata, inginer de meserie și cititor de cărți de specialitate, cel mult, să se minuneze și el – prin tehnica temeinic deprinsă a solidarității.

Oamenii mai știutori nu aveau nevoie de noile coordonate, ei își întregiseră de mult harta perindărilor – Cum, nu știai de singura librărie din București unde poți găsi un Pynchon proaspăt scos din cuptor? Isabel Allende și Naked Lunch și The Walking Dead la un loc?

Nu știam, am aflat și am adăugat o stație în plus traseului meu circular, de rutină. Iar de acum încolo, din când în când, voi mai face câte o oprire pentru pasagerul Anthony Frost, amintirea care așteaptă pe peron.

Alina Vărlănuţă

Autoarea cărţii The Hole in Your Head

Cea mai frumoasă amintire e, de fapt, o bucurie. Am găsit-o pe raft pe A.L. Kennedy şi credeam că nu ştie nimeni de ea în România… O ştia Vlad… şi asta m-a facut să revin la Anthony Frost ca într-un loc în care mai găseam fie un om, fie o carte ca mine. Se simţea că nicio carte nu nimerise acolo din întâmplare. Fiecare a fost chemată de şi pentru cineva. Într-un fel sau altul.

Anthony Frost rămâne întipărit în memoria noastră ca un exemplu aproape magic şi în întregime fermecător de librărie independentă, un loc în care, aşa cum a scris Alina mai sus, „mai găseam fie un om, fie o carte ca mine”.

Sursa imagine principală