Fuse, fuse și se duse și Gaudeamus 2015 și noi am rămas cu trei luni de iarnă în față (nu la fel de lungi și de friguroase ca cele din copilărie, dar suficient de reci cât să ne dorim să stăm cât mai des înveliți într-o pătură, cu ciupici sau șosete călduroase în picioare și un ceai cald alături).
Lista mea de bookaholic a depășit pragul de tsundoku, dar am decis să-mi păstrez calmul și, în loc să intru în depresia livrescă intitulată „so many books, so little time”, să mă bucur, pe rând, de plăcerea fiecărei cărți în parte. Așa că pentru serile lungi de iarnă ce urmează să vină eu mi-am făcut o listă de 5 cărți pe care să le citesc neapărat.
Sașenka, de Simon Sebag Montefiore (trad. Laura Karsch)
Anul trecut am citit (cu mare plăcere) Într-o noapte de iarnă, tot de Simon Sebag Montefiore și acum abia aștept să citesc și Sașenka (a cărei acțiune este anterioară celei din Într-o noapte de iarnă și cu care împarte câteva personaje). Sebag Montefiore este, în primul rând, un istoric (adică romanele sale sunt foarte bine și atent documentate) și, în al doilea rând, un foarte bun scriitor și psiholog. De fapt, nu știu de ce am spus „în primul rând” și „în al doilea rând” pentru că mi-ar fi greu să spun ce-mi place cel mai mult la cărțile lui: scriitura, psihologia personajelor sau detaliile istorice.
Romanele sale reconstituie într-o manieră foarte vie și detaliată atmosfera din Rusia de dinainte și de după venirea la putere a comuniștilor, iar personajele și situațiile îți rămân în minte mult timp după ce lectura s-a încheiat. Printre acestea, un anume personaj episodic este extrem de bine conturat și dobândește o consistență pe care cărțile de istorie nu prea reușesc să i-o dea: tânărul și maturul (în Sașenka) și bătrânul (Într-o noapte de iarnă) Stalin. Sebag Montefiore i-a dedicat lui Stalin și două cărți de istorie, ambele traduse și în română la Ed. Polirom: Tânărul Stalin și Stalin. Curtea Țarului Roșu.
„O poveste zguduitoare despre pasiune şi trădare, descoperită în arhivele secrete KGB. Iarna lui 1916: Sankt Petersburg. Rusia e în pragul revoluţiei. În faţa Institutului Smolnîi pentru Fete din Înalta Societate, Saşenka, fiica de doar şaisprezece ani a baronului Zeitlin, este aşteptată de către guvernanta sa, dar şi de poliţia secretă a Ţarului… Frumoasă şi aprigă, Saşenka este captivată de noua ideologie bolşevică şi intră în jocul periculos al conspiraţiei şi seducţiei. Douăzeci de ani mai târziu, e căsătorită cu un membru de seamă al partidului comunist şi are doi copii. Însă idila interzisă cu un scriitor are consecinţe devastatoare pentru familia sa.”
„Această saga surprinde atât zbuciumul unei elite bolşevice căzute în dizgraţie, cât şi paradoxurile istoriei pe care avem impresia că o cunoaştem.” (The Independent)
„Cu frumuseţea ireală, cu distincţia care trece dincolo de avere sau clasă socială şi cu idealurile sale sincere care au costat-o atât de mult, Saşenka reuşeşte să ne cucerească definitiv.” (The Spectator)
„Montefiore se dovedeşte a fi un povestitor inegalabil, cu un stil precis, care te marchează.” (Wall Street Journal)
Regina zăpezilor, de Joan D. Vinge (trad. Diana Pădurariu)
Nu am mai citit nimic de Joan D. Vinge, însă romanul ăsta mi-a atras atenția când am citit în prezentare: „această minunată reinterpretare a basmului lui Hans Christian Andersen…”. Sunt o mare fană a reinterpretărilor, rescrierilor, regândirilor de orice fel. Iar interpretările basmelor sau miturilor clasice îmi plac în mod deosebit. Îmi place, de fapt, orice fel de deviere de la o schemă prestabilită de gândire. Crăiasa Zăpezii e chiar una dintre poveștile mele preferate și abia aștept să citesc interpretarea pe care i-a dat-o Joan D. Vinge.
„Această minunată reinterpretare a basmului lui Hans Christian Andersen, Craiasa Zăpezii, a fost recompensat cu premiul Hugo şi este semnat de Joan D. Vinge, romanului, Cei 47 de ronini.
După 150 de ani de domnie, timpul Reginei Zăpezilor se apropie de sfârşit. În curand, poarta galactica ce leagă planeta Tiamat de alte lumi se va închide şi vremea Iernii se va termina odată cu venirea la putere a Verii. Dar nu este totul pierdut dacă planul lui Arianrhod, Regina Iernii cea coruptă şi veşnic tânără, se va împlini. De cealaltă parte a lumii, Moon, unul dintre oamenii Verii, este prinsă în mrejele urzelilor Reginei şi va trebui să lupte cu toate forţele pentru a împiedica un viitor sumbru.”
„Dacă vă plac romanele space opera, pline de mistere vechi de milenii, tehnologii fantastice și ticăloși irecuperabili, atunci sigur vă veți îndrăgosti de Regina Zăpezilor de Joan D. Vinge.“ (io9.com)
Misterul din Hanul Pungașilor, de Kate Milford (trad. Cătălin Georgescu)
Asta e o carte de care m-am îndrăgostit după copertă (superficial, știu, dar uneori nu te poți abține) și pe care o păstrez pentru prima ninsoare. Am și un ceai asortat care mi se pare că se potrivește perfect (roibos cu portocale, un ceai de care nu mă mai satur și care cred că va fi pentru mine laitmotivul acestei ierni). E un roman pentru copii în care sper să mă pot refugia într-o seară și în care să regăsesc magia de neînlocuit a unei povești bine spuse.
„E iarnă la Greenglass House și, de obicei, vechiul han al contrabandiștilor este liniștit în acest anotimp. Milo, copilul adoptiv al administratorilor hanului, plănuiește să-și petreacă vacanța relaxându-se. Dar în prima noapte înghețată a vacanței, pe neașteptate, a sunat clopoțelul de la recepție. Încă o dată. Și încă o dată. Curând, casa lui Milo se umple de oaspeți ciudați, secretoși, fiecare dintre ei având câte o poveste stranie care, într-un fel sau altul, se leagă de han. Pe măsură ce obiectele încep să dispară și spiritele să se încingă, Milo și Meddy, fiica bucătarului, trebuie să descifreze indicii și să descurce ițele unor mistere tot mai adânci pentru a afla adevărul despre Greenglass House și despre ei înșiși.”
Orașul pustiu, Miss Peregrine 2, de Ransom Riggs (trad. Gabriella Eftimie)
Mi-a plăcut mult primul volum din Miss Peregrine de Ransom Riggs și abia așteptam să apară și traducerea celui de-al doilea. Universul fantastic gotic creat de Riggs prin text și imagine mi se pare fascinant și aștept cu nerăbdare ecranizarea cărții în regia lui Tim Burton. Cred că va fi un adevărat regal. Ransom Riggs a creat un univers original și pitoresc pornind de la fotografii vechi găsite prin târgurile de vechituri. Fotografii șterse, parțial distruse sau deteriorate, ochii ce te privesc hipnotic din alte lumi și un autor ce dă frâu liber imaginației pentru a le pune la un loc și a reînvia toate aceste vieți-care-ar-fi-putut-să-fie. Evident, ar fi bine să citiți mai întâi primul volum al seriei. E suficient să intrați într-o librărie și să-l deschideți pentru că Miss Peregrine e genul de carte care ți se lipește de mâini.
„3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ. Ca un adevărat magician, Ransom Riggs se foloseşte şi de această dată de fotografii vechi, care completează şi pun în valoare fascinanta poveste a copiilor deosebiţi.”
Căței pierduți și oameni singuri, de Lucy Dillon (trad. Celia Ilieș)
Dacă Misterul din Hanul Pungașilor m-a atras prin copertă, Căței pierduți și oameni singuri mi-a atras atenția prin titlu. Eu iubesc animalele (atât cele pe care le am în casă, cât și cele cu care mă întâlnesc pe stradă), așa că nu puteam trece nepăsătoare pe lângă un astfel de titlu. Și, ca să fiu sinceră până la capăt, cartea mi-a fost recomandată cu mare căldură la târg chiar la standul Editurii Univers, ca o carte ușurică, dar emoționantă și frumoasă, numai bună să te cuibărești cu ea câteva ore. Unde mai pui că în prezentare mai și scrie: „cartea perfectă cu care să te cuibăreşti într‑o seară friguroasă” și deja are o recenzie pe Bookaholic semnată de Dana Jenaru.
„Căţei pierduţi şi oameni singuri este o poveste de dragoste în care şi oamenii şi câinii primesc o a doua şansă în viaţă. Rachel, o londoneză sofisticată, dar cu o viaţă neîmplinită, primeşte o moştenire bizară de la o mătuşă excentrică: o casă victoriană plină de secrete şi un adăpost pentru câini părăsiţi. În jurul casei şi al adăpostului gravitează o comunitate de oameni care au, poate, la fel de multă nevoie de ajutor ca şi căţeii. Mătuşa Dot ştia cum să le găsească tuturor perechea, oare se va descurca şi Rachel? Şi oare va găsi şi ea ceva ce nici nu ştia că îi lipseşte?
Lucy Dillon este o tânără scriitoare britanică. A lucrat în domeniul editorial, iubeşte, desigur, literatura şi câinii, are un basset pe nume Violet. A publicat cinci romane şi a fost răsplătită cu Premiul Romantic Novel of the Year în 2010 pentru Căţei pierduţi şi oameni singuri.”
„Ţi se lipeşte de suflet… cartea perfectă cu care să te cuibăreşti într‑o seară friguroasă” (News of the World)
„Amuzantă şi fermecătoare… o poveste fabuloasă pe care n‑o poţi lăsa din mână şi care va înmuia garantat şi inima cuiva care e convins că nu suportă câinii.” (Bookbag)
Vă doresc o iarnă în care să aveți parte de multe seri pline cu lecturi frumoase!
