Orice cititor s-a întrebat, cred, la un moment dat, cum au fost scrise cărțile pe care le citesc, care a fost modalitatea de lucru a unui sciitor sau altul, cât timp dintr-o zi a fost dedicat scrierii acelor cărți?. Ritualurile de scris, am văzut, sunt extrem de diferite de la autor la autor – pentru a avea inspirație, Charles Bukowski se culca cu cât mai multe femei frumoase și bea bere ca pe apă, în timp ce Haruki Murakami lucrează întotdeauna după un program foarte strict, cu trezire la ora 4 dimineața. Dar cum scriu femeile? Care sunt tabieturile lor legate de scris? Vedem mai jos fragmente-mărturii din interviuri date, de-a lungul timpului, de patru scriitoare pentru “Paris Review”.
Susan Sontag (1933–2004), scriitoare și eseistă de origine americană, numită de “The New York Review of Books” drept “unul dintre cei mai influenți critici ai generației ei”, mărturisea în 1995:
“Eu scriu cu carioca și unori cu creionul pe notebook-uri galbene sau albe, acest fetiș al scriitorilor americani. Îmi place ritmul lent pe care îl impune scrierea de mână. Apoi bat la mașina de scris și măzgălesc tot. Și iarăși bat, de fiecare dată făcând corecturi, atât de mână, cât și la mașină până în momentul în care nu văd cum aș putea face mai bine de atât. Așa procedam până acum cinci ani. De atunci există un computer în viața mea. După a doua sau a treia schiță, manuscrisul intră în computer, așa încât nu mai e nevoie să-l rescriu în întregime la mașină, în schimb continui să revizuiesc de mână bucăți din manuscrisul scos la imprimantă…
Scriu atunci când trebuie pentru că presiunea e constructivă iar eu am destulă încredere că ceva a copt destul în capul meu așa încât să fiu în stare să criu despre asta. Dar, când ceva este într-adevăr în curs desfășurare, nu îmi place să fac nimic altceva. Nu ies, mare parte din timp uit să mănânc, dorm foarte puțin. E un mod foarte nedisciplinat de a lucra și care nu mă ajută să fiu foarte prolifică. Dar mă interesează mult prea mult alte lucruri”.
Romanicera și jurnalista americană Joan Didion (n 1934-), într-un interviu din 1968:
“Am nevoie să fiu singură o oră înainte de cină, cu o băutură, pentru a revizui ceea ce am făcut peste zi. Nu pot face asta după-amiaza pentru că nu a trecut destul timp pentru a mă distanța de ceea ce am scris. Iar băutura mă ajută să mă detașez de acele pagini. Așa că petrec această oră scoțând, din ceea ce am scris, anumite lucruri și punând altele. Încep următoarea zi refăcând tot ceea ce am făcut cu o zi înainte, în urma acestor note de seară. Când lucrez nu-mi place să ies sau să am pe cineva la cină, pentru că atunci pierd această oră. Dacă nu am ora asta pentru mine și încep a doua zi cu doar câteva pagini proaste care nu duc nicăieri, sunt prost dispusă. Un alt lucru pe care simt nevoia să-l fac, atunci când sunt aproape de finalizarea unei cărți, este să dorm în aceeași încăpere cu ea…Cumva, cartea nu te lasă baltă atunci când dormi lângă ea…”.
Americanca Maya Angelou (n 1928-), poetă, eseistă și autoare de autobiografii, într-un interviu din 1990:
“Eu scriu dimineața iar apoi merg acasă la prânz ca să fac un duș pentru, că după cum știți, a scrie e o muncă foarte grea așa că se cere o dublă abluțiune (n.r. spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare). Apoi ies la cumpărături – sunt o bucătăreasă serioasă – și pretind că sunt normală. Fac pe sănătoasa la minte – “Bună dimineața! Bine, mulțumesc! Dar tu?” – și mă întorc acasă. Pregătesc cina pentru mine iar dacă am musafiri pun lumânări, muzică bună și tot ce mai trebuie. Apoi, după ce toate vasele au fost strânse, citesc ceea ce am scris în dimineața respectivă. Cel mai adesea, dacă am scris nouă pagini, s-ar putea să fiu în stare să salvez două pagini jumătate-trei. Acesta e momentul cel mai crud: când admiți că nu funcționează. …Atunci când reușesc să scriu 50 de pagini – 50 de pagini acceptabile – nu e deloc rău”.
Simone de Beauvoir (1908–1986), eseistă, scriitoare, figură reprezentativă a existențialismului și a feminismului în Franța, declara în 1965:
“Sunt mereu grăbită să plec, deși în general nu-mi place să-mi încep astfel ziua. Mai întâi servesc ceaiul apoi, pe la ora 10, mă apuc de lucru și lucrez până la unu. Apoi merg să-mi văd prietenii iar după aceea, pe la ora cinci, mă întorc la lucru și continui până la nouă. …În cazul în care munca merge bine, petrec un sfert sau o jumătate de oră citind ceea ce am scris cu o zi înainte, și fac câteva corecturi. Mă apuc să scriu apoi din punctul în care m-am oprit”.
Surse foto: yespassiveincome.com, ilpost.it, travel-studies.com, mendingthewall.com, newswise.com
