Nu-mi amintesc numele filmului, dar începea cam aşa: o tânără primeşte o nouă scrisoare de respingere de la o editură căreia îi trimisese manuscrisul. Cu ochii în lacrimi, se întoarce spre peretele din spatele ei şi lipeşte scrisoarea alături de zeci de alte foi care conţineau, cu mici diferenţe de formulare, acelaşi mesaj. “Nu-ţi vom publica manuscrisul”. Ştiu că un perete pe care să lipim astfel de foi pare un fel de zid al plângerii sau un instrument veritabil de tortură şi de demotivare. Dar e foarte posibil ca mulţi dintre cei mai cunoscuţi scriitori de azi să fi avut un perete asemănător sau, dacă nu, măcar un sertar doldora de scrisori prin care erau sfătuiţi, în mod elegant şi pentru a treizecea oară, să-şi îngroape manuscrisul sub o piatră sau să nu renunţe la jobul de zi (i s-a întâmplat lui J. K. Rowling).

Piaţa editorială funcţionează, în mare, similar în cele mai multe ţări. Cu diferenţa că, în unele, există un agent literar care trebuie să ducă în spate o parte din chinul de a trimite manuscrise şi de a intermedia, ulterior, scrisorile aducătoare de veşti triste. La final de zi însă, tot scriitorul e cel care trebuie să reziste. Să reziste. Să reziste.

Preţ de câte scrisori de respingere credeţi că aţi rezista voi? Ar fi cinci suficiente să vă taie tot elanul şi să vă facă să vă puneţi manuscrisul deoparte pentru următorii cinci ani? Sau zece? Ce aţi crede, după zece astfel de scrisori din partea editurilor, despre ceea ce aţi scris? Dar după treizeci? Şi ce aţi spune dacă aţi afla că cea mai recent premiată carte, vândută în milioane de exemplare în toată lumea, a fost respinsă de peste cincizeci de edituri? Dacă pare greu de crezut, aflaţi că e doar realitatea care uneori nu se mai vede de dincolo de coperţile unei cărţi. Dar ea există şi spune povestea unor oameni care au dat dovadă de o încredere uriaşă în munca lor. Şi bine au făcut.

Fiindcă n-am mai şti azi cine a fost Gertrude Stein dacă nu ar fi trimis poeme timp de 22 ani inainte ca primul, cel de mai jos, să fie în sfârşit publicat:
Gertrude Stein                                                                  Sursa.

Şi, deşi pare greu de crezut, Jurnalul lui Anne Frank a fost refuzat de 15 ori înainte de a fi publicat. Vândută azi în peste 25 milioane de exemplare, cartea a primit şi cea mai injustă critică înainte de a fi publicată: “Fata nu are, mi se pare, o viziune deosebită sau un fel de-a simţi care să ridice cartea dincolo de nivelul curiozitătii”. Renumele ulterior şi păstrarea sa în topul celor mai vândute şi citite cărţi din lume i-au făcut jurnalului dreptate.

Pe lista “ghinioniştilor” se află multe alte nume mari: James Joyce a primit 22 de răspunsuri negative pentru Oameni din Dublin.

Cunoaşteţi, sper, minunata poveste a lui Peter The Rabbit. Poate pe scriitoare ar trebui să o punem în fruntea listei fiindcă a fost nevoită să publice pe cont propriu fabuloasa carte care a făcut istorie. Fusese respinsă de nenumărate ori. După ce iniţial a publicat 250 exemplare, cartea s-a vândut până acum în aproximativ 45 milioane de copii.

Şi pentru că am spus la început că J. K. Rowling a fost sfătuită să nu renunţe la slujba de zi cu zi, ei bine, e adevărat. Faimoasa carte Harry Potter şi Piatra Filosofală a fost respinsă de 12 ori. Nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva editorii care au scris acele mesaje de respingere nu îşi regretă şi în somn decizia.

E. E. Cummings a preferat să adune într-un volum de poezie şi numele celor au refuzat să-l publice. No Thanks a devenit ulterior o colecţie cunoscută de poeme.

No Thank E. E. Cummings                                                                        Sursa.

Să trecem, în continuare, la unele dintre cele mai bine vândute cărţi, dar care au avut parte, iniţial, tot de scrisori de refuz. Cu diferenţa că cele de mai jos au fost refuzate de mult mai multe ori.

Sub motivul general că “antologiile nu se vând”, Chicken Soup, cartea scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen a ajuns la 125 milioane de copii. Fusese respinsă de 140 de ori.

Ani întregi a sperat C. S. Lewis că o să îi fie publicate Cronicile din Narnia. Tradusă deja în peste 47 de limbi, cartea s-a vândut în mai mult de 100 milioane de exemplare.

“Un coşmar fără sfârşit” a fost verdictul dat de unul dintre editori pentru Războiul lumilor al lui H. G. Wells. Trebuie să-i încadrăm şi pe aceşti editori în categoria celor care şi-au pierdut nopţile de somn pentru totdeauna.

De modă veche a fost considerată opera lui Herman Melville, Moby Dick. De modă veche şi foarte lungă. Evident, şi-a câştigat, între timp, nemurirea şi reeditarea continuă.

Există, evident, o lecţie importantă pe care trebuie să o extragem de aici. Ştiu că nu avem atât de multe edituri încât să fim respinşi, când trimitem un manuscris, de 100 de ori, dar insistaţi. Luaţi-i ca model pe autorii de mai sus, aveţi încredere în munca voastră şi, dacă vă ajută, construiţi un perete cu scrisori de refuz. Marcaţi, în funcţie de numărul lor, numele autorului care a fost publicat la acel moment. Şi zâmbiţi. Cine ştie câte scrisori de refuz vă mai aşteaptă!

Sursă imagine principală.

3 comentarii
  1. Pingback: Recomandările zilei - 23 august - Bookuria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *