Cu toţii avem amintiri mai mult sau mai puţin plăcute despre întîlniri cu oamenii în uniformă, dar cele mai frumoase poveşti despre poliţişti vin, cu siguranţă, de la scriitori. Momente comice sau de-a dreptul tragice, ieşiri ingenioase din situaţii critice sau autodenunţuri involuntare, pe toate le găsiţi în Scriitori la poliţie, o carte care reuneşte declaraţii pe proprie răspundere ale oamenilor de litere despre ciocnirile lor cu oamenii legii.

„Am auzit, de-a lungul timpului, multe poveşti născute din intersecţia scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii. Majoritatea cu haz. Toate cu tîlc. De ce n-ar sta o parte dintre ele într-o carte? De ce să nu aflăm noi cum relaţionează cele două categorii sociale cînd au contact una cu alta? Aşa că am invitat scriitori din generaţii diferite să dea cu subsemnatul despre întîlnirile lor cu poliţia. Sau cu miliţia. Şi au făcut-o. Nu ştiu dacă doamnele autoare şi domnii autori din această carte chiar au păţit ceea ce povestesc ori se joacă niţel cu imaginaţia. Domniile lor se jură că totul e întocmai cum scrie aici. Eu, unul, îi cred. Şi, oricum, atît timp cît există poliţie care să stabilească ce este şi ce nu este adevărat, nouă, celorlalţi, nu ne rămîne decît să stăm liniştiţi la locurile noastre. Şi să facem un lucru brav: să citim.” (Robert Şerban)

Din cuprins:

Lavinia Bălulescu • Lavinia Branişte • Ruxandra Cesereanu • Andrei Crăciun • Oxana Silviu Dachin • Péter Demény • Sorin Gherguţ • Ioan Groşan • Florin Iaru • Nora Iuga • Florin Lăzărescu • V. Leac • Ştefan Manasia • Viorel Marineasa • Ioan T. Morar • Bogdan Munteanu • Ioana Nicolaie • Veronica D. Niculescu • Radu Paraschivescu • Bogdan O. Popescu • Alexandru Potcoavă • Daniela Raţiu • Adrian G. Romila • Radu Sergiu Ruba • Doina Ruşti • Ana Maria Sandu • Simona Sora • Moni Stănilă • Robert Şerban • Pavel Şuşară • Simona Tache • Marcel Tolcea • un cristian • Mihail Vakulovski • Radu Vancu

„Scriitori la poliție” – fragment

Domeniu: Memorii, jurnale, corespondenţă
Editura Polirom
256 p.
Carte publicată şi în ediţie digitală

Miliţiile noastre

Florin Iaru

Am trăit câteva momente memorabile (şi penibile, de ce să n-o spun) în şirul de întâlniri cu Miliţia sau Poliţia. Spun prostii, nu m-am intersectat niciodată cu instituţia în sine, doar cu bravii ei reprezentanţi. Spre deosebire de cei mai mulţi păţiţi, nu cred că toţi poliţiştii sunt la fel. Dimpotrivă, la fel ca în lumea noastră (pentru că lumea lor e lumea cealaltă), aici poţi întâlni tot soiul de oameni. Şi buni, şi răi, şi proşti, şi absurzi, şi neterminaţi. Pentru mine, întâmplarea numărul unu e cea petrecută pe 21 decembrie 1989. Acolo am avut să-i văd cam pe toţi. E drept, pe cel care m-a pocnit la rinichi şi m-a îngenuncheat nu l-am văzut. L-am auzit. Stăteam cu faţa la perete, cu mâinile ridicate, iar lângă mine era un tinerel speriat, ca şi mine. Mai târziu aveam să-i aflu numele: Napoleon Helmis. Nici el, cred, nu mai visa să devină regizor. Apoi, doi tipi s-au oprit în spatele meu, discutând cu aprindere:

— Ăsta e.

— Eşti sigur?

— Ăsta e. Uite-i haina.

Nu ştiu să explic de ce, dar am simţit că era vorba de mine. Şi nu am apucat să mă-ntreb de ce, că a venit primul pumn. Spre ciuda mea, mi s-au muiat genunchii. A venit şi al doilea. Aşa că m-am pus cuminte în genunchi şi am zis cu un sfert de voce :

— Nu da, domnule…

— Bărbosule, mai faci gura mare?

Mă confundase, nemernicul, cu bărbosul de Călin Angelescu, care fusese îmbrăcat exact ca mine, cu o geacă de camuflaj, de la „Vânătorul şi pescarul sportiv”.

După vreo zece minute eram în faţa unui sublocotenent speriat, care ancheta cazul. Îmi curgeau mucii amestecaţi cu niţel sânge.

— Vai, domnule, cum arăţi, a zis el când am rămas singuri.

Mi-a dat o foaie de hârtie. Să zic ce şi de ce am făcut. Părea mai degrabă căzut pe gânduri. Cu puţină neşansă, ar fi fost alături de mine, printre arestaţi.

I-am explicat, cu ultimele rămăşiţe de prudenţă, că lui îi spun, da’ că de scris nu scriu. Mai bine mor. A căzut pe gânduri. Era de domeniul evidenţei. Am căzut la pace. El, pentru că avea nevoie de o hârtie semnată de mâna „criminalului”, eu, pentru că nu prea voiam să mor. Numele lui Ceauşescu era exclus din start. M-a sfătuit să scriu că nu găseam medicamente şi că mi-am pierdut minţile. Am scris.

Apoi a dispărut un minut. S-a întors, împreună cu o tipă de la Evidenţa Populaţiei, care mi-a vârât în buzunar o bucată de pâine.

— Nu se ştie niciodată, a zis femeia.

Cred că niciodată, în viaţa mea, nu am simţit mai multă recunoştinţă.

Când am coborât înapoi în curte, ţipa un miliţian în walkie-talkie :

— Mai trimiteţi oameni! Ăştia nu se împrăştie!

Despre Robert Șerban

Din arhiva personală a autorului

Din arhiva personală a autorului

Robert Şerban este scriitor şi jurnalist. Realizator şi moderator al emisiunii de televiziune „Piper pe limbă” (TVR Timişoara), redactor al revistei Orizont, editorialist al publicaţiei Banatul Azi. A publicat mai multe cărţi: Fireşte că exagerez (poezie, 1994, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România), Odyssex (poezie, 1996), Piper pe limbă (interviuri, 1999, Premiul Filialei Timişoara a USR), Pe urmele marelui fluviu (coautor, poezie, 2002), Timişoara în trei prieteni (coautor, poezie, 2003), A cincea roată (interviuri, 2004, Premiul Filialei Timişoara a USR), Barzaconii (proză, 2005), Cinema la mine-acasă (poezie, 2006, Premiul revistei Observator cultural şi Premiul Filialei Timişoara a USR), Athénée Palace Hotel (coautor, teatru, 2007), Ochiul cu streaşină (publicistică, 2007), O căruţă încărcată cu nimic (coautor, poezie, 2008), Moartea parafină (poezie, 2010, Premiul revistei Luceafărul de dimineaţă şi Premiul Filialei Timişoara a USR), Naraţiunea de a fi. Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă (2013), Gura păcătosului. Dialog cu Valeriu Armeanu (2014), Timişoara. [20] Artişti ai Generaţiei ’80 (critică de artă, 2015), Livius Ciocârlie. Mai degrabă îmi vine să rîd. Dialoguri de Robert Şerban (2015), Puţin sub linie (poezie, 2015, Premiul Radio România Cultural), Vorbesc în gînd, cu voce tare. Dialoguri cu un cristian (2016). Poemele i-au fost traduse în germană, sîrbă, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiş, maghiară, norvegiană, suedeză, arabă, ucraineană, macedoneană şi au apărut în antologii şi publicaţii din România şi din străinătate.

Un comentariu
  1. Pingback: Recomandările zilei - 6 octombrie 2016 - Bookuria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *