Tag: orhan pamuk

Primul Pamuk tradus în engleză: „Fortăreaţa albă”

Nu mă număr printre fanii înfocați ai lui Orhan Pamuk, dar recunosc că Muzeul Inocenței și Zăpada mi-au plăcut. Oricum, destul cât să mă determine să-i citesc şi prima carte tradusă în engleză, Fortăreaţa albă - publicată la noi inițial în 2007, apoi în 2012, în traducerea iscusită a Luminiței Munteanu. Din nefericire, pe mine acest roman de tinerețe al autorului turc distins cu Nobel a reuşit să mă adoarmă pe la jumătate. Deși plasat într-un, altfel, foarte bine recreat Istanbul de secol al XVII-lea, Fortăreaţa albă nu e deloc un roman istoric, aşa cum bănuiam, citind primele pagini (nu, nu prefaţa!). Poate, așa cum s-a mai spus, este o așa-zisă metaficţiune istoriografică, deși, cinstit vorbind, n-are prea multe din ingredientele-cheie ale acestui gen, așa cum a fost el teoretizat de Linda Hutcheon. E mai curând o parabolă despre identitate, cu o punte ficţională între lumea Vestului şi cea a Estului pe care păşesc, alternativ sau în sincron, doi eroi din tagma (hiperfolosită) a gemenilor. Despre dublu, oglindă, identitate (narativă, mai ales) şi conondrumul cu care-şi sparg capetele marii noştri prozatori, români și străini deopotrivă – realitate vs. ficţiune – e vorba în această carte. Citeşte tot articolul


Mândria de a iubi – „Muzeul inocenței”, de Orhan Pamuk

Muzeul inocenței e una dintre cele mai frumoase povești de iubire din literatură, pe rafturile din mintea mea așezându-se alături de cărți precum Laur al lui Evgheni Vodolazkin sau de Scrisorarul lui Mihail Șișkin, căci au în comun o anumită seninătate care străbate viziunea asupra iubirii. O iubire desăvărșită, care trece dincolo de timp, de nefericire și chiar de moarte. Măsura ei nu este cantitatea de fericire pe metru pătrat, ci felul în care transformă definitiv sufletul unei ființe umane, salvându-l de la rătăcire, de la dezechilibru, de la pierderea de sine. Citeşte tot articolul


10 cărți noi de pus în bagajul din vara aceasta

E întotdeauna greu să răspunzi la întrebarea: „Și ce carte îmi iau în vacanță?”. Mie mi-ar fi imposibil să răspund, în primul rând pentru că nu pot lua niciodată doar o carte. De obicei, iau mai multe decât pot citi (ca să am de rezervă) și, în general, și tableta (ca să stau liniștită că, dacă prin absurd, termin toate cărțile, am și plan de rezervă). Mai jos am făcut o listă cu 10 cărți noi numai bune de pus în bagajul din vara aceasta. Nu vă recomand, însă, să le luați pe toate, faceți o selecție și lăsați loc și de haine și cremă de protecție solară. Citeşte tot articolul

Unul dintre cele mai savuroase romane ale lui Orhan Pamuk: „O ciudăţenie a minţii mele”

Romanul O ciudăţenie a minţii mele, prima carte publicată de Orhan Pamuk după dobîndirea Premiului Nobel pentru Literatură (2006), este o epopee modernă, desfăşurată pe parcursul a mai bine de patru decenii (1969-2012), în centrul căreia se află unul dintre milioanele de „personaje secundare” ale Istanbulului: iaurgiul şi bragagiul Mevlut Karataş. Povestea adeseori înduioşătoare a contraeroului Mevlut Karataş, cu bucuriile, sensibilităţile, izbînzile şi, mai ales, eşecurile sale, este de fapt povestea „celuilalt Istanbul”, a vînzătorilor stradali, a cartierelor de barăci, a imigranţilor din Anatolia care ajung să schimbe, treptat, textura şi stilul de viaţă tradiţional al oraşului, pe valul ambiguu al pribegiilor moderne. Modernizarea oraşului, petrecută pe fundalul eternelor frămîntări politice, se asociază cu dispariţia unor îndeletniciri tradiţionale, cu modificarea dramatică a peisajului uman, cu nenumărate înfrîngeri personale, nevăzute şi neştiute, care marchează destinele „generaţiilor pierdute” ale Istanbulului contemporan. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: Rusia la Gaudeamus 2014, Cărtărescu în Austria, Ana Blandiana la ArCuB și multe altele

Toamna aceasta devine din ce în ce mai plină de evenimente, vești și noutăți editoriale faine. Dintre acestea, amintesc de turneul de promovare al lui Mircea Cărtărescu în Austria, de participările unor scriitori români cunoscuți și foarte cunoscuți - Vasile Ernu, Bujor Nedelcovici, Lucian Boia, Krista Szöcs, Florin Irimia, Cristian Teodorescu - la diferite festivaluri sau seri literare din diferite colțuri ale Europei, de revenirea Trialogurilor de la ArCuB - ediția a doua a toamnei, cu Ana Blandiana cap de afiș -, Rusia, țara invitată la ediția din noiembrie 2014 a Gaudeamus - cu un program extrem de interesant -, noi volume semnate de Gabriel Liiceanu, Orhan Pamuk, Florin Bican, Marc Levy, ș.a.m.d. Nu-mi rămâne decât să vă urez lectură plăcută, ca de obicei, căci aveți ce citi! Citeşte tot articolul

muzeul inocentei istanbul

Muzeul Inocenței – pe urmele lui Kemal și Fusun în Istanbul sau despre obiectele reale ale unei ficțiuni

Am văzut Istanbulul cu Muzeul Inocenței al lui Pamuk în geantă și-n minte. Mă uitam și eu, odată cu Kemal, după fantoma lui Fusun pe malurile Bosforului, mergeam pe străzi și nu m-ar fi mirat să dau nas în nas cu unul dintre prietenii lui, poate cu Zaim (cel mai simpatic!) și, cum treceam zilnic pe lângă Hilton, mi-o imaginam pe Sibel cum merge acolo să-și pregătească petrecerea de logodnă. Muzeul Inocenței e o carte atât de vie încât îți intră-n vene, suferi sincer alături de Kemal, trăiești lentoarea așteptării lui cu tot sufletul, te îndrăgostești, fetișizezi obiectele ce poartă o poveste și ajungi să trăiești și tu, la fel ca el, într-un vis. Iar faptul că Orhan Pamuk a făcut un Muzeu al Inocenței real, unde mergi să vezi povestea spusă-n obiecte, duce cartea asta într-o zonă ambiguă, la limita dintre realitate și ficțiune, când chiar intri în adevărul ei volatil. Citeşte tot articolul

”Windows on the World” sau ce văd scriitorii de la ferestrele lor

Pe Matteo Pericoli l-am descoperit acum câteva zile. Atunci v-am povestit despre una dintre ideile sale faine - operele literare ca machete. Astăzi însă, i-am găsit un alt proiect tare simpatic despre care trebuie să aflați și voi. Acesta se numește Windows on the World. Ce face ilustratorul? Primește fotografii (sau merge personal în orașele respective), iar apoi desenează imaginile de la ferestrele scriitorilor din toată lumea. Apoi publică ilustrația sa împreună cu o mică descriere a priveliștii de la fereastra lui / ei scrisă de autorul în cauză.  Citeşte tot articolul

Cu actele la control – pașapoartele a 8 scriitori

În copilărie m-au fascinat actele pe care se puneau ștampile și îmi aduc aminte că unul dintre motivele pentru care vroiam să cresc era chiar acesta: să fac și eu rost de o carte de identitate, de un pașaport ș.a. Inutil să vă spun că am găsit, la un moment dat, o ștampilă a unei firme și m-am apucat să ”validez” tot ce-mi trecea în cale (inclusiv pe mine). Iar amintirea primului pașaport este una dintre cele mai frumoase din viața mea de adolescent, tocmai datorită sentimentului de libertate pe care mi-l oferea. Cam aceasta ar fi legătura personală cu materialul de față și principalul motiv pentru care m-am gândit să caut pașapoarte ale scriitorilor. Citeşte tot articolul

O zi dedicată lui Orhan Pamuk

Orhan Pamuk chiar nu mai are nevoie de nicio prezentare - despre scrierile lui, noi v-am spus părerea noastră aici, aici și aici. Astăzi, totuși, vi-l aducem în atenția voastră pentru a-i spune ”La mulți ani”. Scriitorul turc este născut pe 7 iunie 1952, în Istanbul. Cum v-am obișnuit deja, de ziua scriitorilor, vedem niște clipuri interesante cu aceștia. Cum Pamuk este unul dintre scriitorii noștri preferați, nu se putea să facem o excepție în acest caz. Citeşte tot articolul

De la carte la Muzeul inocenței

Pentru că literatura nu este decât o altă formă de autocunoaștere și pentru că este mai legată de viațp decât pare la prima vedere, Orhan Pamuk a hotărât cu Muzeul inocenței să străbată drumul de la realitate la ficțiune și înapoi. Deși nu avea fondurile necesare în momentul în care a început să scrie Muzeul inocenței pentru a pune bazele muzeului care acum, după investirea sumei oferite de Academia Suedeză la câștigarea Premiului Nobel, există în Istanbul, Pamuk și-a construit, de la bun început, cartea ca pe un soi de catalog al muzeului. Citeşte tot articolul

Între două lumi cu Orhan Pamuk

Despre Orhan Pamuk se vorbește destul de mult pe scena literară, mai ales că a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2006. Fascinația pe care distincția Orient-Occident a exercitat-o asupra modului de a gândi românesc poate fi acum readusă în discuție prin intermediul acestui autor. Mai ales când este vorba despre o carte precum Fortăreața albă, apărută întâi la Cartea Românească și trecută apoi în portofoliul Poliromului. Volumul aduce în prim plan foarte multe dintre temele literare care i-au fascinat permanent pe autori: tema manuscrisului găsit, tema sclaviei, a distincției dintre Orient și Occident, a dublului, a spațiului care nu poate fi luat în stăpânire, a exoticului și nu numai. Ai uneori impresia că Pamuk s-a jucat deconstruind întreaga istorie literară pentru a face un nou puzzle postmodern. Citeşte tot articolul

Despre artă și taine: Mă numesc Roșu

Turcia, fiind plasată la granița dintre Orient și Occident, este o țară mai degrabă bizară, care a trecut de la opulența greu de imaginat azi a Imperiului Otoman la sărăcia care caracterizează ținutul acum. O țară musulmană care a luptat ani întregi pentru supunerea creștinilor. O țară în care, totuși, multe moschei sunt construite pe structura fostelor biserici creștine. Un amalgam de neamuri și de obiceiuri, o amestecătură pe care cu greu o putem înțelege. Îți vine greu să crezi că un autor venit din aceste locuri poate reuși să pătrundă în peisajul literar mondial și să câștige Premiul Nobel pentru Literatură. Orhan Pamuk a reușit însă. Desigur, cu ajutorul unui foarte iscusit agent literar, însă, chiar dacă faima lui este uneori supralicitată, există motive întemeiate pentru ca el să fie declarat unul dintre cei mai buni scriitori ai lumii. Citeşte tot articolul