shylock-este-numele-meu

În 2015, pentru a întâmpina cei 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, editura britanică Hogarth a lansat un proiect ce își propune revizitarea pieselor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care aduc în actualitate personaje și teme centrale din binecunoscutele piese: Jeanette Winterson – Poveste de iarnă, Howard Jacobson – Neguțătorul din Veneția, Anne Tyler – Îmblânzirea scorpiei, Margaret AtwoodFurtuna, Tracy ChevalierOthello, Edward St Aubyn – Regele Lear, Jo Nesbø – Macbeth, Gillian Flynn – Hamlet.

Inițiativa a fost deja preluată în 28 de țări, la Humanitas Fiction, în cadrul colecției Raftul Denisei, apărând anul acesta primele două traduceri: Jeanette Winterson – O paranteză în timp (traducere Vali Florescu) și Howard Jacobson – Shylock este numele meu (traducere Dana Crăciun).

În Shylock este numele meu, scriitorul englez Howard Jacobson (autor a 14 romane, a primit în 2010 Man Booker Prize), maestru în comedii negre cu personaje evreiești, reimaginează Neguțătorul din Veneția, piesa celebră pentru povestea evreului Shylock, cel care dorește drept dobândă o livră de carne din trupul lui Antonio, creștinul. Howard Jacobson aduce în actualitate tema evreității, transformându-l pe Shylock într-un englez al zilelor noastre ce își poartă povara identității într-o lume în care problematica urii și complexul persecuției capătă forme din ce în ce mai bizare.

În ciuda acestei teme sensibile, Howard Jacobson reușește o abordare plină de umor (sec, englezesc) și de ironie subtilă, incisivă. Unul dintre aspectele abordate este relația complicată dintre tații evrei și fetele acestora, Jacobson preluând din Shakespeare și motivul dublului. În roman apar doi bărbați, tați evrei, Shylock și Strulovitch. Romanul se deschide cu întâlnirea acestora într-un cimitir. Shylock stă de vorbă cu soția, căreia, deși îngropată de mult timp, îi povestește ce face peste zi și îi citește. După ce consideră că s-a plictisit de întrebările din Biblie, trece la literatura contemporană. Strulovitch, negustorul de artă, e venit la mormântul mamei sale.

Ambii sunt afectați de nesupunerea fiicelor. Jessica, fiica lui Shylock, cumpără cu inelul rămas de la mama sa o maimuță și pleacă în lume. Pentru tatăl ei, gestul incredibil echivalează cu o profanare totală a valorilor căpătate prin educația evreiască. Devine bântuit de întrebarea dacă nu cumva evreitatea este văzută ca un pustiu ce trebuie umplut cu maimuțe. De partea cealaltă, Beatrice, fiica lui Strulovitch, refuză și ea modelul evreiesc de viață și se lasă atrasă în viața mondenă. Ba mai mult, se îndrăgostește de un fotbalist care îl salută pe tatăl ei făcând semnul naziștilor. Fiicele rătăcitoare iscă în sufeltul taților chinuri teribile, pe fondul unor povești populate cu homosexuali, reality show-uri, dealeri de artă, vedete de televiziune, mașini puternice ori sexualitate precoce.

Multe dintre situații sunt caricaturale, puse în pagină cu multă subtilitate, iar tema evreității este abordată polemic, accentul punându-se pe granița subțire care desparte credința de fanatism, moralitatea de nevroză. Opozițiile sunt multiple: evreu credincios/evreu necredincios, evreu/creștini, evreu/ păgâni, evreu/musulmani. Romanul și-ar putea adânci semnificațiile citit împreună cu eseurile lui Amos Oz (evreu necredincios) din Cum să lecuiești un fanatic. El însuşi fanatic în copilărie (arunca cu pietre în englezi), Amos Oz realizează un portret lucid-mustrător, dar mai ales îngrijorător, al fanaticului a cărui prezenţa cameleonică ne pândeşte insinuant de după fiecare colţ: „sămânţa fanatismului zace întotdeauna în sentimentul superiorităţii categorice”; „toţi fanaticii sunt foarte atraşi de kitsch, îl gustă din plin. În cele mai multe cazuri, fanaticii nu ştiu să numere decât până la unu, doi e o cifră prea mare pentru ei”; „fanaticii sunt cât se poate de sentimentali: preferă să simtă, nu să gândească, şi sunt neobişnuit de interesaţi de propria moarte”; „conformismul şi uniformitatea, nevoia de a-şi avea locul în societate şi dorinţa de a-i face pe toţi ceilalţi să aibă acelaşi loc s-ar putea să fie cele mai răspândite – dacă nu chiar cele mai periculoase forme de fanatism”; „esenţa fanatismului este de a-i sili pe ceilalţi să se schimbe”; „Fanatismul începe acasă. Începe exact cu foarte răspândita dorinţă fierbinte de a face o rudă iubită să se schimbe, pentru binele ei. […] De foarte multe ori începe cu nevoia de a trăi prin intermediul altcuiva. De a renunţa la tot, ca să te dedici înfloririi depline a altcuiva sau bunăstării generaţiei următoare. Sacrificiul de sine implică de cele mai multe ori culpabilizarea oribilă a beneficiarului şi duce astfel la manipularea sau chiar controlarea lui”.

Evreitatea „inflamată”, neîncrederea cu accente de paranoia, capcanele asimilării, înverșunarea, impulsul răzbunării, antisemitismul, obsesia diferențierii și a separării, punerea „legii” sub semnul întrebării, circumcizia (simbol al înapoierii sau unul de responsabilitate umană, iluminare sau mutilare fizică și psihologică?!) sunt o parte dintre necunoscutele complicatei ecuații a evreității răsfrânte în romanul lui Howard Jacobson, Shylock este numele meu. Senzația de tragicomedie se creează și prin intermediul elementelor de intertextualitate, replici din Shakespeare strecurându-se în roman în contexte dintre cele mai bizare, iar excelenta traducere și notele asigurate de Dana Crăciun reprezintă un important atu al cărții.

Umorul brut al lui Jacobson relativizează, amortizează, dar și pune sub lupă lumea contemporană, accentuând niște realități complicate, prejudecăți, confuzia dintre victimă și călău.

Howard Jacobson – Shylock este numele meu, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare reimaginat, traducere din engleză și note de Dana Crăciun

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *