Nu se putea să treacă vara fără să facem și o listă de cărți pentru copii. În ultima vreme apar tot mai multe cărți pentru copii (și traduceri, și cărți scrise de autori români), iar poveștile sunt tot mai diverse și mai interesante. E atât de diversificată oferta încât acum nu se mai pune problema că nu ai ce cumpăra, ci ce să alegi mai întâi.

Am citit în ultima perioadă mai multe cărți pentru copii și, mai jos, am scris câteva cuvinte pentru fiecare dintre ele. Ca să fie mai ușor pentru părinți sau pentru cei care vor să ofere cărți cadou copiilor, am pus la fiecare și o vârstă recomandată.

Rostogol păzește pepenii, de Lavinia Braniște (il. Andrei Măceșanu), 6+

După Rostogol merge acasă, Lavinia Braniște continuă seria cărților pentru copii cu Rostogol păzește pepenii, volum în care regăsim câteva dintre personajele din primul volum, dar cunoaștem și câteva noi: vulpoiul Socott, bursucul Ulric (proful de franceză), Mototol, Nănămol și Staniol (trei purceluși leneși, frați cu Rostogol), Turnesol (cel mai stresat purceluș, frate cu Rostogol și fost elev al bursucului Ulric), bărzoiul Zdrell (cel care o însoțise pe barza Flavia atunci când îl adusese pe acesta la mama lui în primul volum), ciuful Otto (un fel de bufniță, agent secret de supraveghere peste Ciuliniș) și cățelul Bobus, păzitorul pepenilor.

Dialogurile și personajele sunt tare amuzante și dinamice, ironiile lor atingând de multe ori aspecte ale vieții contemporane care vor smulge zâmbete, mai ales celor mari (să nu-mi spuneți că și voi aveați impresia că literatura pentru copii e doar pentru copii). Iar ilustrațiile lui Andrei Măceșanu completează minunat povestea Laviniei Braniște. În caz că nu ați bifat-o, vă recomand și prima carte din serie, Rostogol merge acasă. Eu deja aștept cu nerăbdare aventura cu numărul 3.

Casa Heap, de Edvard Carey (trad. Mihaela Ghiță; il. Edvard Carey), 14+

Un fel de gotic pentru copii, o combinație între Familia Adams și un roman dickensian, Casa Heap este o poveste victoriană plină de umor (puțin cam negru, ce-i drept, dar savuros). Romanul este primul dintr-o trilogie (Trilogia Iremonger) și are și ilustrații realizate de autor. Clanul Iremongerilor este o adunătură pestriță și pitorească, o mare familie ce trăiește într-un conac aflat în mijlocul unei mări de… gunoaie.

Personajul principal, Clod, este un băiat sfrijit și aparent insignifiant pentru restul familiei sale (cum sunt mulți acum în romanele pentru copii), dar care are un dar neobișnuit și care-l bagă în tot felul de încurcături: poate auzi obiectele vorbind. Dincolo de aventurile prin care trece Clod, cartea este foarte interesantă prin galeria de personaje a familiei sale și prin imaginarul gotic absolut fabulos.

Regatul lui Kensuke, de Michael Morpurgo (trad. Mihaela Buruiană), 9+

Eu sunt iremediabil îndrăgostită de cărțile lui Michael Morpurgo și mi se pare unul dintre cei mai talentați povestitori contemporani. Morpurgo are un stil aparte de a te învălui într-o poveste și de a face ca trecutul să fie parte din prezent, un stil care te cucerește fără să-ți dai seama. „Făceam ce făceau oamenii în basme. Plecam în căutare de aventuri”, spune Michael, protagonistul din Regatul lui Kensuke și fix asta e ceea ce găsești în roman: aventură și o întoarcere la cele mai adânci rădăcini ale literaturii în general, la nevoia noastră de povești.

Un fel de Robinson modern, Michael, plecat într-o aventură pe mare cu părinții săi, este aruncat peste bord în timpul unei furtuni și ajunge pe o insulă pe care o crede pustie. Retras pe aceeași insulă cu zeci de ani în urmă, din dezamăgire, durere și dorința de a se retrage din lume, Kensuke ajunge să-l salveze pe Michael în mai multe rânduri, sfârșind prin a se împrieteni cu el, a-l învăța să supraviețuiască și, apoi, prin a-i spune povestea sa. O poveste despre supraviețuire, frumusețe, artă, natură, dar și durere, război, tristețe. Este o carte deosebit de frumoasă, de tristă și de optimistă în același timp.

O vară cu Isidor, de Veronica D. Niculescu (il. Radu Răileanu), 10+

Prima carte pentru copii a Veronicăi D. Niculescu, O vară cu Isidor este o poveste frumoasă, emoționantă și puțin tristă despre prietenie, libertate și curaj. Prietenia dintre o fetiță de 13 ani și un condor aproape bătrân este scrisă cu multă sensibilitate și cu multă iubire pentru păsări, pentru animale, pentru flori, pentru copii, pentru toate lucrurile mici și importante pe care foarte rar încercăm să le cunoaștem și să le apreciem pentru ceea ce sunt. Ca și numele științific al condorului – Vultur gryphus, o combinație între un animal real și unul imaginar –, și povestea Veronicăi pendulează între realitate și fabulos, cu ancore bine ancorate în Bucureștiul zilelor noastre, dar și în spațiul mai puțin îngrădit al fabulosului.

E o poveste despre cuști mici și vise mari, despre inocență și maturizare, o aventură lină și profundă în același timp, care te poartă pe aripile ei din București și Sinaia până departe, pe crestele încărcate de zăpadă ale Anzilor, locul de unde-și ia zborul condorul andin.

Au fost odată-n Munții D´Or
mama condor, tata condor.
Trăiau pe creasta crestelor,
zburau în spuma norilor,
mâncau doar mușchi de căprior,
sorbeau din roua zorilor.”

Vraja Dorințelor, de Chris Colfer (trad. Mihaela Doagă; il. Brandon Dorman), 9+

Scrisă de un tânăr actor și regizor de la Hollywood (atât de tânăr încât e imposibil să nu nască mici invidii pentru talentul său), Vraja Dorințelor este ivită direct din imaginarul industriei de film americane și din poveștile Fraților Grimm. Ideea de la care pornește seria este foarte simplă și ofertantă în același timp: le propune copiilor să privească basmele copilăriei într-o altă manieră și să le reinterpreteze. În plus, cartea este foarte amuzantă și se citește repede și cu plăcere.

Alex și Connor, protagoniștii cărții, sunt doi frați (Alex e fata, Connor e băiatul) care primesc în dar o carte magică pe care nu doar o citești, ci o și… trăiești. Atunci când e deschisă, cartea te lasă să intri efectiv în lumea basmelor unde te întâlnești cu toate personajele de poveste (de la Albă-ca-Zăpada, la Scufița Roșie, Rapunzel, Frumoasa Adormită, Jack, cel cu vrejul de fasole, Vânătorul și alte creaturi fabuloase, cum ar fi căpcăuni, troli, Haita Lupilor cei Răi, spiriduși, zâne etc.) și poți lua parte la tot felul de aventuri alături de ei. În încercarea de a găsi o soluție ca să ajungă înapoi în lumea reală, Alex și Connor străbat tot Tărâmul Poveștilor (iar cartea are o minunată hartă pe care este desenat întregul ținut) și au parte de cea mai frumoasă aventură în care și-ar dori orice copil să intre: devin personaje în lumea basmelor.

Marele Uriaș Prietenos, de Roald Dahl (trad. Alexandra Columban, il. Quentin Blake), 6+

Tradusă pentru prima oară în limba română ca Uriașul Bun și Prietenos, cartea lui Roald Dahl a fost prima care în copilărie nu m-a lăsat să dorm până nu am terminat-o. Pentru mine MUP a fost la început UPB și chiar și acum mi-e greu să-i spun altfel, iar povestea uriașului care refuza să mănânce oameni, preferând, în schimb, o scârboșenie de legumă botezată „castracurcuvete”, o recitesc mereu cu plăcere.

De la prietenia care se leagă între uriașul care colecționa vise pe care să le sufle în urechile copiilor adormiți și micuța Sophie, până la minunatele cuvinte pocite pe care le inventează MUP în dialogurile lor – cum ar fi: „savuminaticios”, „redundicol”, „clipofâsâit”, „catastrofos”, „sclifoclăbucel”, „zmeurabilos” –, cartea este o încântare de la un capăt la celălalt. Și, ca multe dintre cărțile lui Roald Dahl, și aceasta este ilustrată de Quentin Blake.

Copacul minciunilor, de Frances Hardinge (trad. Ioana Văcărescu), 12+

Tot un roman victorian gotic este și Copacul minciunilor de Frances Hardinge, o carte care a cunoscut un succes deosebit încă de la apariție, primind și un mare premiu – Costa Book Award (2015). Cu acțiunea plasată la finalul secolului XIX, într-o perioadă în care femeile erau încă considerate ființe cu o inteligență inferioară, iar bărbații purtau discuții interminabile pentru a afla dacă omul a fost creat de Dumnezeu sau, așa cum a zis un oarecare Darwin, a evoluat din maimuță, romanul o are ca protagonistă pe Faith Sunderly, fata unui pastor pasionat de științele naturii.

Romanul are o galerie de personaje foarte bine realizate, care mai de care mai pitorești și mai complexe, și este o lectură interesantă pentru copii, mai ales datorită faptului că este un foarte bun roman istoric și de atmosferă. Iar fundalul gotic și misterele ce înconjoară acest copac al minciunilor fac lectura cu atât mai antrenantă. Relicve, credință, fotografie, știință, moravuri victoriene, mister, crimă, suspans – e un roman cu de toate, potrivit pentru copii de peste 12 ani și adolescenți.

Petronela Piure-de-Mere care vrăjește și lipește, de Sabine Ständing (trad. Ștefania Dragomirescu; il. SaBine Büchner), 7+

Petronela Piure-de-Mere este o vrăjitoare de pom, mai exact, o vrăjitoare de măr, și chiar și mai exact o vrăjitoare de măr din sortimentul „Bujori de iarnă vărgați”. Trăiește, cum altfel?, într-un măr (adică chiar în fruct, nu doar în pomul măr), care crește în curtea unei mori părăsite. Este o vrăjitoare ocrotitoare a grădinii – adică are grijă să doftoricească toate plantele și animalele din grădina în care se află mărul ei. Prietenii săi cei mai buni sunt o rădașcă pe nume Lucius, ce are rol de sfătuitor și vehicul de transport, și omuleții de măr: Moț-de-Castravete, Colț-de-Sparanghel, Nap-de-Apă, Vestă-de-Morcovi și Gât-de-Fasole.

Viața ei tihnită din grădina părăsită unde locuia alături de prieteni este tulburată de sosirea unei familii cu doi copii care încep, evident, să-și bage nasul peste tot și să-i tulbure liniștea. Motiv pentru care Petronela se vede obligată să ia măsuri care o bagă, și pe ea, și pe copii, într-o grămadă de buclucuri. Mi s-a părut simpatică Petronela și tot universul construit în jurul ei, iar o anumită imagine mi-a plăcut în mod deosebit: „pentru Petronela nimic nu era mai încântător iarna decât să stea pe canapea, să citească o carte bună și să bea un păhărel din lichiorul de porumbe făcut chiar de ea”.

Ordinul iepurilor regali, de Simon și Santa Montefiore (trad. Luminița Gavrilă; il. Kate Hindley), 7+

Prima carte scrisă împreună de soții Montefiore (Simon, autor de cărți și romane istorice, iar Santa, autoare de cărți romantice) este o lectură ușurică și deloc pretențioasă. Drept să spun, pe Santa nu am citit-o, dar pe Simon Sebag Montefiore de multe ori și cu multă plăcere, și îndrăznesc să cred că în Ordinul iepurilor regali e scrisă mai mult de Santa decât de Simon. Însă e o carte de copii, iar copiii au nevoie și de lecturi nepretențioase, care să-i relaxeze, iar ideea ordinului regal al iepurilor care de sute de ani sunt păzitorii Coroanei Britanice e foarte frumoasă și atrăgătoare.

Cartea începe cu o imagine foarte frumoasă, care pe mine m-a cucerit instantaneu: „Într-o vizuină adâncă și întunecată de la marginea pădurii, Horatio, bătrânul iepuroi cenușiu, a auzit un foșnet de frunze și lipăit de lăbuțe. A pus cartea jos, a ciulit urechile și s-a îndreptat de spate în fotoliul său mare și jerpelit, unde stătea să se încălzească în fața focului”. E o poveste clasică, cu un erou care pleacă de acasă pentru a rezolva o situație de criză, doar că aventura mitică este combinată cu tot felul de detalii realiste contemporane legate de viața la Palatul Buckingham.

Hobbitul, de J.R.R. Tolkien (trad. Irina Horea și Ion Horea; il. Jemima Catlin), 9+

Ultima, dar nu cea de pe urmă, este o carte pentru copiii de toate vârstele, o carte cunoscută de mulți, dar, așa cum se întâmplă cu cărțile cunoscute de mulți, citită de puțini. Hobbitul, de J.R.R. Tolkien, este o poveste minunată care ar trebui citită independent de filmul care a făcut-o celebră.

„A fost odată un hobbit care locuia într-o gaură în pământ” este unul dintre cele mai frumoase începuturi de poveste, la auzul căruia mulți nostalgici zâmbesc involuntar. În limba română avem chiar două traduceri în care ne putem bucura de această poveste: una mai veche, mai clasică, cu un limbaj puțin mai învechit, dar plin de savoare, a Catincăi Ralea (cu versuri în traducerea lui Leon D. Levițchi), și una mai modernă, a Irinei Horea (cu versuri traduse de Ion Horea). Ambele sunt foarte frumoase, iar pentru copii există chiar și o versiune ilustrată (de Jemima Catlin). Imagini din universul ficțional al lui Tolkien fac parte acum din mentalitatea noastră colectivă, însă imaginile pălesc alături de geniul literar al lui Tolkien. Așadar, tuturor copiilor, mici și mari, care au crezut că e suficient să se uite la film, le recomand să-și facă timp, vara asta sau oricând, să-l citească pe Tolkien.

Cumpără cărțile (click pe titluri) din librăria online Cărturești!

2 comentarii
  1. AvatarAndrei Măceșanu

    Bună seara, sunt ilustratorul volumelor cu Rostogol, vă mulțumesc mult pentru apreciere! Am însă o precizare: ați greșit numele, corect este „Măceșanu”, nu „Măceșaru” 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *