Alina Purcaru

Alina Purcaru

Alina Purcaru

critic literar, redactor Observator Cultural, fost redactor Cotidianul, colaborator Dilema Veche, co-autor al romanului colectiv Rubik


Zece cărţi pentru vacanţa mare

Bagajul cu cărțile pentru vacanța e cel mai greu de făcut. Era să pierd trenul odată, tot holbîndu-mă, pierdută, în fața micului turn pe care aveam de gînd să-l bag în geamantan (geamantan, nu rucsac) și să plec cu el la mare, cu el și cu nimeni altcineva. Dacă e greu să-l fac pentru mine, să-l propun și altcuiva e, pe deasupra și rușinos, cumva. O fac totuși pentru că mă gîndesc că există măcar cîteva cărți care ar putea fi luate în vizor, ca alternativă la selecția fiecăruia, cărți care își merită și ele secunda lor de glorie, în care un cititor le recomandă unui alt cititor. O mai fac și pentru că mie îmi place să mă uit în bibliotecile altora, să le umblu prin rafturi, să trag cu ochiul la ce citesc, străini sau prieteni. Și îmi imaginez că nu sînt singura. Citeşte tot articolul

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism este un volum colectiv, coordonat de Dan Lungu și de Amelia Gheorghiță, care colectează texte despre consumul cultural din comunism. Dan Lungu anunță în prefața volumului că miza nu a fost una literară, ci de documentare a unor practici ce țin de o anumită perioadă. Cu puțin excepții (Andreea Răsuceanu, Luminița Corneanu, Dan Doboș sau Dumitru Ungureanu), volumul nu are contributori celebri. Ce i-a interesat pe cei care au conceput cartea a fost să strîngă mărturii ale oamenilor obișnuiți, care pot împărtăși experiențe culturale interesante sau semnificative pentru perioada comunistă. Citeşte tot articolul

Discuția secretă a devenit festival. La Arad

Nu știam nimic despre Arad, nu fusesem niciodată acolo. Era, pentru mine, unul dintre orașele care nu-mi stîrniseră prin nimic imaginația, de care nu atașasem nicio fantezie. Am întrezărit cîte ceva din el de curînd la Discuția secretă și îmi vine să scriu o carte, nu cîteva rînduri despre un oraș și niște scriitori care s-au adunat acolo.  Citeşte tot articolul


Cristiana Radu în camera Clarei, fetița Adinei Rosetti

Interviu cu ilustratoarea Cristiana Radu

Cristiana Radu este printre cele mai talentate ilustratoare carte din România. A lucrat cu Adina Rosetti, la ultima carte ilustrată, Domnișoara Poimîine și joaca de-a timpul, cu Grete Tartler (Gulii vertzi în țara pisicilor) sau cu Iulia Iordan (Călătorie printre ierburi și lumină). Are un blog plin de culoare și niște opinii despre cum influențează ilustrația cărților imaginația copiilor care or să vă dea de gândit! Citeşte tot articolul

Chemarea cucului, încă un bestseller de J. K Rowling

Chemarea cucului este romanul polițist pe care J. K Rowling l-a semnat sub pseudonim (Robert Galbraith) și care a făcut ceva vîlvă și la data publicării, și după, când identitatea scriitoarei a fost (vai!) dezvăluită. E un roman stufos (612 pagini pline de detalii!), deja bestseller, construit în jurul unui detectiv particular, Cormoran Strike, care investighează, în Londra, sinuciderea suspectă a unui foarte cunoscut fotomodel de culoare, Lula Landry. Citeşte tot articolul

Ultima oprire, Rusia.

Ultima oprire, Rusia este un roman subţirel, scris de o prozatoare din Rusia, tânără şi foarte apreciată, Natalia Kliuceariova. Este primul ei roman, înainte publicând poeme şi proză scurtă. Faptul că a scris proză scurtă se simte, pentru că fiecare capitol al cărţii are unitate în sine, ba chiar ai fi tentat să spui că miza mai mare ar fi pe independenţa fiecărui text-capitol, decât pe modul în care comunică între ele. Nu spun că nu se leagă, ci doar că nu intră în genul de relaţie foarte cursivă, foarte liniară cu care lucrează romanul, în versiunea lui mai aşezată. Citeşte tot articolul

Adina Rosetti: Chiar dacă piața de carte o să dispară, eu tot o sa le spun seara copiilor povești

Adina Rosetti, autoarea romanului Deadline, a scris o carte pentru copii, Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul (publicată la Editura Curtea Veche), o poveste inundată de imaginație și culori. Din ea scot capul fel de fel de personaje care le povestesc copiilor cum stă treaba cu timpul și curgerea lui. Cartea este feeric ilustrată de Cristiana Radu, care a inventat, în nuanțe hipnotice, un întreg regat în care domnesc Domnul Azi, bătrana Doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine sau spiridușul Vreodată. Adina Rosetti povestește cum a construit toată lumea asta și cum a făcut să traducă un concept abstract – timpul – într/o poveste cu foarte multe întâmplări. Citeşte tot articolul

Zece cărţi subţiri

Ne sperie, de multe ori dimensiunile cărţilor, chiar dacă chef de citit am avea. Încercând de multe ori astfel de emoţii, am făcut o selecţie cu zece titluri de proză foarte interesante şi, în acelaşi timp, foarte subţiri. Citeşte tot articolul

Testamentul Mariei de Colm Tóibín

Testamentul Mariei este cel mai recent roman al lui Colm Tóibín şi, foarte probabil şi cel mai subversiv. Cartea a fost pe lista de nominalizări la Booker Prize în 2013 şi a avut o primire  foarte bună. Există chiar şi un filmuleţ, pentru cei interesaţi de informaţii suplimentare, în care se face o pledoarie pentru ca acest roman, şi nu altul, să ia Bookerul atât de râvnit. Citeşte tot articolul

Martha Bibescu. Jurnal berlinez

Faptul că romanele Marthei Bibescu încep să fie traduse ori reeditate atrage atenţia şi asupra personajului care a fost această scriitoare cu descendenţă aristocrată. Singurul jurnal care se găseşte deocamdată pe piaţă, publicat în 2012 este, din cât am putut verifica,  Jurnalul Berlinez, apărut la Editura Vivaldi, în traducerea lui Dumitru Hîncu. Citeşte tot articolul

ionut chiva boddah speriat

Boddah speriat – Ionuț Chiva. Povestiri cu tandrețe bine temperată

Poate că nu ar trebui să încep cu asta, dar de fiecare dată când am deschis, la întâmplare, volumul de povestiri al lui Ionuț Chiva, Boddah speriat, sau volumul lui de poezii, Instituția moartă a poștei, pur și simplu nu am dat peste nimic care să-mi lase senzația de contrafăcut. Pot să fie poeme inegale, poate că o povestire e un pic sub altele, ca focalizare, dar am găsit întotdeauna o continuitate a tonului și senzația de firesc, de acum. Cititorule, I am not bullshiting you. Test: „_Vai, tu, ce vreme!“ Citeşte tot articolul