Laura Câlțea

Laura Câlțea

Blogger literar, absolventă de filologie și studii vizuale, doctor în filologie al Universității din București din anul 2012, autoare a volumului „A juca sau a fi jucat. Ingmar Bergman și șahul cu moartea” (Ed. Universității din București, 2014).


La pas prin târg: Bookfest 2015

Am ales să merg la Bookfest 2015 chiar în prima zi de târg ca să mă pot plimba liniștită printre cărți și pe la standuri, știind deja ce aglomerație va fi de vineri încolo. Ca de obicei, multe cărți noi, unele pe care le așteptam, altele pe care le-am văzut abia la standul editurii, reduceri (mai mici sau mai mari), câteva standuri foarte frumoase și, peste toate, senzația de familiaritate pe care o am de câțiva ani la târgurile de carte, că sunt, cumva, acasă. Citeşte tot articolul

Recomandări pentru Bookfest 2015: cărți și evenimente

După cum, probabil, bine știți, săptămâna asta, între 20-24 mai, se desfășoară la Romexpo ediția cu numărul 10 a Salonului Internațional de Carte Bookfest. În ultimele săptămâni, încet-încet, editurile au scos la iveală surprizele pe care le pregătesc pentru târg, iar lista de cărți s-a lungit în mod vizibil. Citeşte tot articolul

Cinci cărți pentru adolescenți mai profunde decât te-ai fi așteptat

Literatura Young-Adult este o sursă continuă de uimire pentru mine. Nu încetează să mă uimească problemele tinerilor din ziua de azi și maturitatea lor. E greu de spus, deocamdată, care sunt efectele acestei maturizări accelerate: începem, oare, să ne schimbăm și noi cu o viteză apropiată de cea a produselor tehnologice? E mai bine ca adolescenții să se confrunte din timp cu probleme majore precum depresia, moartea, boala, adaptarea, vina? O să-i facă asta să fie niște adulți mai responsabili și mai pregătiți pentru a înfrunta „greutățile vieții”? Sau o să-i facă mai blazați înainte de vreme? Citeşte tot articolul

Viața trăită și viața visată, despre „Frumoasele ruine”, de Jess Walter

Fără a exagera, s-ar putea spune că Frumoasele ruine de Jess Walter este un roman care te ajută să înțelegi într-un fel foarte practic de ce lumea a evoluat așa cum a făcut-o în ultimii 50 de ani. Pendulând între Europa și America, între Al Doilea Război Mondial și noua industrie media de la Hollywood, între vis (e vorba de visele pe care ni le facem, nu de cele care ne umplu nopțile) și prozaicitatea vieții cotidiene, mi se pare că ideea principală pe care o dezvoltă este faptul că deși viața noastră nu e niciodată viața visată, viața de poveste din filmele pe care le urmărim și cu care ne identificăm, ea trebuie prețuită tocmai din acest motiv: e a noastră. Propria noastră poveste ne aparține și asta e cea mai mare bogăție pe care o avem. Citeşte tot articolul

„Felii de lămâie”, de Anca Vieru

Foarte bine scrise, cu o scriitură închegată și îngrijită, fără a ajunge să pară pedantă, povestirile Ancăi Vieru din volumul Felii de lămâie sunt mici bijuterii șlefuite cu grijă și atenție. Într-un stil lejer care te face să intri ușor în povestire, dar să ieși greu, cartea efectiv te scoate din lume. Eu am luat-o după mine în tramvai și în metrou crezând că-mi va fi mai ușor să citesc proză scurtă cât sunt pe drumuri, însă trebuie să mărturisesc un fapt surprinzător, și anume că am avut dificultăți să mă racordez din nou la realitate după ce terminam o povestire. Inițial, am crezut că a fost o întâmplare, însă după câteva povestiri, am decis să pun cartea în geantă și am terminat-o acasă ca să fiu sigură că nu uit stația la care trebuia să cobor. Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta, a fost un sentiment straniu și pentru mine, însă cumva Anca Vieru a reușit ceea ce ar trebui să facă orice carte: să mă scoată din timpul profan al devenirii și să mă aducă într-un alt timp (e pretențios dacă spun sacru?), al revelației să-i zicem. Citeşte tot articolul

Cea mai bună dintre lumile posibile, despre „Sfâșierea cerului”, de Ursula K. Le Guin

„Ca să lași înțelegerea să se oprească

la ceea ce nu poate fi înțeles este o mare realizare.

Cei care nu pot s-o facă vor fi distruși în

sfâșierea cerului.”

(Chuang Tse: XXIII)

  Pornind de la obsesia oamenilor pentru controlarea și transformarea mediului înconjurător (fără a ține cont de dezvoltarea organică a acestuia) și de la unul dintre cele mai mari mistere ale lumii vii, creierul uman (mai ales a părții sale inconștiente, manifestate sub forma visului, cea pe care o stăpânim și o cunoaștem cel mai puțin), romanul Ursulei K. Le Guin aduce în discuție întrebări fundamentale privind condiția umană: Care este natura visului? Cum funcționează creierul uman? Poate fi îmbunătățită natura umană? Vom deveni oameni mai buni dacă vom putea fi programați să renunțăm la egoism, agresivitate, dorință de putere? Cât de multe îți este permis să faci în numele binelui? Citeşte tot articolul

„Diferit poate fi și foarte, foarte frumos”, despre „Mâini cuminți. Copilul meu autist”, de Ana Dragu

Am citit cu mare interes volumul Anei Dragu, Mâini cuminți. Copilul meu autist, atât datorită faptului că mă interesează subiectul, cât și pentru că m-a prins încă de la primele pagini. După o scurtă, dar foarte cuprinzătoare, introducere referitoare la ce este autismul, Ana Dragu prezintă felul în care i s-a schimbat viața din momentul în care a aflat că fiul său suferă de această boală (deși, de fapt, acum există studii care arată că nu este o boală, ci o altfel de adaptare specifică). Citeşte tot articolul

Cele mai frumoase cărți de dragoste

Un top al celor mai frumoase cărți despre iubire cred că ar întruchipa o culme a subiectivității în materie de lecturi. Mie nu mi-a fost ușor să aleg cele mai frumoase cărți despre iubire pe care le-am citit până acum și, de altfel, nici nu am reușit să fac un top. Le-am aranjat frumos pe coloane, le-am împărțit în Fiction și Non-Fiction și vi le împărtășesc și vouă. Citeşte tot articolul

13 cărți pentru vineri 13

Că tot s-a potrivit o zi de vineri 13 am zis că e nimerită o discuție despre cărți înfricoșătoare (thriller, horror, mystery sau, de ce nu?, distopii), însoțită de câteva recomandări. Nu știu alții cum sunt, dar eu fac parte dintre cei care, dacă văd un film de groază sau citesc o carte de Stephen King, aprind becurile din toată casa când se duc noaptea la toaletă. Asta e… îmi place să citesc, dar adevărul e că mor de frică dup-aia. Citeşte tot articolul