Câștigător: Roca Mihaela-Madalina
Cele patru titluri pe care le punem la bătaie, împreună cu editura Polirom, nu au nevoie de nici o prezentare. Sunt cărți importante, interesante, provocatoare, foarte diferite între ele. Cu această ocazie, ne bucurăm să aflăm că în colecția Top 10+ sunt deja peste 100 de titluri și, așa cum ne-am obișnuit, selecția e una foarte bună.
De la războaiele napoleoniene și problemele femeii într-un roman clasic, la lumea distopică atent urmărită de Big Brother, pentru ca apoi să intre în universul violent al lui Murakami și să se liniștească în final în încrengătura minunată de povești ale Medgidiei vechi, câștigătorul nostru clar are ce citi. Iată cele patru cărți pe care le puteți câștiga:
Femeia la 30 de ani de Honore de Balzac
Medgidia, orasul de apoi de Cristian Teodorescu (citește cronica)
Albastru nemarginit, aproape transparent de Ryu Murakami (citește cronica)
Ce trebuie să faceți pentru a câștiga pachetul de cărți? E simplu. Recomandați-ne o carte românească, preferabil recentă. Ce-ați citit și v-a plăcut? De ce? Cu ocazia asta, facem schimb de impresii. 🙂
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți (cu condiția să respecte tema concursului). Deadline: marți, 15 ianuarie. Vă rugăm să folosiți o adresă de mail validă și numele real. Succes!
Degete mici – Filip Florian. Fermecatoare cartea, fermacatoare personajele care o populeaza, fermecatoarea atmosfera conturata de autor! Prima mea intalnire cu Filip Florian, astept cu nerabdare sa-mi completez colectia cu celelalte carti ale sale (din cate vad din comentariile anterioare, foarte recomandate si ele).
Antologia “Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului”, coordonata de Oliviu Craznic. Voiam demult sa citesc un roman sau macar povestiri gotice scrise de autori romani. Mi-a placut ca povestirile nu intra toate in genul “gotic clasic”, unele, de exemplu, au si influente cyberpunk.
“Scurta si plictisitoarea viata a lui Kjus” a lui Silviu Gherman pentru ca aduna intr-un singur volum o serie de povestiri moderne-punk-fresh pe teme eterne ca dragostea si moartea, singuratatea, absurdul si evadarea din cotidian.
Am avut plăcerea să-l citesc şi să-l descopăr, prin intermediul romanului Toate bufniţele, pe Florian Filip, un fost jurnalist, care sictirit şi scârbit de toată tevatura din presa românească s-a descotorosit de scandaluri şi editoriale şi s-a focusat doar pe scris – şi bine a făcut!
Acest Florian Filip, al cărui ultim roman l-am citit, are un dar aparte de a îmblânzi şi de a aşterne cuvintele pe hârtie, cuvinte care sunt împovărate cu multă înţelepciune şi pricepere. Citind cartea din scoarţă în scoarţă am avut impresia că fragmente întregi din opera sa, erau, parcă, rupte din copilaria mea.
Două vieţi, a două persoane, Luci şi Emil, îşi au la un moment dat un punct de întâlnire. Fericita întrevedere reprezintă pentru cei doi atât salvarea şi confesarea.
Prin prisma relaţiei de prietenie, aparent bizară ba chiar controversată, Emil, fost inginer constructor, ajuns la pensie, îşi deschide viaţa în faţa tânărului Luci prin jurnalele scrise de-a lungul vieţii. Autorul presară aici nişte episoade tumultuoase şi exagerat de dramatice prin care, Emil, confesându-le, nu face altceva decât să-şi îmbălsămeze trecutul. Reversul medaliei vine din partea lui Luci, care, convieţuind prin preajma sexagenarului, reuşeşte să se autocunoască şi să se pregătească pentru viaţa ce o are înainte.
Sunt extrem de încântat pentru simplul fapt că un autor român (cei drept că nu am avut o părere prea bună despre autorii români contemporani) a reuşit să scrie o carte atât de lipicioasă, directă şi sinceră.
Cell Serghi- Panza de paianjez. Am citit-o in trecut si recitit-o de curand cu aceeasi placere. Suferinta, taria de caracter si optimismul Dianei m-am impresionat peste masura.
Casa somnului – Jonathan Coe
xistă un tip special de cărţi. În general, e câte una în viaţă de acest fel. Una pe care nu o poţi lăsa din mână, pe care o citeşti fără să mănânci, fără să bei, fără să dormi, 3 zile la rând. O carte pe care ai fi vrut să le scrii tu. Sunt cărţi care n-au fost niciodată bestsellere, deşi au esenţa unor biblioteci întregi.
Jonathan Coe a scris o astfel de carte. Nu aş fi citit-o niciodată, dacă nu era o recomandare puternică. Nimic nu e atractiv la ea: nici coperta, nici recenziile, nici mărturiile „de pe spate”. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor amănunte, am decis să investesc orbeşte în cartea asta.
Îmi este greu să vorbesc despre carte fără să încerc s-o „vând”, fără să-i conturez povestea şi totuşi, tot ce pot spune e că, dacă nu-l aflam pe Coe în chip de autor, atunci cu siguranţă i-aş fi dat creditele unui regizor. Are un scris-pictură, pe care ţi-e imposibil să nu ţi-l imaginezi. Sapă în emoţiile personajelor, atât de adânc încât ai impresia unei disecţii pe viu a trăirilor umane. Unealta lui specială e simţul umorului şi modul în care reuşeşte să creeze comicul de situaţie sau comicul de limbaj. Coe devine aici un magician: jumătate autor, un sfert om şi un sfert furnizor de glume bune.
Fotografie de grup cu scriitoare uitate de Bianca Burta – Cernat este o radiografie a prozei feminine interbelice. Studiul este unul necesar pentru literatura romana, care a cam ignorat categoria aceasta de scriitoare. Mai mult sau mai putin talentate, mai mult sau mai putin cunoscute, ele au fost prezente activ in viata culturala romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale. A nu se intelege ca acorda unora dintre ele merite mai mari decat ar fi cazul, autoarea urmareste activitatea scriitoarelor nu numai la nivel istoric, factual, ci si critic. M-a fermecat de la primele capitole – mentinoneaza si micile dezacorduri si “aliante” literare, adauga si anecdotele savuroase ale epocii. Si vorbeste si despre cateva din scriitoarele mele preferate – Cella Serghi si Anisoara Odeanu, asa ca mi-e si mai draga cartea 🙂
Am terminat de citit 4 femei, 4 povești , de Aurora Liiceanu, o carte impresionanta prin originalitatea abordarii si intensitate.
O carte care prezinta 4 femei importante ale istoriei, 4 personalitati diferite in cautare de bani, de iubire, de aventura, de faima. O carte care naste intrebari legate de valorile acceptate si de complexitatea femeii.
“Matei Brunul” a lui Lucian Dan Teodorovici mi s-a parut o carte foarte interesanta.
Ultima carte romaneasca pe care am pus mana este Cartea Regala de Bucate a Principesei Margareta,care nu este doar o simpla carte cu retete,gasesti cate 2-3 pentru fiecare persoana care a contribuit,retete din diferite colturi ale lumii si prin intermediul acestei carti am avut ocazia sa mai cunosc cateva lucruri despre principi,principese,regi si regine.