Câștigător: Roca Mihaela-Madalina
Cele patru titluri pe care le punem la bătaie, împreună cu editura Polirom, nu au nevoie de nici o prezentare. Sunt cărți importante, interesante, provocatoare, foarte diferite între ele. Cu această ocazie, ne bucurăm să aflăm că în colecția Top 10+ sunt deja peste 100 de titluri și, așa cum ne-am obișnuit, selecția e una foarte bună.
De la războaiele napoleoniene și problemele femeii într-un roman clasic, la lumea distopică atent urmărită de Big Brother, pentru ca apoi să intre în universul violent al lui Murakami și să se liniștească în final în încrengătura minunată de povești ale Medgidiei vechi, câștigătorul nostru clar are ce citi. Iată cele patru cărți pe care le puteți câștiga:
Femeia la 30 de ani de Honore de Balzac
Medgidia, orasul de apoi de Cristian Teodorescu (citește cronica)
Albastru nemarginit, aproape transparent de Ryu Murakami (citește cronica)
Ce trebuie să faceți pentru a câștiga pachetul de cărți? E simplu. Recomandați-ne o carte românească, preferabil recentă. Ce-ați citit și v-a plăcut? De ce? Cu ocazia asta, facem schimb de impresii. 🙂
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți (cu condiția să respecte tema concursului). Deadline: marți, 15 ianuarie. Vă rugăm să folosiți o adresă de mail validă și numele real. Succes!
Caminante de Octavian Paler, un ghid de calatorie inedit , o punte intre civilizatii.
Mie chiar mi-a placut sa citesc cartea lui Ovidiu Caznic- …si la sfarsit a mai ramas cosmarul.
Pe langa povestea care mi-a dat cosmaruri (vampiri, intrigi, drama, mister) deoarece eu asa patesc, intru direct in poveste cand citesc, autorul a scris peste 50 de pagini de fapte, de lucruri reale despre vampiri petrecute in diferite zone ale tarii insa nu numai, documente ce le-a studiat pentru a-si creiona cat mai in detaliu cartea.
Ultima carte citita, ieri (7 ianuarie 2013) am terminat-o, se intituleaza Provizorat, scrisa de Gabriela Adamesteanu. M-a impresionat, m-a tinut in suspans, mai ales ca e scrisa de o o romanca, in stil specific contemporan, fara linie de dialog in unele secvente, cu multiple perspective narative, cu naratori omniscienti si uneori jucausi, cu randuri de descriere subiectiva, cu alternanta trecut-prezent, multiple prolepse, dar si analepse. A fost o adevarata peripetie lectura acestei carti, de-a lungul a doua saptamani in care s-au strecurat aniversarea intrarii intr-un nou an, vizionarea concertului de Anul Nou de la Viena, celebrarea a doi sfinti Vasile si Ioan si Boboteaza. Printre toate astea, pagini, pagini si iar pagini care mi-au oferit relaxare, stimulent intelectual, atentie si, de ce nu?!, placere. Am descoperit un autor mai putin cunoscut in cercul meu de prieteni, un autor pe care mi-as dori sa-l citesc cu toate scrierile sale. Iar aceasta carte e aparuta la Polirom, editura care sta atat de bine la inceput de Copou, acolo unde, uneori, arar acum de cand salariile sunt mici, intru pentru a cumpara carti. O editura care ar merita sa-si promoveze cartile intr-o librarie spendida, unde sa fie loc de ceai, de muzica si de-o carte pe masura.
“Vietile paralele” de Florina Ilis este o carte pe care tocmai am terminat-o de citit si pe care as reciti-o cu mare drag. Un roman-document foarte interesant, o lectura placuta ce ne dezvaluie diferite asecte din viata, boala si moartea Poetului national, Mihai Eminescu. O carte care te pune pe ganduri si pe care o recomand atat iubitorilor de lectura, cat si pasionatilor de istorie.
Ultima carte citita, ieri (7 ianuarie 2013) am terminat-o, se intituleaza Provizorat, scrisa de Gabriela Adamesteanu. M-a impresionat, m-a tinut in suspans, mai ales ca e scrisa de o romanca, in stil specific contemporan, fara linie de dialog in unele secvente, cu multiple perspective narative, cu naratori uneori jucausi, cu o Lety al carei jurnal e doar secvential, cu un Sorin care pare a fi uneori personaj principal caci istoria familiei sale ocupa un intreg capitol de carte, cu o redactie care rateaza scierea Tratatului, ratare ce aduce cu ea scindarea, ruperea cuplului ce-si ascunde amorul intr-un apartament la margine de Bucuresti, cu randuri de descriere subiectiva, cu alternanta trecut-prezent, multiple prolepse, dar si analepse. A fost o adevarata peripetie lectura acestei carti, de-a lungul a doua saptamani in care s-au strecurat aniversarea intrarii intr-un nou an, vizionarea concertului de Anul Nou de la Viena, celebrarea a doi sfinti Vasile si Ioan si Boboteaza. Printre toate acestea, pagini, pagini si iar pagini care mi-au oferit relaxare, stimulent intelectual, atentie si, de ce nu?!, placere. Am descoperit un autor mai putin cunoscut in cercul meu de prieteni, un autor pe care mi-as dori sa-l citesc cu toate scrierile sale. Iar aceasta carte e aparuta la Polirom, editura care sta atat de bine la urcus de Copou, acolo unde, uneori, arar acum de cand salariile sunt mici, intru pentru a cumpara carti. O editura care ar merita sa-si promoveze cartile intr-o librarie spendida, unde sa fie loc de ceai, de muzica si de-o carte pe masura.
Am inceput anul cu cateva carti din literatura romana. V-as recomanda sal (re)descoperiti pe Mircea Ivanescu. Am citit interviul facut de Liiceanu si apoi mica antologie de la Humanitas: amstile lui MI respectiv Cele mai frumoase poezii. O personalitate foarte interesanta M.I., cu o biografie (si opera) care merita cunoscuta.
Am citit al doilea volum de poezii publicate de M Dinescu (elegii de cand eram mai tanar): nu pot sa spun decat ca Dinescu e un poet genial. Sau era.
Am citit si Zana Zorilor pe care o recomand in special datorita frumoaselor ilustratii ale Madalinei Andronic.
🙂
“Chira Chiralina” de Panait Istrati. Prezinta foarte bine exotismul mozaicat prezent in Romania de pe Dunare, amestecul de oameni si de natii, de obiceiuri si mentalitati.
Am recitit zilele trecute “Calea Victoriei” a lui Camil Petrescu,a fost placut sa intru in atmosfera Bucurestiului interbelic,chiar daca finalul cartii este unul trist.De fapt,imi plac toti scriitorii romani ai acelei perioade.Cartile mele de suflet raman “Jurnalul unei fiinte greu de multumit” – Jeni Acterian si mai recentul ” Jurnal” al doamnei Oana Pellea.
Laura Dan, Începe să doară puţin… este cel mai recent volum de poezie citit. Poezia Laurei Dan parcurge drumul coborârii în sine, în abisurile fiinţei. Este căutarea identităţii şi acceptarea acesteia.
Întreg volumul creionează un spectacol al sufletului, dar şi conştiinţa trează, luciditatea, acuitatea rănilor ,,calde”, rostogoliri de sensuri în decoruri suprarealiste, dintre care, spre exemplu, atenţia se opreşte aici: ,, tata mă priveşte/dintr-un tricou vechi/se ridică deasupra curţii/numai mama crede că el stă prins/cu cleştişori coloraţi/de sârmă.” Prin formulări ce îţi taie respiraţia, poezia Laurei Dan este oglinda unei răni deschise ,,pentru ei sunt un morman de cheaguri şi asta mă face/să scriu. şi scriu până când ochii mei se fac roşii ca şi când ar fi plini de sânge”.
Deşi solicitantă ca şi tematică, poezia este clară. Citind, ai timp să respiri, să-ţi pui întrebări, să te cauţi şi poate să te identifici cu fiinţa de dincolo de cuvinte. În fond, volumul cred că despre asta vorbeşte: despre încercările fiecăruia de a se defini prin raportarea la trăirile şi la persoanele (mai mult sau mai puţin prezente!), care la un moment dat, ne trasează limitele sau ne des-limitează.
Vă recomand volumul cu entuziasmul unui pasiont de lectura!
Soni ramane cartea lui 2012, scrisa de un roman, pentru ca editia a 3a e mult mai buna decat celelalte si pentru ca subiectul nu te poate lasa indiferent. Recomand si cartea lui Dan Lungu “Cum sa uiti o femeie” pentru ca mi-a redat speranta in literatura romana actuala 🙂