De azi până vineri, avem pentru voi zilnic câte un pachet format din patru cărți oferite de Casa de Pariuri Literare, o editură mică și îndrăzneață, care mizează pe tinerii scriitori români. Și, pentru că vrem ca autorii români să fie cunoscuți de cât mai multă lume, punem la bătaie patru titluri.
Cum funcționează?
De azi până vineri, în fiecare dimineață punem câte o întrebare. Aveți timp până a doua zi să răspundeți la ea. A doua zi tragem la sorți dintre cei care au răspuns, alegem câștigătorul și punem o nouă întrebare, pentru ziua respectivă. Nu poți răspunde la întrebările trecute și, pentru tragerea la sorți, se iau în considerare doar cei care au răspuns la întrebearea din ziua în curs.
Trebuie să te semnezi cu numele real și să folosești o adresă de mail corectă, pe care să o verifici (spunem asta din experiență). Dacă nu ai câștigat într-o zi, poți participa în zilele următoare. O persoană nu poate câștiga de mai multe ori.
Întrebarea de luni: Care este ultima carte scrisă de un autor român pe care ai citit-o și cum ți s-a părut? Câștigătoare: Alina Mihai
Întrebarea de marți: Care este personajul din literatura română de care îți place cel mai mult? Câștigătoare: Simona Predulescu
Întrebarea de miercuri: Cu ce autor român contemporan ți-ar plăcea să ieși la o cafea și ce l-ai întreba? Câștigătoare: Ioana Popa
Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce? Câștigătoare: Mihaela Alina Stuiber
Întrebarea de vineri: Dacă ai scrie o carte, ce autor român contemporan ai vrea să îți scrie o recomandare/prezentare pe coperta a patra și de ce? Câștigătoare: Kazimir Oniga
Care sunt cărțile?
Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului. (de aici)
Mi-ar plăcea să ies la o cafea cu Dan Lungu şi să-l întreb cum şi-ar imagina o Românie în care perioada comunistă nu ar fi existat.
Mi-as dori sa ies la o cafea cu Andrei Plesu. L-as ruga sa imi dea o lista de lectura.
Cu Mircea Cartarescu, e clar. Cred ca l-as intreba “Te simti cumva captiv in limba noastra, de-i mai zice si română?”
As iesi la un ceai cu doi oameni de cultura care nu sunt neaparat recunoscuti pentru scrierile lor, dar atunci cand scriu ceva, o fac senzational. Asadar fie Horatiu Malaele, fie Radu Beligan, desi as prefera mai mult cu cel din urma, pentru ca mi-e tare drag. Cred ca are toate calitatile necesare ale unui bunic ideal, asadar nu l-as intreba nimic propriu-zis, ci doar l-as asculta depanandu-si amintirile.
Iar pe Horatiu l-as intreba despre copilaria lui, despre care povesteste asa de frumos in volumul sau, Rataciri.
Eu as iesi la o cafea cu doamna Ioana Parvulescu si as intreba-o o multime de lucruri despre cum era viata in Romania in perioada interbelica.
L-as invita la un shvart pe Dan C. Mihailescu si l-as intreba cum sa il “invit” pe I.L. Caragiale in sufletul si mintea adolescentilor de azi. L-as provoca sa discutam despre cârligele linvgvistice si/sau culturale pe care le-as putea folosi pentru ai ajuta pe copii sa il inteleaga pe Caragiale si sa nu il priveasca doar ca o lectura obligatorie pentru examen.
As iesi la o cafea cu d-na Aurora Liiceanu, un observator fin al sufletului. As intreba -o pe cand urmatoarea carte in primul rand.
As iesi la o cafea cu Dan Lungu, si l-as ruga sa depene amintiri din perioada comunista si sa-mi descrie cum au ajuns ele integrate in cartile sale.
Miercuri: Mi-ar placea sa ies la o cafea cu autoarea romanului “Sange satanic”, Cristina Nemerovski. Am citit romanul avand initial o atitudine sceptica, datorita review-urilor foarte subiective, insa m-am indragostit de literatura ei si nu m-am putut dezlipi de carte pana nu am terminat-o. Este un foarte bun studiu psihologic si social, iar Cristina este singura autoare care a analizat profund o subcultura putin bagata in seama in ziua de astazi, si anume subcultura celor care asculta metal. Mi-ar placea sa o intreb despre adolescenta ei si oamenii care i-au influentat viata. De asemenea, mi-ar placea sa vorbim despre muzica, pentru ca este evident ca fictiunea ei este profund influentata de o muzica pe care ea o asculta, si cu care eu sunt familiara. Ma regasesc foarte mult in modul ei de a scrie, dat fiind faptul ca am avut si eu tangenta cu scrisul, iar incercarea mea de literatura era la fel de mult influentata de muzica pe care o ascultam. Sunt foarte putini autori care au reusit sa ofere fictiunii o stare pe care in general numai muzica o poate transmite, iar eu consider asta o arta. Cristina este o autoare foarte tanara, ce nu a apucat insa sa prinda radacini in literatura romana si sunt de parere ca are nevoie de mai multa recunoastere, pentru ca sunt sigura ca are multe lucuri de spus. De aceea, as bea o cafea cu ea, in speranta sa aflu mai multe despre cum literatura poate avea legatura cu muzica
Miercuri…daca trebuie sa aleg un autor contemporan cu care as avea posibilitatea sa beau o cafea acela ar fi fara nicio urma de regret Emil Brumaru..cu prilejul asta l-as ruga sa-mi explice modul in care a putut sa atraga fondurile pentru a-si dechide rezervatia de ingeri.