Să ies şi să mă joc în zăpadă când afară ninge a rămas pentru mine unul din lucrurile care îmi provoacă o mare şi sinceră bucurie. Totul a început în copilărie, evident, dar continuă şi azi, când sunt ditamai omul. Probabil că în ochii mei, ritualul pe care îl urmez are un farmec aparte şi datorită faptului că se petrece în curtea casei în care am copilărit. De fiecare dată când ninge şi un strat consistent de zăpadă s-a aşezat, merg acolo, la mama şi la bunica şi le fac un om frumos de zăpadă, cu ochi verzi de nasturi, arunc cu bulgări aiurea, alerg, cânt, dansez sub fulgii de nea. Treaba asta mă face să mă simt atât de liberă şi fericită, încât nu-mi pasă de nimeni şi nimic, nici măcar de vecinii care se uită strâmb, crezând că am luat-o razna şi că un astfel de comportament nu e potrivit pentru un om în toată firea.
Şi ca să înţelegeţi mai bine cum stau lucrurile, bucuria mea seamănă cu cea a băieţelului din cartea Snow, apărută în 1998 şi al cărei autor este Uri Shulevitz. Citeşte tot articolul
Am admirat întotdeauna ingeniozitatea şi ideile faine pe care proprietarii micilor librării independente le folosesc pentru a reuşi să-şi menţină afacerea şi a oferi cititorilor surprize plăcute, într-un loc cu atmosferă aparte. Amenajarea într-un stil anume, colecţiile interesante de cărţi, obiectele strecurate printre rafturi, ceaiul oferit clienţilor sunt câteva dintre lucrurile frumoase aduse la suprafaţă de preocuparea pentru detalii şi dorinţa de a capta interesul pasionaţilor de lectură prin oferirea unei experienţe agreabile. Citeşte tot articolul
Când vine vorba despre orele de muzică din timpul şcolii, îmi amintesc cu plăcere doar de cele din clasele primare, în timpul cărora am cântat (după ureche, desigur) la trianglu, maracasuri şi talgere, de departe preferatele mele. În şcoala generală lucrurile au devenit de-a dreptul plictisitoare, cu cântece patriotice în timpul cărora dădeam din mâini (ţineam măsura, chipurile), cu prezenţa obligatorie la cor - unde am fost când vocea întâi, când a doua, deşi eu nu aveam nici un strop de talent - şi cu câteva vorbe despre unii compozitori.
Ce m-a făcut să-mi amintesc de aceste lucruri? O cărticică frumos ilustrată şi însoţită de un CD, care a apărut în Spania, în 2010 şi care, sunt convinsă, ar putea face orele de muzică mult mai atractive. Se numeşte La Traviata şi, evident, e vorba despre celebra operă a lui Giuseppe Verdi. Citeşte tot articolul
Din categoria accesoriilor literare aparte, iată azi nişte semne de carte cu greutate. Şi când spun asta nu mă gândesc la gramajul lor, ci la conţinut, căci pe suprafaţa lor se află textul integral al unor piese ale marelui William Shakespeare. Ei bine, deşi pare greu de crezut, pe cei câţiva centrimetri pătraţi ai celor trei semne de carte au putut fi printate opere celebre precum Hamlet, A Midsummer’s Night Dream şi Romeo and Juliet. Citeşte tot articolul
Poate vă mai amintiți că în luna octombrie vă propuneam să ne aruncăm un ochi pe două selecții de fotografii cu celebrități în compania cărților - atunci era vorba despre scriitori și despre actori și actrițe. Astăzi vă invit să-i vedeți ”în acțiune” pe muzicieni - am mai vorbit noi despre lecturile lui Sting, ale lui David Bowie și Nick Cave. Citeşte tot articolul
Atracţia mea faţă de cărţile pentru copii are mare legătură, aşa cum am mai spus-o, cu ilustraţiile deosebit de frumoase care îşi găsesc atât de bine locul în poveste şi-i conferă mai multă savoare şi strălucire. Dar nu acesta este singurul motiv, există şi plăcerea de a descoperi poveşti tare simpatice, personaje delicioase şi aventuri pe măsură. Cred că este vorba şi de încercarea adultului de a se conecta cu copilul interior, un fel de a mă reîntoarce în lumea aceea magică a copilăriei, în care totul părea posibil, fantasticul şi absurdul fiind considerate cât se poate de fireşti.
A Menina e o Vestido de Sonhos este o astfel de carte, care îmbină frumuseţea ilustraţiilor cu un fir narativ interesant. Citeşte tot articolul
Dacă nu aţi apucat încă să expediaţi felicitările de Crăciun, grăbiţi-vă să ajungeţi la un oficiu poştal sau să daţi click prin e-mail. Oricare ar fi varianta aleasă, important e să trimiteţi şi cu această ocazie gândurile voastre bune, persoanelor dragi care vă fac viaţa mai frumoasă.
Pentru că atunci când vine vorba despre felicitări oferta e ameţitoare, iar de multe ori ne ia mult timp să ne decidem asupra celor pe care le dorim trimise, vă ofer azi câteva sugestii, pe care eu le găsesc irezistibil de frumoase şi care mai au şi un atu: se potrivesc mănuşă iubitorilor de literatură.
Felicitările sunt create de Amanda White şi au ca obiect central casa unor scriitori, frumos prezentată în peisajul hibernal. Preferinţele se îndreaptă clar spre britanici, căci dintre nămeţi şi printre fulgi mari de zăpadă apar locuinţele lui Jane Austen, John Keats, Virginia Woolf sau Charles Dickens. Citeşte tot articolul
