Atracţia mea faţă de cărţile pentru copii are mare legătură, aşa cum am mai spus-o, cu ilustraţiile deosebit de frumoase care îşi găsesc atât de bine locul în poveste şi-i conferă mai multă savoare şi strălucire. Dar nu acesta este singurul motiv, există şi plăcerea de a descoperi poveşti tare simpatice, personaje delicioase şi aventuri pe măsură. Cred că este vorba şi de încercarea adultului de a se conecta cu copilul interior, un fel de a mă reîntoarce în lumea aceea magică a copilăriei, în care totul părea posibil, fantasticul şi absurdul fiind considerate cât se poate de fireşti.
A Menina e o Vestido de Sonhos este o astfel de carte, care îmbină frumuseţea ilustraţiilor cu un fir narativ interesant. A apărut în Brazilia, la editura Larousse Junior, în 2009. Cartea a fost scrisă şi ilustrată de Alexandre Rampazo, un absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din São Paulo, care în 2007, după mai mulţi ani lucraţi în publicitate, s-a decis să se dedice exclusiv literaturii pentru copii. Prin intermediul acestei cărţi, Alexandre le prezintă copiilor importanţa visurilor şi, mai ales, a urmăririi lor, căci ştim prea bine de câte ori renunţăm la multe dintre ele pe parcursul vieţii.
Personajul principal este o fată ce locuieşte într-un oraş ce pare şi el desprins dintr-un vis, în afara oamenilor întâlnindu-se în el tot felul de creaturi fantastice şi obiecte stranii. Fata are în faţa casei un nor de ploaie cu care îşi stropeşte florile şi se deplasează cu o barcă ce are pe post de vâsle două linguri mari de lemn.
Dar ceea ce este cel mai important, ea poartă o rochie confecţionată din toate visurile abandonate ale locuitorilor oraşului. Indiferent dacă e un plan complex sau un vis mic, o dorinţă stupidă sau o idee genială, fata din povestea noastră adună aspiraţiile uitate ale celor din jur şi le adaugă pe toate în rochia sa fabuloasă, amplă şi colorată. Aşa se face că în poveste apare un peştişor auriu care zboară fără a avea aripi şi un iepure cu urechi foarte mici.
Deşi are în volanele rochiei fel de fel de visuri năstruşnice, fata simte că veşmântului ei îi lipseşte ceva: nici mai mult, nici mai puţin decât nasturi din mure. Întreabă de jur împrejur dacă cineva a visat aşa ceva şi, cum se pare că nimeni nu o făcuse, se vede nevoită să plece într-o călătorie în afara oraşului, în căutarea nasturilor doriţi. E de fapt drumul fetei în căutarea propriului vis, hotărărea ei de a-l urma cu orice preţ, indiferent de părerea celorlalţi, care îl consideră nebunesc.
Rochia o ajută în această aventură, căci scoate dintre faldurile ei un balon cu aer cald dintr-un vis de a zbura abandonat de cineva. Perseverenţa şi entuziasmul îi sunt răsplătite, căci, până la urmă, va găsi ceea ce căuta.
Şi iată cum, o carte simplă, plină de delicateţe, veselă şi colorată le spune copiilor şi le reaminteşte adulţilor importanţa unui vis, faptul că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt cele care ne aduc fericirea şi că merită să dăm întotdeauna dovadă de curaj şi creativitate pentru a ne atinge ţelurile.
