Featured

Simona Kessler – interviu: “Bucuria mea este de-a descoperi cărți bune pe care să le prezint editorilor”

Numită, mai în glumă, mai în serios, "Regina Copyright-ului din România", Simona Kessler este fondatoarea primei agenții literare de la noi, Simona Kessler International Copyright Agency Ltd, care reprezintă în România un număr impresionant de edituri și agenții literare din străinătate (și, prin acestea, un număr uriaș de autori). Simona Kessler este o explozie de energie - iubește cărțile și iubește să vorbească despre ea. Îți dă impresia că poate răspunde la orice întrebare legată de cărți și scriitori (nu doar de la noi), că poate povesti la nesfârșit întâmplări faine cu autori sau editori și, mai ales, că știe foarte bine mecanismele delicate și complicate ale lumii editoriale. La FILIT, Simona Kessler era "prinsă" între autorii străini pe care-i reprezenta, între David Lodge, despre care spunea cu drag că e un om minunat, Romain Puertolas, simpaticul scriitor francez și pe spumoasa Monika Peetz. Am stat de vorbă cu Simona Kessler despre cum, la puțin timp după Revoluție,  atunci redactor la Meridiane, a reușit să deschidă o agenție, cum vede piața editorială de atunci și de acum, ce s-a schimbat, cum sunt traduse și promovate cărțile, ce înseamnă comercial, cum poate funcționa un business literar dar și despre autorii preferați sau întâlnirile esențiale cu scriitori. Citeşte tot articolul

De la hedonism la experimentarea suferinţei – “De profundis” de Oscar Wilde

Aristocrat excentric şi strălucit promotor al estetismului („the aestheticism”) – a cărui capodoperă, Portretul lui Dorian Gray (1891), a învins timpul – Oscar Wilde (1854-1900) a avut un destin care l-a învăţat, într-un mod necruţător (şi destul de devreme), care e reversul exceselor şi al excentricităţii iresponsabile: sancţiunea socială (a societăţii victoriene!), dezonoarea şi falimentul, închisoarea. Citeşte tot articolul

Despre cuvinte – de la Sartre la Dalida

Cât de importante sunt cuvintele pentru bookaholici? Răspuns simplu și previzibil: extrem de importante, pentru că, tot din registrul evidenței, cuvintele sunt produsele și ingredientele din care se face mai apoi hrana cea de toate zilele a bookaholicilor :). De la persoană la persoană diferă doar  proporțiile și rețetele. Nu intenționez să fac acum și aici o pledoarie pentru limba română, deși abuzarea ei din ultima vreme este atât de flagrantă și de tristă încât ar necesita reacții imediate din partea noastră. Ceea ce vă propun este o călătorie în spațiul cuvintelor. Călătoria este una de relaxare, itinerarul este subiectiv, iar obiectivele turistice sunt surse aleatorii de informație despre cuvinte. Citeşte tot articolul

10 cărți românești cu începuturi faine

Începutul unei cărți este cu totul și cu totul aparte pentru mine, căci în primele paragrafe se dă lupta cea grea: captarea cititorului. Sunt de părere că, dacă ratezi un început, îți poți pierde rapid cititorii, oricât de bună este cartea apoi. Mai ales în secolul acesta nebun, al vitezei, al cititului pe fugă. Iar dacă ați încercat vreodată să scrieți ceva - orice, de la eseu pentru vreo temă școlară până la o prezentare, un reportaj, o lucrare de cercetare sau chiar literatură -, atunci știți, cu siguranță, cât de dificil e să scrii primele rânduri. Personal, mă cam obsedează începuturile, atât ca cititor, cât și ca om care scrie. Să vă dau două exemple: dacă deschid o carte în librărie, nu o pot face aleatoriu, ci întotdeauna merg la prima pagină și citesc primele paragrafe (două, maxim trei). Dacă scriu un material (precum acesta), ei bine, atunci îl rescriu de câteva ori până curge așa cum îmi doresc.  Citeşte tot articolul

Interviu cu James MEEK: “Sunt o mulţime de oameni care se ghidează doar după cea de-a unsprezecea poruncă: «Nu te lăsa prins»”

Scriitor şi jurnalist britanic, James Meek (născut în 1962, în Londra) a fost corespondent pentru The Guardian, scriind din zone de război precum Afganistan sau Irak. Din 2006, s-a dedicat total scrisului, iar cărţile sale au fost recompensate cu numeroase premii, precum Scottish Arts Council Book of the Year Award, Royal Society of Literature Ondaatje Prize pentru The People's Act of Love, 2005, de asemenea nominalizat la Booker Prize. For the english version of the interview, please click here James Meek a fost invitat în Romania, la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (1-5 octombrie 2014), unde a vorbit despre cea mai recentă carte a sa, Invaziile inimii (tradusă în română la Humanitas Fiction, de Carmen Toader). Este o saga modernă, urmărind povestea unui frate şi a unei surori, Ritchie – un fost rock star, şi Bec – cercetătoare care încearcă să descopere un vaccin împotriva malariei –, aparent foarte diferiţi, dar amândoi luptându-se să supravieţuiască într-o lume în care nu se mai poate distinge clar binele de rău. Am stat de vorbă cu James Meek despre limitele dintre adevăr şi trădare, despre ce poate fi considerat moral şi imoral în prezent, despre libertate şi iluzie, dar şi despre diferitele sale stiluri de scris, de la realism magic la o literatură circumscrisă posibilului. Citeşte tot articolul

„Studii în teren despre sexul ucrainean”, de Oksana Zabușko

„(...) ca toate feministele, ea era sigură că men are full of shit, dacă li se dă mână liberă, încep războaie, lagăre de concentrare, foamete, declin economic, se întrerupe apa caldă și curentul electric, se reduc sumele alocate universităților și atunci doctoratul trebuie să se prelungească” (p. 158).

Oksana Zabușko (sau Zabuzhko) este una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare contemporane din Ucraina. Aceasta s-a născut în 1960, a studiat filosofie la Universitatea „Şevcenko“ din Kiev și a obţinut un doctorat în filosofia artei. A debutat la vârsta de 12 ani, cu un volum de poezie - carte care i-a fost publicată mult mai târziu pentru că părinții ei deveniseră indezirabili în timpul prigoanelor din Uniunea Sovietică din anii ’70. A scris poezie, proză, eseuri, critică, în total peste douăzeci de volume. În anii ’90 a ţinut cursuri în SUA ca lector Fulbright la Universităţile Penn State, Harvard şi Pittsburgh. Citeşte tot articolul

O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal – o bijuterie de carte pe care vrei s-o citești acum

Dacă nu ești cititor ocazional, care pune mâna pe o carte doar atunci când serialul preferat a intrat în pauza dintre sezoane sau când iubita amenință cu despărțirea dacă nu citești cartea asta (ceea ce e absolut ok, nu judec), ci, dimpotrivă, citești în orice circumstanțe, oriunde te afli, oricând, căutând constant să-ți potolești setea de lectură sau să-ți hrănești cât mai des posibil dependența de cărți, atunci volumul acesta, O singurătate prea zgomotoasă, este pentru tine. Este bijuteria de carte pe care vrei s-o citești acum. Cartea pentru care îți amâni ședința, sari peste prânz, faci noapte albă, suni la serviciu și spui că ai răcit, febră mare, dom'le, nu pot veni astăzi.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Mariusz Szczygieł, autorul „Gottland”: „Mi-ar fi rușine să inventez ceva, orice”

Prima dată când am auzit de Mariusz Szczygieł a fost la Bookfest-ul de anul acesta, atunci când Polonia a fost țara invitată. Abia îi ieșise de la tipar Gottland (Editura Art, iunie 2014, traducere de Ana Maria Luft, colecția „Ocheanul întors”), o carte de reportaje literare despre Cehia - sau, mai bine spus, o parte din Cehia. Iar în timpul interviului cu Małgorzata Rejmer, aceasta l-a pomenit pe Szczygieł, afirmând că, atunci când își scria volumul, București. Praf și sânge, trăgea cu ochiul în cartea lui, Gottland, pentru a se inspira în ceea ce privea scriitura. Iată, două argumente mai mult decât suficiente pentru a-mi trezi curiozitatea și a mă opri - la câteva luni distanță, e drept - asupra Gottland-ului.  Citeşte tot articolul

Educație siberiană, de Nicolai Lilin – cartea și filmul

'Orice autobiografie este o poveste și orice scriere este o autobiografie', spunea JM Coetzee, definind un soi aparte de ficțiune autobiografică, autre-biografia, parte memorii, parte literatură. Cu acest lucru pus de la bun început pe masă vom putea să evităm capcanele cărții de istorie și să luăm Educație siberiană de Nicolai Lilin așa cum este. Citeşte tot articolul

Interviu cu Guillermo Arriaga: „Poveștile nu mor niciodată”

Guillermo Arriaga a fost oaspete al celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT 2014). A fost invitat să se întâlnească cu publicul român în cea de-a doua seară a festivalului, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, din Iași, însoțit de criticul literar român Marius Chivu, cel care i-a adresat acestuia multe întrebări bune. Oamenii s-au îndrăgostit imediat de scriitorul, scenaristul, regizorul și producătorul mexican. A fost senzația festivalului. Citeşte tot articolul

Cine credeți că ar trebui să câștige Premiul Nobel pentru Literatură 2014? Votați!

Au început pariurile! Cine ar trebui să ia Premiul Nobel pentru Literatură în 2014? Răspunsul îl vom afla joi dar, până atunci, vă invităm să votați cine credeți voi că ar trebui să câștige. La bursa pariurilor, cel mai bine sunt cotați Haruki Murakami și  Ngugi wa Thiong'o dar, am văzut mereu că lucrurile nu se potrivesc întotdeauna cu previziunile. Ne bucurăm mult să-l vedem pe MIrcea Cărtărescu cu șanse mari de câștig și îi ținem pumnii, mai ales că suntem încă sub influența conferinței de la FILIT. Am vrea însă să vă aflăm opțiunile voastre. Am selectat o parte dintre scriitorii cu șanse la premiu și vă rugăm să-l votați pe acela care credeți că ar merita să câștige Premiul Nobel pentru Literatură 2014. Cine este preferatul vostru? Cu cine țineți? :) Citeşte tot articolul

A cincea seară FILIT: Întâlnirea cu Norman Manea de la Teatrul Național ieșean

Serile FILIT s-au încheiat aseară, duminică, 5 octombrie, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, cu un invitat la fel de special precum în zilele precedente: Norman Manea, scriitorul român care trăiește în America de peste douăzeci și cinci de ani, considerat unul dintre cei mai importanți autori de-ai noștri, nominalizat în ianuarie anul acesta, de către Uniunea Scriitorilor Români, la Premiul Nobel pentru Literatură. Invitat, alături de Norman Manea, a fost poetul și criticul literar Edward Hirsch, iar rolul de moderator al întâlnirii a fost asumat de Carmen Mușat.  Citeşte tot articolul

Mircea Cărtărescu la FILIT 2014 – “Literatura e un organ al corpului meu”

Întâlnirea cu Mircea Cărtărescu de la FILIT, de pe scena Teatrului Național din Iași, a fost una cu literatura. Nu exagerez, nu folosesc cuvinte mari, nu foarte des ai ocazia ca un scriitor să-ți vorbească atât de deschis despre universul lui, cu toate stranietățile sale, să se dezvăluie în profunzime și să te aducă în spațiul acela intermediar, volatil și greu de definit, dintre cărți și viață. Mircea Cărtărescu a făcut-o, într-o întâlnire excelent moderată de Cezar Paul Bădescu, de unde am plecat cu impresia (confirmarea, de fapt) că Mircea Cărtărescu trăiește literatură și că vorbește așa cum scrie: orbitor. Citeşte tot articolul