Featured

Clădirea plină cu cărți din Șcheii Brașovului: Prima școală românească

Cele mai frumoase călătorii sunt, pentru mine, cele spontane, pe care nu le planifici, nu ai un traseu prestabilit, mergi și te orientezi acolo, în mijlocul locului, ce vrei să faci. Așa a început vacanța mea. Am vrut să merg trei zile undeva la munte și am aterizat în Brașov (mai fusesem de câteva ori, în copilărie, dar nu-mi aminteam decât Piața Sfatului și Biserica Neagră).

O prietenă mi-a spus să merg la Prima școală românească. Întâmplarea face să nu mă fi dus imediat, ci cu câteva ore înainte să plec din Brașov, într-o zi de duminică. Și, cum clădirea - muzeu se află în incinta unei biserici (Biserica ”Sfântul Nicolae”), a trebuit să aștept o oră jumătate pentru ca slujba să se încheie și să pot vizita clădirea. Dar zău că a meritat așteptarea! Citeşte tot articolul


Despre fotografie şi literatură cu Ion Cucu

 Ion Cucu este, poate, în prezent, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi din domeniul literar, ceea ce nu surprinde. Prezenţa portretelor sale fotografice în reviste precum Luceafărul, unde a deţinut timp de mai bine de două decenii rubrica „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu”, sau România literară – colaborarea cu cea din urmă a început după 1990 – i-a asigurat o notorietate bine-meritată. Mii şi mii de fotografii – e vorba despre o arhivă de aproximativ 20.000 de imagini – stau mărturie în acest sens, fotografii ale unor poeţi sau prozatori români mai mult sau mai puţin cunoscuţi, fotografii care ascund mii de istorii inedite. Citeşte tot articolul


Refugiul din bucătărie

Carte de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate de Margaret Yardley Potter (Editura Humanitas, trad. Anca Bărbulescu) nu este atît o carte cu reţete de mîncare, cît un fel de memorii despre cum se gătea şi cum se trăia într-o familie înstărită de americani din suburbiile Philadephiei în anii dintre războaie şi imediat după. Citeşte tot articolul


(ÎNCHIS) Câștigă două pachete ”Sunt o babă comunistă!” (cartea + invitație dublă la film)

Dacă ieri vă povesteam, pe scurt, despre ecranizarea și premiera filmului ”Sunt o babă comunistă”, după cartea omonimă a lui Dan Lungu (care va apărea săptămâna aceasta în ediție limitată), în regia lui Stere Gulea (detalii aici), astăzi ne întoarcem cu un concurs fain, realizat cu sprijinul prietenilor de la Editura Polirom. Ce aveți de câștigat? Punem la bătaie două pachete, fiecare cu câte un exemplar din ediția limitată a cărții lui Dan Lungu, proaspăt reeditată de Editura Polirom, și cu câte o invitație dublă la filmul amintit, produs de MediaPro Pictures. Citeşte tot articolul

Mănîncă, roagă-te, iubește sau ce (nu) se ştie despre Elizabeth Gilbert

Mi se spusese că Mănîncă, roagă-te, iubeşte  e o carte foarte foarte prostă şi vara asta am luat-o la citit pentru simpla plăcere de a citi  o carte foarte foarte prostă (dar care nu e nocivă, să ne înţelegem). Aş vrea să ocolesc de data asta o lungă şi întortocheată discuţie despre ce înseamnă carte proastă şi nocivă şi să zic doar că Mănîncă, roagă-te, iubeşte nu e deloc ce mă aşteptam să fie. Citeşte tot articolul


Dumitru Crudu – „Nu am lăsat nicio femeie din Braşov fără nas” (interviu)

 Născut în Republica Moldova (satul Flutura) în 1968, Dumitru Crudu este poet, dramaturg, prozator şi publicist. A semnat, alături de Marius Ianuş, Manifestul Fracturismului, în 1999, publicat în revistele Paralela 45 şi Vatra, este membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, redactor al postului de radio Europa Liberă (Chişinău), câştigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului“, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) şi de Fundaţia Principesa Margareta a României, 2003. Printre cărţile sale, se numără Falsul Dimitrie (1994); E închis vă rugăm nu insistaţi (1994); Şase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente (1996); Crima sângeroasă din staţiunea violetelor (2001); Salvaţi Bostonul (2001); Poooooooooate (2004); Duelul şi alte texte (2004); Steaua fără... Mihail Sebastian (2006); Oameni ai nimănui (2007). Cea mai recentă apariţie editorială este romanul Un american la Chişinău, publicat la Casa de pariuri literare. Am stat de vorbă despre prejudecăţile de toate tipurile, despre peisajul literar românesc contemporan, despre ce a însemnat douămiismul, dar şi despre prietenie şi despre dezamăgirile şi speranţele în România post-decembristă. Citeşte tot articolul

Iubirea, ca împlinire a raţiunii. Graeme Simsion, „Proiectul Rosie”

V-aţi uitat vreodată la serialul The Big Bang Theory? E o comedie, în care personajele sunt nişte fizicieni extrem de deştepţi, dar cam nerdish. Iar cel mai colorat personaj este Sheldon Cooper, un geniu şi, în acelaşi timp, un inadaptat social, incapabil să empatizeze cu lumea şi cu sentimentele celorlalţi, nereuşind, de pildă, să perceapă ironiile. Comportament foarte asemănător cu al celor care suferă de Asperger (cu toate că nu asta au dorit să portretizeze producătorii serialului) şi care vă va aminti cu siguranţă de personajul scriitorului australian Graeme Simsion, din romanul său de debut, Proiectul Rosie. Citeşte tot articolul


Michele Mari despre Pink Floyd în Roșu

Scriitorul italian Michele Mari a scris un text inedit: o biografie ficțională a trupei Pink Floyd, centrată în jurul influenței pe care fascinantul Syd Barrett a avut-o în toată istoria formației. E un joc al vocilor și al perspectivelor, în care fiecare dintre membrii trupei, dar și dintre oamenii esențiali care au avut contact cu Pink Floyd, își spune povestea ce combină realitatea biografică cu ficțiunea. Am stat de vorbă cu el despre literatură și, bineînțeles, muzică.

For the English version of the interview, please click here.

Citeşte tot articolul


Povestea lui O de Pauline Réage. Povestea din spatele poveștii lui O

M-am apucat de Histoire d'O după ce am remarcat că toată lumea bună a internetului literar recomanda fanilor lui E. L. James și Fifty Shades of Grey să răsfoiască romanul lui Pauline Réage, pentru că o să-i lecuiască de mommy p0rn.

O carte scrisă în spiritul Marchizului de Sade, dintr-o perspectivă feminină, suna cel puțin interesant, iar observațiile unui așa-zis cronicar online descoperit aleatoriu, care, într-o comparație între cele două cărți (complet inutilă, dacă mă întrebați pe mine, e ca și cum ai compara o mașinuță teleghidată cu un tanc), sublinia că lui nu i-a plăcut deloc Povestea lui O de Pauline Réage pentru că nu are cuvinte porcoase, m-au convins în cele din urmă. Literatură erotică safe for work - sau, mă rog, safe în cazul în care ți se uită cineva peste umăr, nu și în cazul în care cineva îți citește gândurile. Sau îți ia temperatura. Citeşte tot articolul


Uzma Aslam Khan: „Scrisul e compulsie. Trebuie s-o fac, nu e o alegere.“

Uzma Aslam Khan este o scriitoare pakistaneză care scrie despre probleme ale timpului nostru: militarismul tot mai accentual căruia îi cad victimă civilii, o presă care selectează foarte controlat ce faţetă a subiectului să arate publicului şi  o societate în care rolurile (şi prejudecăţile) sînt în continuare rigide şi mutilează relaţiile dintre oameni. În linii mari, despre asta este vorba în Libertatea de a iubi, roman tradus de curînd la Editura Polirom (trad. Adriana Minculescu) şi punctul de pornire al acestui interviu care a ajuns să atingă şi literatura, şi orietările politice ale acestei scriitoare mereu atente la tectonica politică din Orientul Mijlociu.

For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul


Must read: Erica Jong, Teama de zbor

Peste romanul autoarei Erica Jong am dat absolut accidental - așa cum dăm de obicei în viață peste lucrurile  bune. Căutam cu totul altceva, și, din link în link, iată-mă cu e-book-ul pe Kindle.

Am început cartea într-o vineri dimineața. Am terminat-o a doua zi, sâmbătă, deși are aproape 400 de pagini. Am citit în autobuz, în pat, în timpul mesei, în timp ce așteptam să intru la doctor. Am stat cu ea în brațe până la ora 4 dimineața. Fear of Flying a fost una dintre cele mai mișto lecturi peste care am dat de multă vreme încoace. Dacă e ceva care m-a scos din sărite, a fost trimiterea la Carrie Bradshaw de pe blogul editurii Trei, care a publicat cartea în română, pentru că face o mare nedreptate romanului lui Jong.  Citeşte tot articolul


Vă așteptăm în Sibiu la ARTmania la o discuție despre cum mai citim acum!

Mâine începe la Sibiu unul dintre festivalurile noastre preferate - ARTmania. Merg acolo de ani buni nu doar pentru trupele rock de pe scena din Piața Mare, dar și pentru activitățile culturale ce au loc în paralel și, mai ales, pentru atmosfera Sibiului animat de oameni și evenimente. Ne-am bucurat când am primit invitația de a face o discuție Bookaholic la Sibiu, așa că vă invităm vineri, 9 august, ora 13:00, să vorbim cu Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru și Radu Vancu despre cum se mai citește în societatea contemporană și cum ni s-au schimbat obiceiurile de lectură.

Citeşte tot articolul


Faţa perfidă a publicităţii sau cum ne spală creierul reclamele

V-aţi gândit vreodată de ce sunteţi ataşaţi de un anume brand? De ce alegeţi să cumpăraţi un produs de la o anumită firmă fără să analizaţi prea mult motivaţiile şi fără să vă gândiţi că poate o altă firmă oferă ceva şi mai bun? (de pildă, mania Starbucks – sunt o mulţime de alte cafenele, mai mici, no name-uri, care oferă cafea mai bună şi mai ieftină şi, totuşi, la Starbucks e mereu coadă). Martin Lindstrom, specialist în marketing, CEO al companiei Lindstrom, vorbeşte despre strategiile cele mai subtile folosite în marketing pentru ca oamenii să fie atraşi de un anume brand, convinşi că nu se pot descurca fără produsele respective sau că acestea chiar le oferă ceea ce promit: frumuseţe, sex-appeal, forţă etc. Citeşte tot articolul


Lois McMaster Bujold – Cioburi de onoare și de science fiction făcut praf

Cineva îmi spunea odată, când încercam să îi explic fascinația mea pentru cărți pe care alții nu le-ar răsfoi nici la budă, între două integrame și o tentativă de a citi cu voce tare textele în poloneză de pe cutiile de detergent, că viața e prea scurtă pentru cărți proaste. L-am contrazis. Dincolo de o lungă dezbatere apropo de ce înseamnă asta pentru oameni diferiți, cărțile cu adevărat proaste, cele absolut ridicole, pe care la fiecare două - trei pagini le arunc de pereți sau mă trezesc zbierând la vreun personaj stupid ca bunică-mea la Tânăr și neliniștit - alea sunt, pentru mine cel puțin, o plăcere mai mult sau mai puțin vinovată. Odată la câteva luni, o carte precum Fifty Shades of Grey e ca o gură de aer proaspăt pentru că nu e nimic mai hilar decât un autor de dramolete bombastice care chiar se ia în serios. Citeşte tot articolul


Minunatele gravuri ale lui Ian Hugo pentru ”Under a Glass Bell”, de Anais Nin

Anais Nin a rămas în istoria literară și în mintea cititorilor mai mult grație jurnalelor sale și a literaturii ei erotice. Puțini am citit însă volumele ei de dinainte de jurnale, eseurile, romanele sau povestirile ei. Cât despre viața ei personală, majoritatea uităm că nu a fost căsătorită cu Henry Miller.

În materialul de față, vreau să vă arăt câteva imagini-bijuterii realizate de soțul lui Anais Nin, Ian Hugo (numele adevărat Hugh Parker Guiler), pentru prima carte de-ale ei care a fost întâmpinată cu entuziast de critică, Under a Glass Bell. Iar fanii lui Anais vor găsi o mică surpriză la sfârșit :). Citeşte tot articolul