Interviuri

Biblioteca-om și cărțile din ceramică – interviu cu artista Aniela Ovadiuc

Pentru lucrarea de master de acum câțiva ani ar fi vrut să facă un proiect cu trimitere la ideea de scriere. Așa a ajuns să facă cărți-obiect iar de aici nu a mai fost decât un pas până la biblioteca-om, o lucrare din ceramică de dimensiuni mari, plină cu cărți create tot din ceramică. Simbol al înmagazinării informației și, de ce nu, al esenței umane, biblioteca a devenit un reper important în arta ei de până acum și totodată una din temele ei preferate pentru că de atunci au mai urmat multe alte proiecte artistice bazate pe această idee. Povestea bibliotecii și a altor proiecte ne-o spune chiar creatoarea lor, Aniela Ovadiuc, artist ceramist absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, și membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Citeşte tot articolul

“Am vrut să arăt viața unei generații în contextul ei istoric complicat, cu toate realitățile, fie bune sau rele” – Interviu cu Parinoush Saniee

Citind Cel care mă așteaptă, m-am întrebat mereu cum este autoarea care a scris-o. Cum trăiește Parinoush Saniee în Iran? Cum a reușit să publice o asemenea carte? Cum a reușit să construiască o poveste atât de complexă, pe atâtea planuri, ce reflectă perfect o epocă din perspectiva femeii care, după câte bine știm, n-are o soartă prea fericită în Iran? Așa că i-am luat un interviu în care am întrebat-o foarte multe lucruri despre femei, Iran, drepturi, despre politică, societate, dar mai ales despre literatură. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

Interviu cu Andrew COWAN: „Felul în care scriu eu denotă un fel de comportament obsesiv-compulsiv”

Andrew Cowan (născut în Corby, Northamptonshire, în 1960) a studiat la Universitatea East Anglia, unde, ulterior, a ajuns să predea creative writing, fiind chiar directorul departamentului cu același nume. Este şi scriitor, romanul său de debut, Pig (1994) fiind tradus şi la noi, cu titlul Porcul (Editura Leda, 2009). Cititorii români au avut ocazia să-l cunoască în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, desfăşurat în perioada 5-8 decembrie. În rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog despre ce înseamnă creative writing într-un spaţiu cultural care a cultivat tradiţia acestei discipline, ce prespune un astfel de curs, care este raportul dintre imaginaţie şi tehnică, şi, nu în ultimul rând, un dialog despre boala scrisului. Citeşte tot articolul

„Am fost numit mai mult «poet imigrant» decât pur şi simplu poet” Interviu cu Daniel BOYACIOGLU

Poate cea mai pitorească prezenţă în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură (ediţia a V-a, 5-8 decembrie 2012), Daniel Boyacioglu, poet suedez de origine siriană şi cântăreţ de rap, a oferit publicului un mic performance rap, a vorbit despre pasiunea sa cea mai mare şi despre modul în care caută poezia în toate aspectele vieţii. Am stat şi noi de vorbă cu el, evident despre poezie, dar şi despre condiţia de imigrant, despre mainstream şi  underground, despre scena rap şi cea teatrală – căci Boyacioglu a jucat şi teatru şi acum scrie libretul unei opere. Nu vede nimic incompatibil între aceste forme de artă, căci pe el îl interesează să vadă transformările poetice în toate aceste domenii. Citeşte tot articolul

„Când zugrăvesc lumi întunecate, o fac pentru a atrage atenţia asupra realităţii noastre” – Interviu cu Will Self

Cunoscut mai ales pentru stilul său satiric, care scoate în evidenţă, pe fundalul unor distopii, aspecte cu care se confruntă societatea contemporană, Will Self (cunoscut pentru cărţi precum Măreţele maimuţe, Cartea lui Dave, Cucul şi pupăza, Cum văd eu distracţia etc., traduse la Editura Polirom) este el însuşi un personaj. Iar cei care au venit în prima zi de FILB, pe 4 decembrie, au avut ocazia să vadă un spirit liber, care nu se teme că ar putea să fie prea „nedelicat” când ridică anumite probleme. A avut şi Bookaholic ocazia să discute cu el, aşa că în rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog liber, despre religie, literatură, convenții şi despre totalitarisme de tot felul. Citeşte tot articolul

Bogdan-Alexandru Stănescu, președintele FILB: “Evenimentul în sine a crescut așa cum ne-am dorit, ba chiar pot spune că ne-a depășit așteptările”

Dintr-un mic eveniment prin care se dorea promovarea unor cărți traduse în 2008 la Polirom, a ieșit un festival amplu și independent: Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB). Creat de trei colegi, pe atunci, la Polirom - Oana Boca, fost director de imagine al editurii, Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial, şi Vasile Ernu, scriitor, festivalul este astăzi un loc în care, nu doar au loc dezbateri și lecturi, ci unde scriitori importanți ai momentului, români și străini, vorbesc despre cărțile lor și leagă prietenii. Citeşte tot articolul

„Ajutăm cartea să vorbească nu doar prin ea însăşi, ci şi alături de fragmentele de producţie ce compun întregul” – Interviu cu Cosmina Chituc

Pentru iubitorii de carte, ar trebui să prezinte interes nu numai produsul final, ci şi aspecte ce ţin de prelucrarea imaginii, de grafică şi hârtie, de alegerea copertei, și așa mai departe. În acest  sens, între 19 noiembrie şi 16 decembrie, se desfăşoară prima ediţie a unui eveniment organizat de Square Media, „Carte cu Arte” (un produs marca asociaţiei culturale Idioma), la Galeria Universităţii Naţionale de Arte (coorganizator al acestei ediţii), în cadrul căruia au loc conferinţe pe subiecte tehnice, de concept grafic sau distribuţie, workshopuri de creaţie de carte-obiect (unde se lucrează cu hârtie manufacturată, textil, lemn, metal, tipar înalt, letterpress, linogravură, xilografie, legătorie), un târg de carte de artă, expoziţie de prisoase de tipar şi afiş, precum şi un concurs de carte-obiect. Anthony Frost, Bastilia, Cărtureşti, Humanitas şi Librăria Jumătatea Plină au fost librăriile care au răspuns acestui proiect, iar Răzvan Supuran, Ioana Dinescu, Lucian Muntean, Vladimir Bulat sunt printre artiştii care s-au alăturat şi ei „Cărţii cu Arte”. Am stat de vorbă cu Cosmina Chituc, unul dintre organizatorii acestui eveniment - binevenit, de altfel, pentru că încurajează creaţia de carte de artă. Citeşte tot articolul

Mikkel Birkegaard: „Dacă am fi judecaţi în funcţie de ceea ce gândim, atunci cel mai aspru pedepsiţi ar fi scriitorii”

O voce specială a literaturii daneze contemporane, Mikkel Birkegaard se îndepărtează de clişeul genului poliţist pur, tipic nordic, şi propune o scriitură în acelaşi timp realistă, plină de suspans, dar îndulcită cu elemente fantasy. A debutat în 2007, cu romanul Biblioteca umbrelor, iar în 2009, a continuat cu Condamnat la moarte (ambele cărţi au apărut şi la noi, la Editura Polirom). În rândurile de mai jos, un dialog despre realitate-ficţiune, despre responsabilitate şi despre forţa nevăzută şi nebănuită a cărţilor. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

“Scrisul este un proces misterios şi fascinant” Interviu cu Zeruya Shalev

Zeruya Shalev este poate cea mai cunoscută şi apreciată scriitoare israeliană a momentului. Romanele ei au fost traduse şi publicate de cele mai mari edituri din Europa. În România au apărut Viaţa amoroasă, Soţ şi soţie şi Thera. Ultima carte publicată în româneşte este Fărîme de viaţă (Polirom, 2012), o hipnotică explorare a relaţiilor dintre părinţi şi copii, a modurilor prin care aceştia reuşesc sau nu să se desprindă unii de ceilalţi şi să-şi trăiască vieţile. Am întrebat-o pe Zeruya Shalev câte ceva despre această carte, dar şi despre lucruri care ţin de faptul de a fi scriitoare, în interviul de mai jos. Enjoy!

Citeşte tot articolul


Spunînd poveşti cu păpuşi şi marionete. Interviu cu Lenuţa şi Sorin Dorobanţu

A spune poveşti, noi sau clasice, este o misiune dificilă pentru un păpuşar şi un marionetist. Trebuie să stăpînească o tehnică desăvîrşită, să accepte să muncească ştiind că recompensele financiare sînt, în general, modeste, şi, mai mult, să ştie să se retragă în spatele personajului principal, care este marioneta (sau păpuşa). Printre virtuozii acestui domeniu se numără Lenuţa şi Sorin Dorobanţu, din Arad, care şi-au înfiinţat şi o companie de teatru, aducînd la viaţă poveşti precum Scufiţa Roşie sau Aladin şi lampa fermecată, încercînd permanent să inoveze, să îmbogăţească povestea cu un ambient şi cu ceea ce numesc ei gadgeturi, pentru a-i atrage şi mai mult pe copii. Spectacolele lor sînt întotdeauna interactive şi au un mesaj activ: de pildă, în spectacolul Fabuloasa călătorie a domnului Nostoc, după povestea lui Patrice Seiler, în care se vorbeşte despre poluare şi despre un mediu de viaţă din ce în ce mai dezumanizat şi mai rece, copiii sînt îndemnaţi, la final, să interacţioneze cu actorii şi să-şi exprime părerea. Citeşte tot articolul

De vorbă cu Ioana, de la Poveşti din sertar, despre Oameni şi cărţi

Într-o zi de facebook, plimbându-mă de la un zid la altul, am dat peste o serie de fotografii care m-a ţinuit minute bune. Mi-am zis: ce serie faină, să fie făcută undeva pe afară? Ca să mă uit mai bine şi să văd cărţi cu titluri în română şi scenarii uneori recognoscibile din oraş. Am căutat, m-am mai uitat şi aşa am ajuns la blogul Ioanei, Poveşti din sertar, un loc pentru visat pe care vi-l recomand cu căldură. Pentru că îţi poate colora ziua cu un strop de poveste - Ioana scrie scurte poveşti inspirate din lucrurile pe lângă care trece în ziua respectivă, să zicem, şi le dă mai departe în pastiluţe colorate cu efect magic - te transportă într-o lume simpatică, senină, safe to dream in :) Citeşte tot articolul

„În India mi-am reamintit să zâmbesc, să comunic firesc, să privesc oamenii în ochi şi în suflet, să nu mă grăbesc, să am răbdare” Interviu cu Chris SIMION

A scris trei romane (Spovedania unui condamnat, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine, Ce ne spunem când nu ne vorbim) şi mai multe cărţi de aforisme, exerciţii stilistice şi monologuri, a debutat la vârsta de 16 ani şi a absolvit două facultăţi, Teatrologie şi Regie Teatru. Mergea la cenaclul Facultăţii la Litere încă din liceu şi la 16 ani a primit o bursă de un an la Sanskriti Kendra în New Delhi, experienţă pe care o consideră cea mai importantă de până acum. A înfiinţat, alături de Pascal Bruckner, compania de teatru D’AYA, în 1999, şi spectacolele ei (Dragostea durează trei ani, Te iubesc! Te iubesc?, Hell, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, Omul-pescăruş etc.) arată că mişcarea teatrală independentă capătă un contur tot mai închegat. Un must see sunt şi montările ei în colaborare cu Teatrul Bulandra – Maitreyi (cu Maia Morgenstern, Aylin Cadîr, Vlad Zamfirescu etc.) şi Oscar şi Tanti Roz, după Eric Emmanuel Schmitt (cu Marius Manole, Oana Pellea etc.). Chris Simion, un om cu un CV cât pentru zece, consideră că mai are încă multe răspunsuri de aflat. Dar la câteva întrebări a găsit răspunsuri şi merită să vedeţi care sunt acestea. Un dialog despre teatru şi literatură, despre călătoria în India pe urmele lui Eliade, despre dilemele existenţiale de la o vârstă fragedă, despre Dumnezeu şi creştinism, despre misticism şi artă. Citeşte tot articolul

Interviu cu Ioana Nicolaie – “Sunt o autoare care „aleargă” în mai multe genuri deodată”

Ne-am bucurat să putem vorbi cu Ioana Nicolae, o scriitoare care ne place foarte tare, autoare atât a unor volume de proză, cât și a mai multor cărți de poezie, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Am vorbit cu Ioana Nicolae despre cărțile sale, despre copilărie și literatura pentru copii dar și despre clișeele legate de literatura scrisă de femei și despre cum e receptată ea.  Citeşte tot articolul