Interviuri

Interviu cu Liviu Papadima

Profesor, fost decan, actual prorector, antreprenor și scriitor, Liviu Papadima este unul dintre cei mai fini intelectuali ai momentului. În ciuda faptului că face parte din mediul academic de niște ani buni, nu a dobândit nici măcar o urmă de scorțoșenie și de autosuficiență, motiv pentru care mai toți studenții îl simpatizează. În afara orelor petrecute la facultate, adică în foarte puținul timp liber rămas, merge pe munte și, pe vremuri, era vamaiot. Citeşte tot articolul

Vară, cărţi, actori (anchetă) – ce citesc Victor Rebengiuc și mulți alți actori români

E sfârşitul verii, dar teatrele sunt încă în vacanţă, cu mici excepţii, aşa că m-am gândit să stau de vorbă cu câţiva actori nu despre spectacolele lor, ci despre ce îi pasionează în domeniul cărţii. Am descoperit cu încântare că în rândul actorilor există cititori pasionaţi nu numai din literatură universală, ci şi din cea română contemporană. Citeşte tot articolul

„Avem nevoie de experienţe care să ne apropie de noi înşine”. Interviu cu Eugenio BARBA

Născut la Galipolii, în Italia, şi emigrat în Norvegia, în anii ’50, Eugenio Barba are un traseu complicat şi tumultuos: studiază mai întâi literatură franceză şi norvegiană, istoria religiilor, apoi se apropie de teatru şi pleacă în Polonia pentru a studia, ajungând să lucreze alături de Grotowski. Întors în Norvegia şi întâmpinând dificultăţi în a lucra ca regizor, decide, în 1964, să-şi înfiinţeze o companie de teatru, Odin Teatret, în orăşelul Holstebro. Teatrul-laborator practicat de această companie a ajuns să fie celebru în întreaga lume, prin zecile de producţii realizate până în prezent, cu Odin Teatret şi cu ISTA (International School of Theatre Anthropology), fondată de Barba în 1979. Eugenio Spectacolele lui Eugenio Barba nu sunt străine publicului român, în cadrul diferitelor festivaluri fiind prezentate producţii precum Orô De Otelo, Odă progresului, Închisoarea de oase, Killing Time. Barba este şi autor de cărţi, printre cele publicate şi la noi numărându-se Teatru: singurătate, meşteşug, revoltă (Nemira), Casa în flăcări. Despre regie şi dramaturgie (Nemira), Arta secretă a actorului: Dicționar de antropologie teatrală, alături de Nicola Savarese (Humanitas), aceasta din urmă lansată în luna iunie, în cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu. Citeşte tot articolul

„Teatrul se continuă în noapte ca o experienţă a visului” – Interviu cu George BANU

Stabilit din 1974 în Franţa, eseistul şi teatrologul George Banu a păstrat, asemenea lui Matei Vişniec, un dialog viu şi constant cu scena teatrală românească. Prezent, anual, la cele mai importante festivaluri de teatru din ţară, George Banu a participat şi la festivalul de la Sibiu, din luna iunie, în cadrul căruia s-a jucat Visul unei nopţi de Shakespeare, un spectacol după un scenariu al său. Tot în cadrul festivalului, şi-a lansat volumul Cortina sau fisura lumii (traducere de Ileana Cantuniari, Editura Humanitas, 2012). George Banu, care consideră că nu e nevoie de Harold Bloom pentru a-i restitui lui Shakespeare locul în cultura europeană, preferă o abordare poetică a textelor shakespeariene, astfel că o colaborare cu regizorul Gavriil Pinte a venit ca un demers firesc. Citeşte tot articolul

Interviu cu Mădălina Andronic despre Zâna Zorilor şi alte poveşti frumos ilustrate

Mădălina Andronic ilustrează poveşti sau face din ilustraţii poveşti de sine stătătoare. Am cunoscut-o pe Mădălina de jumătate de an, iar de atunci încoace de câte ori văd o nouă ilustraţie sau un nou proiect semnat de ea mă minunez de fiecare dată. De la felicitări ilustrate, la ilustraţii care abia aşteaptă să vină înrămate la tine acasă, de la cărţi extraordinar desenate la bijuterii fantastice... tot ce-i iese din mâini ne spune că avem de-a face cu un ilustrator şi un artist de care vom auzi constant :) Citeşte tot articolul

„L-am adus pe Cioran înapoi la Răşinari” – Interviu cu Mariana MIHU

Mariana Mihu, actriţă a Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, a interpretat, de-a lungul carierei,  o varietate impresionantă de roluri, atât în teatrul de factură socială (înainte de ’89, spune ea, totul era social, în ciuda bine-cunoscutelor „şopârle”), cât şi în cel poetic. A lucrat cu regizori celebri, precum Mihai Măniuţiu (Electra) şi Şerban Puiu (Doamna de turtă dulce), dar şi cu Gavriil Pinte, care a distribuit-o în roluri mari, primite, de regulă, de bărbaţi. Arătând că în teatru nu trebuie să existe limitări, în Visul unei nopţi de Shakespeare îl joacă şi pe Puck, şi pe Hamlet, iar în Ispita Cioran, are un rol la fel de ofertant, Simone Boué, care devine şi „memoria” lui Cioran (ambele spectacole au putut fi văzute recent în cadrul FITS 2012, dar ele se joacă în fiecare primăvară şi toamnă). Citeşte tot articolul

„Nu sunt scriitor, doar un personal literar auxiliar cu carte de vizită” – un cristian

Om de editură, organizator de proiecte culturale, redactor la Observator cultural, un cristian (pseudonim pentru Cristian Cosma) este acum şi prozator. Morţii Mă-tii, roman publicat în 2011, la Casa de pariuri literare (care numără două premii în palmaresul său, unul acordat de revista Tiuk! şi altul primit în cadrul Galei Bun de Tipar), este o provocare la adresa cititorului, în speţă la adresa celui care judecă o carte numai după titlu. Dar cine trece de titlu va avea o surpriză, şi una chiar foarte plăcută: va descoperi un scriitor – deşi afirmă sus şi tare că nu se încadrează în această categorie – care chiar are ceva de spus. Vă invităm la un interviu cu autorul, „un personaj” al lumii literare româneşti din ultimii cincisprezece ani, care vorbeşte aici nu numai despre traseul care l-a dus la scrierea acestei cărţi, ci despre întreaga sa experienţă, underground şi nu numai, din culise şi de pe scenă. Citeşte tot articolul

Interviu – Ștefana Czeller: “Lecția cea mai importantă pe care mi-a oferit-o presa este că viața chiar bate literatura”

Ștefana Czeller e din Iași și e ziaristă. Munca ei de zi o ține prin tribunale, pentru că acoperă domeniul justiției - dar seara, și în weekend, Ștefana abandonează piramida inversată și scrie ficțiune. Romanul ei, "Cerneală și sânge", lansat în 2011, a fost primit extrem de bine, și i-a adus premiul pentru debut la Romcon 2012 și premiul pentru încurajare la Eurocon 2011. Mai multe despre ea poți citi pe blogul ei. Noi am întrebat-o despre ce, cum și când citește, despre science fiction, dar și despre cum te influențează, ca scriitor, experiența de jurnalist. Citeşte tot articolul

Interviu – Oliviu Crâznic: “Afară, gothicul a fost întotdeauna privit cu admiraţie şi respect”

Despre Oliviu Crâznic probabil nu ştiţi foarte multe, deşi ar trebui. E un autor tânăr de SF & F şi, cel mai important, horror şi gothic. E important pentru că romanul lui, ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, ar trebui să primească un colţ în biblioteca oricărui fan al genului, şi nu numai: la lansare, în 2010, a fost foarte bine primit şi de critici (a primit Premiul Galileo pe 2011 pentru cel mai bun roman), dar şi de public. Noi l-am luat la întrebări pe Oliviu despre ce, cum şi când citeşte, despre romanul lui, dar şi despre ce înseamnă să fii scriitor debutant în România. Citeşte tot articolul

Michael Haulică: “Scriitorul român nu ştie să fie scriitor”

Despre Michael Haulică nu cred că mai e nevoie să vă spun foarte multe. Că e scriitor, dar și unul din ce mai dedicaţi oameni din science fiction-ul românesc - când nu scrie, sprijină o mulţime de proiecte faine precum Galileo Online, unde e redactor şef. Are o îndelungată experienţă în munca editorială şi avantajul de a înțelege și perspectiva autorilor, dar și perspectiva editurilor. Alte detalii biografice găsiți aici. Despre science fiction, ce înseamnă munca de redactor, dar și despre cum ar trebui să se întâlnească talentul de a scrie cu talentul de a vinde, citiți în interviul de mai jos. Citeşte tot articolul

Jorge Edwards: Am devenit persona non grata tocmai din pricina prieteniei mele cu scriitorii

Jorge Edwards, scriitor şi diplomat, a avut un tumultuos traseu profesional: face parte din generaţia boomului latino-american, într-o perioadă în care la Paris se aflau scriitori precum Garcia Márquez şi Julio Cortázar, a cunoscut mai multe dictaturi, cea a lui Pinochet şi a lui Fidel Castro, acesta din urmă declarîndu-l persona non grata, experienţă care va duce la scrierea unui roman chiar cu acest titlu. Citiți mai jos un interviu despre diplomație, literatură și povești. Citeşte tot articolul

De vorbă cu Motanov Motanul Mov

Dacă nu te-ai antrenat până acum cu Motanov Motanul Mov, nu e timpul pierdut. Motanul te aşteaptă mereu în formă, ca orice felină care ştie foarte bine ce vrea de la tine :) Ce vrea? Nişte exerciţii de imaginaţie, câteva antrenamente de povestit, ceva fantezie la desert. Da, lui Motanov nu-i place în cutie, el vrea să zburde prin gândurile ca ghemele deşirate ale proaspeţilor recruţi. Când nu-şi ţine antrenamentele pe facebook, e de găsit la Revista de Povestiri, acolo e acasă :) Citeşte tot articolul

Diana-Florina Cosmin: “Am curaj să merg singură până la celălalt capăt al lumii”

Diana-Florina Cosmin este... ce vrea ea. Are calitatea aceea specială de a îndeplini orice îşi pune în gând, fiind dintre persoanele pentru care s-au inventat expresii de felul „poate muta munţii”. În momentul de faţă, este redactor-şef al Forbes Life, redactor la revista Forbes România şi colaborează la ediţia românească a Cosmopolitan, unde semnează rubrica „Sex and The Single Girl”.

Interviul cu Diana a fost mai degrabă o conversaţie delicioasă, în faţa unei căni de ciocolată caldă. Am vorbit ore în şir, iar, ascultând-o cum îmi povestea câte şi mai câte, nu-mi venea a crede că tânăra din faţa mea făcuse atât de multe, într-un timp atât de scurt. Începuse foarte devreme, e drept. La vârsta când noi ne jucam cu păpuşile sau alergam o minge ziua-ntreagă, ea îşi crea prima revistă numită, cum altfel, Diana. E nepoată de aviator şi îi place să zboare. Iubeşte lămpile Tiffany şi crede că „fericirea miroase a zambile roz şi vinete coapte”. E visătoare şi nostalgică şi s-ar fi potrivit de minune în Bucureştiul interbelic. Dar, mai presus de toate, Diana este o povestitoare desăvârşită. Citeşte tot articolul