Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Cele mai vândute cărți la Gaudeamus 2015

Se pare că ediția de anul acesta a târgului de carte Gaudeamus, a XXII-a, a fost încă și mai spectaculoasă decât cea de anul trecut - 125.000 de vizitatori, spre deosebire de 117.000 anul trecut (o creștere de 8000 de cititori nu e de ici, de colo) și vânzări de aproximativ 3.200.000 euro, conform rezultatelor studiului de trafic realizat pe parcursul târgului. De altfel, mai multe edituri au anunțat creșteri semnificative ale vânzărilor anul acesta. Mulți spun că din 2008 nu au mai văzut atâția cititori la un loc.  Citeşte tot articolul

Să scoatem câinii la plimbare – despre „Căței pierduți și oameni singuri”, de Lucy Dillon

Romanul Căței pierduți și oameni singuri al scriitoarei britanice Lucy Dillon (publicat în 2010, roman care a câștigat Romantic Novel of the Year Award) nu e genul de carte pe care, cântărind-o doar după titlu, aș fi luat-o de pe raftul unei librării. Impresia inițială de „ușurătate” este însă contrazisă de lectura ce îți pune în față o carte introspectivă cu un substrat psihologic consistent. Deși încadrabilă în seria scrierilor romantice, nu găsim în acest roman patetisme ieftine sau dulcegării lacrimogene. Citeşte tot articolul

În pielea unei jihadiste, Anna Erelle sau cum te poți mărita cu un luptător ISIS

Citesc În pielea unei jihadiste, de Anna Erelle, la o săptămână de la atacurile din Paris, în fața laptopului, cu tab-urile deschise pe știri să văd ce se întâmplă în Bruxelles-ul aflat în stare de urgență, care mai sunt update-urile din Franța, care sunt reacțiile după Mali și cu multe altele unde caut informații și analize sau vorbesc cu prieteni care știu mai multă politică internațională decât mine. Cu sentimentul că am cam trăit într-o bulă, încerc să înțeleg ce se întâmplă și îmi dau seama că niciodată lucrurile nu sunt albe sau negre, că istoria ne arată că soluțiile "clasice" și mediatizate nu sunt neapărat cele bune, că e atât de simplu să dăm vina pe refugiați sau pe religie, fără a lua deloc în calcul contextul care duce la apariția extremismului. Și nu, de obicei nu ne punem întrebări simple gen de unde au bani, de unde au arme, de unde au cunoștințe militare, care sunt problemele de zi cu zi din zonele de conflict, care e istoria, cam cine și când și-a băgat nasul pe acolo și ce-i face pe oameni să se radicalizeze. Și cam care e numărul de victime locale, dincolo de ce vedem la televizor cu atât de trâmbițatul "război împotriva terorismului". Citeşte tot articolul

Instantanee de Gaudeamus 2015 – la pas prin târg

Joi după-amiază, nu miercuri, am reușit să ajung la Gaudeamus 2015, cu gândul că voi sta două ore și voi reveni vineri. Evident că am stat vreo cinci ore (până după închiderea târgului) și nici n-am apucat să vizitez toate standurile și să consult toate noutățile apărute. Știți și voi cum e: intri în Romexpo, te duci țintă la un stand (în cazul meu, la Casa de pariuri literare, din motive obiective :) ), stai ceva vreme acolo, apuci să răsfoiești cărți, după care, plecând spre alte standuri, te mai întâlnești cu cititori pasionați ca tine, oameni pe care nu i-ai mai văzut de mult și-ți sunt dragi, vorbiți, ieșiți afară, vă întoarceți, o luați de la capăt, iar schema se repetă la nesfârșit.  Citeşte tot articolul

Gaudeamus 2015: 10 cărți musai de luat acasă

Astăzi a început târgul de carte Gaudeamus, unul dintre cele mai așteptate evenimente anuale. Înainte de a da o tură prin Pavilionul Central de la Romexpo și a răsfoi și cumpăra cărțile care ne fac cu ochiul, ne-am gândit să continuăm buna noastră tradiție și să facem o listă de cărți musai de luat acasă. Subiectivă, bineînțeles. Cum se zvonește că ar fi peste 2000 de cărți noi anul acesta, ne-a fost tare, tare greu să alegem doar zece recomandări, așa că am trișat și am mai inserat altele printre rânduri. Vă lăsăm să citiți, iar noi fugim spre Gaudeamus. Ne vedem acolo! Citeşte tot articolul

Interviu cu David Foenkinos: „Charlotte este o biografie emoțională care îmbracă o formă foarte personală”

La sfârșitul lunii trecute, pe 29 și 30 octombrie, scriitorul francez David Foenkinos s-a aflat în România la invitația Institutului Francez. Acesta a participat la lansarea romanului Charlotte (traducere de Cristina Nan, colecția „Babel”, Editura Nemira; apărut la Gallimard în 2014), la o masă rotundă la Institutul Francez din București, despre cărțile sale traduse în limba română, alături de o parte dintre editorii și traducătorii săi în limba română și la decernarea Premiului Liste Goncourt – Le choix roumain.  Citeşte tot articolul

Un veac de la metamorfoza lui Franz Kafka în cel mai important scriitor mittle-european

Deși nu e vorba despre debutul său editorial, când autorul care exercită poate cea mai vie – cu toate că uneori nerecunoscută – influență în literatura secolului XX trimite spre publicare nuvela sa intitulată sălbatic Metamorfoza, vorbim de un text care, dacă Max Brod, prietenul dorit la fel după moarte, ar fi ascultat îndemnul lui Kafka – de a-i arunca în foc toate manuscrisele, printre care se numărau cele ale Procesului ori Castelului – putea să rămână efectiv unica lui capodoperă. Citeşte tot articolul

Scrisul și viața – Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Gheorghe Crăciun și Paweł Huelle

În paginile lui Mario Vargas Llosa (fie că e vorba de proză, eseuri sau interviuri) găsim unele dintre cele mai frumoase, profunde și clare idei despre originile, menirea, frumusețea și puterea subversivă a ficțiunii. Din punctul său de vedere, rădăcinile ficțiunii se află în experiența umană din care derivă și pe care o susține, o hrănește. Citeşte tot articolul

Povestiri scrise de Truman Capote pe când era doar un puști

Înaintea romanelor – „Alte glasuri, alte încăperi”, „Mic dejun la Tiffany”, „Cu sânge rece” – au fost povestirile. 14 proze scurte - sau cel puțin atâtea știm că au fost descoperite anul trecut, din întâmpare, de către editorul Peter Haag pe când căuta în arhiva Truman Capote din New York Public Library fragmente lipsă din romanul său neterminat, „Rugăciuni împlinite”. Citeşte tot articolul


Un roman al apusului și al nostalgiei – despre „Ora de aur”, de Ann Leary

Ora de aur, de Ann Leary, este un roman al apusului și al nostalgiei. Al apusului în care razele soarelui se oglindesc în valurile mării, al apusului în care lumina se filtrează prin culorile toamnei, al apusului unei lumi și al unei iubiri ce la apus renaște. Un roman al nostalgiei după vremuri apuse (că e vorba de copilărie, de libertatea și revolta adolescenței sau de vremuri mult mai îndepărtate, vremuri aparținând unor strămoși enigmatici și uitați), după oameni care au fost sau după viața care-ar-fi-putut-să-fie. Citeşte tot articolul

Ghicește autorul! – o provocare pentru bookaholicii jucăuși

Într-o dimineață oarecare, m-am trezit cu un e-mail în inbox de la Mike, unul dintre cei doi bloggeri care scriu pe Bid 4 Papers (am mai scris despre această platformă interesantă atunci când găseam un infografic simpatic în legătură cu ceea ce citesc vedetele). Acesta îmi scria, încântat, despre provocarea pe care o lansase pe blogul Bid 4 Papers: Guess the writer (Ghicește autorul). Concret, el propune bookaholicilor jucăuși să se relaxeze și să se amuze testându-și cunoștințele literare prin intermediul unor ilustrații sugestive.  Citeşte tot articolul

Man Booker Prize 2015 merge la jamaicanul Marlon James

Da, al doilea premiu literar ca importanță după Nobel, mult râvnitul Man Booker Prize 2015, îi revine lui Marlon James, primul scriitor jamaican distins cu acest premiu. Lista preferințelor părea să fie condusă de americanca Hanya Yanagihara, cu al său roman intens A Little Life. Însă cartea lui Marlon James, A Brief History of Seven Killings, o poveste ficțională creată în jurul tentativei de asasinat a lui Bob Marley din 1976, nu a pus nici un fel de dificultate juriului Man Booker Prize – alcătuit, în fiecare an, din nume sonore de scriitori, editori, jurnaliști, librari . Citeşte tot articolul


Cum contenesc țipetele – „Tangou pentru Lisandra”, de Hélène Grémillon

Al doilea roman al scriitoarei franceze Hélène Grémillon – Tangou pentru Lisandra – este o carte complexă, cu multă tensiune, deopotrivă roman psihologic, istoric, erotic (dramă conjugală) și polițist. Însă, dincolo de toate acestea, este o carte în care se ridică acut problema recâștigării sinelui și a timpului prin povești. Cartea pune în prim-plan, alături de răsfrângerea unor evenimente traumatizante din istoria recentă a Argentinei, nevoia omului de a se (re)găsi pe sine spunând și ascultând povești, de a-și limpezi propria poveste întunecată. Citeşte tot articolul

Pisica Pierdută recenzată de un Pisicult

Miau, eu sunt Xenu. Nu chiar Xenu, extraterestrul nebun, stăpânul Universului din scientologie (aș vrea eu niște adepți cu bani și cu priviri mieroase de Tom Cruise), dar de acolo mi se trage numele. Cică aș avea față de extraterestru și n-aș fi chiar cu toate mustățile pe cap. E doar o părere. Oamenii greșesc mereu. M-ați văzut pe pagina de Facebook a bookaholicilor sau pe pagina personală de star, împreună cu prietenul meu mai frumos, dar mai prostuț încet, Farsi. Am fost rugat cu o conservă de ton să zgârii ceva despre cartea Pisica Pierdută. De ce eu? Pentru că, hmmm, mă identific prea bine cu subiectul. Și eu, ca Tibby, motanul din carte, am fugit de-acasă și cei doi sclavi care mă mângâie pe burtă și-mi schimbă litiera au recurs la gesturi necugetate și au luat-o razna complet. E normal, cum să nu mă adore? Și pentru că sclava care a ilustrat cartea, doamna Wendy MacNaughton, vine la conferința aia faină, The Power of Storytelling. Sper că va vorbi despre pisici, cel mai inspirațional și superb subiect din lume și de pe Internet. Citeşte tot articolul