Părerea mea

JK Rowling, presa şi ficţionalizarea

Mă uit live pe BBC la mărturia lui JK Rowling în scandalul News International într-o investigaţie care în Anglia (şi nu numai) pune sub lupă etica şi practicile presei. E vorba în special de "o anumită parte a presei". Pornind de la pretextul News International, se dezbat probleme foarte interesante ce ţin de viaţa privată a celebrităţilor şi nu numai, de libertatea presei şi de linia fragilă dintre ele. Dezbaterea se numeşte "Leveson Inquiry. Culture, practice and ethics of the press." şi este prima parte dintr-un proces mai mare, care în viitor va discuta aspectele legale ale poveştii. Citeşte tot articolul

Despre uitare

Era, pe vremuri, o obsesie de-a mea să-i întreb pe adulții din jur: Tu ai citit asta? Ți-a plăcut? Și nici măcar nu știu de ce - pentru că singurul răspuns pe care îl primeam era: Da, dar nu mai țin minte mare lucru din ea. Am citit-o demult. Nu înțelegeam – cum poți să citești ceva și să uiți ce ai citit. Să uiți numele autorilor, numele personajelor, cum să uiți de ce ți-a plăcut o carte? Citeşte tot articolul

Citirea rapidă – între convenții, statistici, mit și Casa Albă

Până de curând, nu aflasem că poți trata actul de a citi, în sine- și nu obiectul său- într-o manieră introspectivă ce presupune progrese, recompense, cronometru și autodepășire. Recent, dau din ce în ce mai des de programe ce vin în pachete cât mai colorate, cu promisiuni fabuloase, din seria: „parcugerea unei cărți greoaie: o chestiune de câteva ore!” având toate, la bază, un concept nu tocmai proaspăt, însă desul de vag, încă, și privit adesea cu scepticism: citirea rapidă. Există, astăzi, numeroase studii și cercetări pe tema asta, și toate au pornit de la îndoieli și reconsiderări ale celor mai banale lucruri pe care le știam despre citit: de la stânga la dreapta, cuvânt cu cuvânt, „rumegând” fiecare înțeles. Citeşte tot articolul

Mă gândesc să ascult mai multe cărţi

Înainte să înveți să citești, cineva ți-a povestit. Când timpul nu prea mai e de partea ta, ai putea la fel de bine să te întorci la asta. Oricine locuieşte fără părinţi, petrece zilnic 8 ore la birou şi încă vreo două în trafic înţelege unde bat. Drumul până la birou e şi el fragmentat între metrou, autobuz şi mers pe jos, aşa că am cam renunţat la citit, pentru că nu prea se leagă nimic. Îmi mai rămân serile- sau, aşa cum mă sfătuieşte tot mai multă lume în ultima vreme, cărţile audio. Ar însemna să am de două ori mai mult timp pentru „citit” şi, uneori, să am vocile  unor tipi faimoşi ca Robin Williams, Burt Reynolds, Johnny Cash, Stephen Fry sau Sean Penn, spunându-mi poveşti la mine acasă- sau oriunde trebuie să-mi ţin ochii în monitor, pe fereastră, sau la grimasa demanding a șefului :) Citeşte tot articolul

Cu cărţile în vacanţă – cum facem?

N-am ştiut niciodată care e cea mai bună soluţie când pleci în călătorii lungi, mai ales în cele în care îţi cari rucsacul în spate şi te plimbi dintr-un loc un altul. Cum ar fi, să zicem, o luna jumate de backpacking prin Asia. Sau chiar şi pe drumuri mai scurte dar nu genul de vacanţă all inclusive, unde te dai jos din avion şi intri direct în hotel. Citeşte tot articolul

Nu despre dispariția cărților, ci despre dispariția scriitorilor

În ultimele săptămâni m-am tot gândit să-mi iau un Kindle. Probabil n-aș fi luat încă decizia asta dacă nu aș fi plătit 30 de lire suprataxă de bagaje la aeroport pentru că îmi luasem un teanc de cărți cu mine – însă asta e, m-am hotărât. Nu știu dacă, după aceea, o să-mi mai cumpăr cărți și altfel decât în format electronic. Sau dacă o să-mi lipsească întorsul paginii, mirosul de hârtie sau textura coperții sau mai știu eu ce alte chestii le mai lipsesc oamenilor când încep să citească pe Kindle. Citeşte tot articolul

Despre apariții și dispariții de cărți

Prima carte pe care am citit-o vreodată de la cap la coadă a fost Legendele Olimpului. Era ediția veche, aia cu coperți maro, multe note de subsol și fotografii cu statui și ruine. Era o carte mare, care i-ar fi speriat pe mulți din colegii mei, însă mie mi-a plăcut tocmai asta, că era mare și veche și mirosea a carte pe care o citiseră mulți înaintea mea. Și nu era a mea. Citeşte tot articolul

Pentru recitiri

De ce să reciteşti? Pentru că atunci când reciteşti eşti mai relaxat, mai activ şi mai capabil de dialog. Te afli într-un loc cunoscut, în a doua vizită la un personaj interesant, cu care ai vrea să te împrieteneşti. Discuţiile devin puţin mai intime. Începi să-i înveţi gesturile, gusturile şi să-i vezi defectele. Uneori, vezi atâtea defecte încât te hotărăşti că nu-ţi mai place. Oricum, relaţia evoluează.

Citeşte tot articolul