Random

Scent stories

Am scris cu ceva timp în urmă despre o colecţie de săpunuri inspirate de opere literare. Se pare că scriitorii, poveştile lor imaginare sau cele ale propriilor vieţi, personajele îndrăgite - fie ele pozitive sau negative - ale cărţilor reprezintă o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru crearea altor produse care să aducă un pic de culoare, aromă şi originalitate în viaţa noastră. Citeşte tot articolul


Posterele lui Rudi Bass

Vara e anotimpul vacanţei, aşteptată cu nerăbdare de fiecare dintre noi. Au fost făcute planuri care să ne poarte paşii către propia oază de relaxare. Fără povara termenelor limită sau a examenelor, eliberaţi din birouri şi costume sufocante, ne putem odihni, putem călători şi visa în voie. Citeşte tot articolul

Neil Gaiman: “I learned to write by writing”

Ai zice că un scriitor care n-a trecut la rândul lui prin facultate n-ar putea fi în măsură să de asfaturi unor proaspeţi absolvenţi - dar, la fel ca şi Steve Jobs, (2005, Stanford), David Foster Wallace (Kenyon, 2005) sau chiar Winston Churchill (Harrow School, 1941 - dar pe el îl ajuta contextul, pe timp de război oamenii sunt mai însetaţi după cuvinte mari), Neil Gaiman s-a achitat cu brio de sarcina de a fi acea figură de neuitat ale căror cuvinte le vor suna în cap mult timp după absolvire studenţilor de la Philadelphia University of Arts. Citeşte tot articolul

A year of reading the world: o carte din fiecare ţară a lumii

Trăim într-o lume în care să fii ocupat e bine. Înseamnă că ai ce mânca. Ceea ce, de obicei, nu mă deranjează - cu excepția momentelor când dau peste liste de recomandări de filme și cărți și alte chestii interesante de citit, ascultat sau văzut, ca lista asta, sau filmele de aici - și asta doar ca să dau primele două exemple care-mi vin în cap și să trec peste cele câteva zeci de titluri pe care le-am înghesuit cu lăcomie în Kindle, de am ce citi până la pensie. Ei bine, atunci simt frustrarea omului care nu poate să stea toată ziua cu cracii pe pereți și să citească. Citeşte tot articolul

The ennui of Henri

I am haunted. I am Henri, ne povestește personajul principal din filmulețele de mai jos, un existențialist bântuit de lipsa de sens a lumii în care trăiește. Citeşte tot articolul

David Foster Wallace: “I’m not getting ready to jump off a building or anything”

David Foster Wallace avea 46 de ani atunci când s-a sinucis, în 2008, după mulți ani de luptă cu o depresie severă. Interviul de mai jos este din 1997, când Infinite Jest doar ce apăruse, iar autorul american vorbește despre cum e să fii profesor, despre David Lynch, Pacientul englez, Michael Ondaatje și în general relația dintre filme și cărți, și tot felul de alte subiecte în care Charlie Rose îl aruncă, în ciuda împotrivirii sale și a unor remarci precum: Citeşte tot articolul